ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2365/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 859R din 25 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost admisă excepția perimării și s-a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2262 A din 02 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție.

În cuprinsul cererii de recurs, neîntemeiată în drept, recurentul a arătat decizia atacată este nelegală și netemeinică, sens în care a solicitat admiterea recursului, anularea hotărârii recurate și continuarea judecății cauzei la curtea de apel.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 10 februarie 2022 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru CF x.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului, însă recursul nu este legal timbrat, este tardiv declarat, iar completul de filtru va dispune asupra admisibilității în principiu a recursului și va aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurent în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că intimata-pârâtă Asociația de Proprietari bloc M35 a invocat, prin întâmpinare, excepția nulității recursului, pentru lipsa criticilor de nelegalitate.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților 03 octombrie 2022, conform dovezilor aflate la filele x.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport cu excepțiile netimbrării, tardivității și nulității recursului reținute prin raport, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 197 C. proc. civ., "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii".

Conform prevederilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

Dispozițiile art. 33 din actul normativ mai sus menționate stipulează în sensul că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă se constată că o cerere este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cel mult 10 zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea anulării cererii. Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Prin rezoluția de primire, completul a stabilit că recurentul datorează, pentru soluționarea recursului, o taxă de timbru în cuantum de 100 RON, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și a dispus citarea recurentului cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Totodată, recurentul a fost înștiințat cu privire la faptul că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 sau cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Adresa emisă de instanță la 24 februarie 2022, prin care recurentului i s-a pus în vedere obligația de a achita taxa judiciară de timbru, a fost comunicată acestuia la data de 02 martie 2022, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs.

Totodată, se reține că recurentul nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și nici cerere de ajutor public judiciar.

În acest context, față de dispozițiile legale anterior menționate, coroborate cu actele dosarului, Înalta Curte va constata că recurentul nu și-a îndeplinit obligația legală stabilită în sarcina sa, astfel că va admite excepția netimbrării, invocată din oficiu, și va anula cererea de recurs, ca netimbrată.

De altfel, Înalta Curte reține și împrejurarea că cererea de recurs este tardiv formulată, în raport cu dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiași articol se prevede expres că atunci, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.

În cauză, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia civilă nr. 859 R a fost pronunțată la data de 25 noiembrie 2021, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit în data de 01 decembrie 2021 (zi nelucrătorare), termen care, potrivit art. 181 alin. (2) din același cod, s-a prorogat până în data de 02 decembrie 2021.

Cererea de recurs a fost transmisă, prin poștă electronică, în data de 03 decembrie 2021.

În acest context, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. referitoare la termenul de declarare a recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea, reține că recursul declarat în cauză a fost formulat cu depășirea termenului legal.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege și, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare a recursului a fost depășit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat în cauză.

De asemenea, se reține că cererea de recurs nu cuprinde critici de nelegalitate care să poată fi circumscrise motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 859R din 25 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost admisă excepția perimării și s-a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2262 A din 02 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2017, reținându-se, în esență, că dosarul a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de 6 luni și că sunt îndeplinite cerințele legale pentru perimare.

Prin motivele de recurs, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel București, ci doar s-a limitat doar la a susține că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică.

Întrucât obiectul recursului îl constituie o hotărâre prin care s-a constat perimată calea de atac a recursului, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin decizia recurată și să combată cele reținute de instanță, în sensul că dosarul a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de 6 luni și că sunt întrunite condițiile legale pentru perimare.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile care susțin nelegalitatea deciziei atacate, iar în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de intimata B., și va anula recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 859R din 25 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Referitor la solicitarea intimatei-pârâte de obligare a recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat în cuantum de 1000 RON, potrivit facturii seria x nr. x/07.03.2022 și a extrasului de cont aferent, Înalta Curte, având în vedere soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe recurent la plata sumei de 1000 RON, pe care o apreciază ca fiind proporționată, în raport cu activitatea desfășurată de avocat și complexitatea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata B..

Anulează recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 859R din 25 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul la plata către intimata B. a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2022.