ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2453/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin decizia nr. 1249 din 4 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019 a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 532 din 23 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Prahova.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs revizuenta A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 04.07.2022, sub nr. x/2019/a1.

III. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluția din 05.09.2022, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 17 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii extraordinare de atac a recursului, invocată din oficiu, raportat la prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită și să respingă recursul, ca inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din Constituția României, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În raport cu dispozițiile constituționale și legale citate, admisibilitatea unei căi de atac și provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii.

În cauză, Înalta Curte reține că obiectul recursului de față îl constituie decizia nr. 1249 din 4 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins revizuirea declarată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 532 pronunțate la 23.02.2022, de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Prahova.

După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, în prezenta cauză, este dedus judecății, așadar, recursul declarat împotriva hotărârii prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată împotriva unei hotărâri date în recurs, într-un litigiu din materia asigurărilor sociale - contestație decizie de pensionare și recalculare pensie.

Or, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

La alin. (2) al aceluiași text, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 se prevede că:

"(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite".

Potrivit art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

În acord cu dispozițiile citate, hotărârea pronunțată în revizuire (Decizia civilă nr. 1249 din 4 mai 2022, în dosarul nr. x/2019) este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea a cărei revizuire a fost cerută (Decizia nr. 532 din 23 februarie 2022), care este o hotărâre dată în apel, definitivă potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., prin raportare la prevederile legii speciale, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În aceste condiții, hotărârea dată în revizuire nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în condițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

Cu alte cuvine, hotărârea pronunțată în revizuirea unei hotărâri date în apel, definitivă, potrivit Legii nr. 263/2010, nu este supusă recursului.

Calea de atac astfel declarată, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, este inadmisibilă, revizuenta, în speță, neavând deschisă calea procesuală a recursului pe care a înțeles să o folosească.

Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii

Pentru considerentele prezentate, constatându-se că excepția inadmisibilității este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ.. și art. 513 alin. (5), coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.., văzând dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ.., Înalta Curte o va admite și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei nr. 1249 din 4 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2022.