ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2303/2022

Circumstanțele cauzei La 1 noiembrie 2021 a fost înregistrată, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă cerererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 702 din 15 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2018. Prin încheierea din 9 decembrie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a suspendat, pentru lipsa părților, judecata cererii de revizuire.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii de suspendare a judecății cauzei pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a I civilă a declarat recurs revizuentul A.. În cuprinsul memoriului de recurs, neîntemeiat în drept, recurentul expune situația de fapt din dosar și își exprimă nemulțumirea față de modul în care instanțele au soluționat cauza sa pe fond. Recurentul nu arată în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Timișoara ori la considerentele pe care se fundamentează, și nu combtate în vreun fel raționamentul acesteia prin formularea unor critici susceptibile de cenzură în recurs.

Termenul de declarare a recursului Recursul este declarat în termen procedural, deoarece potrivit art. 414 alin. (2) C. proc. civ.: "Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol."

Timbrajul Se constată că sunt incidente dispozițiile art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, care prevăd că se taxează cu 20 RON cererile pentru exercitarea recursului împotriva încheierii de suspendare a judecății. Recurentul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 25 RON, astfel cum rezultă din chitanța depusă la dosar.

Apărările formulate Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Procedura parcursă în fața instanței de recurs La 24 mai 2022 raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză. În cuprinsul raportului s-a reținut că recurentul nu a formulat critici care să poată fi subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din același act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri. Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Așadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menționate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate. În cuprinsul memoriului de recurs, neîntemeiat în drept, recurentul reclamant expune situația de fapt din litigiul de fond și își exprimă nemulțumirea față de modul în care instanțele au soluționat cauza pe fond. Înalta Curte reține că, prin cererea de recurs, nu au fost formulate critici de nelegalitate care să vizeze încheierea atacată, nefiind expuse argumentele pentru care nu este legală soluția de suspendare a cauzei, dispusă de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă. Pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la expunerea situației de fapt din dosar întrucât condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței, pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului fiind necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate. Se reține că recurentul nu invocă încălcarea unei norme de procedură de către instanța care a pronunțat încheierea atacată, ci își exprimă nemultumirea față de modul în care instanțele au soluționat cauza pe fond. Reținând că recurentul nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauza pendinte, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.