ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3052/2022

Ședința publică din data de 26 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal la data de 01.10.2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. a formulat în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Guvernul Românie cerere de chemare în judecată prin care a solicitat:

La data de 24.07.2020, reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a arătat ca înțelege să solicite obligarea pârâților la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea serviciilor medicale aferente tratamentului cu medicamentul Perjeta pentru perioada martie 2019 - octombrie 2019 cu titlu de despăgubiri materiale.

Prin sentința civilă nr. 105 din 3 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a fost respinsă acțiunea formulată împotriva acestor pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta, A., în contradictoriu cu pârâta, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România.

A fost obligată pârâta la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea serviciilor medicale aferente tratamentului cu medicamentul Perjeta pentru perioada martie 2019 - octombrie 2019 cu titlu de despăgubiri materiale.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile Anexei 1 din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014 privind criteriile ce stau la baza evaluării includerii unui medicament în listă, respectiv criteriul prioritizării.

A menționat recurenta că a avut în vedere evaluarea cererii depuse de către B. S.R.L. în raport de data depunerii și a existenței unor cereri similare înaintea acesteia care aveau prioritate.

A susținut că evaluarea dosarului a fost finalizată de către Direcția evaluarea tehnologiilor medicale prin emiterea raportului de evaluare a tehnologiilor medicale din 27.11.2019 și a fost emisă decizia Președinteluil ANMDMR cu nr. 628/28.11.2019 care a fost transmisă către deținătorul autorizației de punere pe piață, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Ulterior, decizia de a introduce un medicament în lista de medicamente compensate/gratuite sau în programele naționale de sănătate este sub jurisdicția Ministerului Sănătății care, prin comisiile de specialitate pentru fiecare patologie, împreună cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate și în funcție de fondurile disponibile pentru rambursare, poate introduce un medicament în lista medicamentelor compensate-gratuite.

A menționat recurenta că alt motiv al finalizării evaluării la 27.11.2019 l-a reprezentat deficitul de personal al Direcției evaluare tehnologii medicale. Având în vedere numărul mare de dosare nefinalizate, numărul insuficient de personal de specialitate alocat evaluărilor tehnologiilor medicale, DETM a depus toate eforturile necesare finalizării într-un timp cât mai scurt a dosarului medicamentului Perjeta, fiind respectate criteriile de prioritizare prevăzute în legislația curentă.

A susținut recurenta că termenul de 90 de zile menționat de către prima instanță este un termen de recomandare, nu de decădere. Totodată, a apreciat că instanța de fond nu a făcut verificări în ceea ce privește cuantumul sumei solicitate de către reclamantă, din acest punct de vedere hotărârea fiind nemotivată.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând în principal respingerea recursului ca fiind nul, iar în subsidiar ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâților la includerea pe lista medicamentelor compensate în sistemul asigurărilor de sănătate, în Nomenclatorul de produse compensate, a medicamentului Pertuzumabum (Perjeta), obligarea pârâților la asigurarea medicamentului Pertuzumabum (Perjeta) pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), obligarea pârâților la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea serviciilor medicale aferente tratamentului chimioterapie cu medicamentul Perjeta, de care beneficiază în calitate de asigurat, începând cu luna martie 2019 până la finalizarea tratamentului prescris.

Ulterior, reclamanta a precizat că solicită exclusiv obligarea pârâților la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea serviciilor medicale aferente tratamentului chimioterapic cu medicamentul antemenționat pentru perioada martie 2019 - octombrie 2019, având în vedere emiterea Deciziei nr. 628/28.11.2019 prin care Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a decis adăugarea medicamentului Pertuzumabum (Perjeta) pe lista medicamentelor compensate în sistemul asigurărilor de sănătate, în Nomenclatorul de produse compensate inclusiv pentru afecțiunea medicală de care suferă reclamanta.

Soluția primei instanțe de admitere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

În ceea ce privește criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că sunt nefondate.

Un prim set de critici privește faptul că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile Anexei 1 din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014 privind criteriile ce stau la baza evaluării includerii unui medicament în listă, respectiv criteriul prioritizării.

A menționat recurenta că a avut în vedere evaluarea cererii depuse de către B. S.R.L. în raport de data depunerii și a existenței unor cereri similare înaintea acesteia care aveau prioritate. Alt motiv al finalizării evaluării la 27.11.2019 l-a reprezentat, în opinia recurentei, deficitul de personal al Direcției evaluare tehnologii medicale. Având în vedere numărul mare de dosare nefinalizate, numărul insuficient de personal de specialitate alocat evaluărilor tehnologiilor medicale, DETM a depus toate eforturile necesare finalizării într-un timp cât mai scurt a dosarului medicamentului Perjeta, fiind respectate criteriile de prioritizare prevăzute în legislația curentă.

Înalta Curte reține că dosarul depus la la autoritatea pârâtă de către deținătorul autorizației de punere pe piată, B., a fost complet încă de la depunere, nefiind solicitat nici un document suplimentar.

Nu a fost probată nicio situație de excepție prevăzută de lege care să justifice depășirea termenului de maximum 90 de zile calendaristice de la data primirii documentației complete pentru susținerea cererii.

Potrivit art. 1357 din C. civ., "(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă".

Potrivit art. 6 alin. (2) și (3) din OMS nr. 861/2014:

"(2) Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România este autoritatea națională competentă care implementează, în vederea luării deciziei, mecanismul de evaluare a tehnologiilor medicale, în conformitate cu dispozițiile prezentului ordin, și propune Ministerului Sănătății Lista, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în condițiile legii."

"(3) În urma evaluării fiecărui medicament pentru includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România emite decizii în conformitate cu prevederile prezentului ordin."

Cu privire la criteriul prioritizării, instanța de control judiciar reține că susținerile recurentei nu sunt fondate, cele invocate nereprezentând o cauză exoneratoare de răspundere, având în vedere că legea stabilește termenul maxim pentru formularea răspunsului, precum și ipotezele în care acesta se poate prelungi.

În aceste condiții, este corectă concluzia instanței de fond în ceea ce privește culpa autorității în întârzierea emiterii deciziei cu privire la extinderea indicațiilor pentru medicament.

A mai susținut recurenta că termenul de 90 de zile menționat de către prima instanță este un termen de recomandare, nu de decădere. Totodată, a apreciat că instanța de fond nu a făcut verificări în ceea ce privește cuantumul sumei solicitate de către reclamantă, din acest punct de vedere hotărârea fiind nemotivată.

Înalta Curte constată că instanța de fond nu a făcut aprecieri în ceea ce privește calificarea termenului, ci doar a reținut că nu a fost probată nicio situație de excepție prevăzută de lege pentru a justifica depășirea acestuia.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

Cu privire la critica subsumată motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată. Astfel, a invocat recurenta faptul că instanța de fond nu a făcut verificări în ceea ce privește cuantumul sumei solicitate de către reclamantă, apreciind că, din acest punct de vedere, hotărârea este nemotivată.

Instanța de control judiciar reține că sentința instanței de fond este motivată cu privire la cuantumul sumei solicitate, criticile privind eventualele verificări pe care trebuia să le facă instanța de fond nefăcând obiectul căii de atac a recursului.

În condițiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România la plata către intimata A. a sumei de 5000 RON reprezentând cheltuieli de judecată (reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.), respectiv onorariu avocațial, dovedit prin depunerea la dosarul instanței de recurs a facturilor aflate la filele x.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinței civile nr. 105 din 3 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinței civile nr. 105 din 3 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România la plata către intimata A. a sumei de 5000 RON reprezentând cheltuieli de judecată (reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.).

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 26 mai 2022.