ÎCCJ, decizie (scj.ro #199936)

Cerere de încuviințare a executării silite. Debitor cu sediul în străinătate. Reprezentarea persoanei juridice în situația cesionării creanței. Competență teritorială

Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Competența teritorială

Index alfabetic: conflict negativ

instanță de executare

cesiune de creanță

persoană juridică străină

reprezentant legal

O.U.G. nr. 50/2010, art. 71 alin. (2)

C.proc.civ., art. 651 alin. (1)

Obligația reprezentării persoanei juridice străine în situația cesionării contractului de credit sau a creanței decurge din lege, potrivit art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2010, reprezentantului revenindu-i nu numai dreptul de a sta în justiție pentru orice cerere sau acțiune referitoare la administrarea bunurilor celui pe care îl reprezintă, ci și pentru a răspunde în locul acestuia în fața autorităților.

Astfel, în condițiile existenței unui reprezentant care răspunde, în baza unei norme speciale, derogatorii de la dreptul comun în materie de mandat, în nume propriu pentru obligațiile cesionarului contractului de credit, persoană juridică străină, atât sub aspectul dreptului substanțial, cât și în planul dreptului procesual, instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite se determină  prin raportare la sediul acestuia, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) prima teză C.proc.civ. coroborate cu cele ale art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2010.

I.C.C.J., Secția I civilă, decizia nr. 1661 din 29 septembrie 2022

Prin cererea  înregistrată pe rolul Judecătoriei Pogoanele la 18.03.2022, petenta SPEJ A., la cererea creditorului B., a solicitat încuviințarea executării silite a debitoarei C. (Luxembourg) SA, reprezentată în România de D. SRL, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.344 din 4.06.2020, pronunțată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr. x/282/2019, definitivă prin decizia civilă nr.34 din 13.01.2021, pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/282/2019.

Judecătoriei Pogoanele

Prin sentința civilă nr.183 din 24.03.2022, Judecătoria Pogoanele a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și, în baza art.132 alin.1 și 3 raportat la art.129 alin.2 pct.3 și la art.651 alin.1 Cod procedură civilă, a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorul 1 București competența de soluționare a cauzei.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Pogoanele a reținut că, potrivit art.666 alin.1 Cod procedură civilă, în termen de 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării silite de către instanța de executare. Conform art.651 alin.1 din același act normativ, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

A constatat că, potrivit cererii de încuviințare a executării silite formulate de executorul judecătoresc, încheierii de deschidere a dosarului execuțional nr. x/2022 și a titlului executoriu, debitorul are sediul în București, sectorul 1, motiv pentru care a apreciat că revine Judecătoriei Sectorului 1 București competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite.

Prin sentința civilă nr.4420 din 19.04.2022, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pogoanele. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata pricinii și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut dispozițiile art.651 alin.1 Cod procedură civilă, care stabilesc instanța de executare și a constatat că, debitor în cadrul cererii de executare silită formulate de SPEJ A. și potrivit titlului executoriu a cărui punere în executare silită s-a solicitat, este  C. (Luxembourg) SA.

A reținut că debitorul este o persoană juridică străină, cu sediul în Luxembourg, țara Luxembourg, astfel cum rezultă inclusiv din denumirea entității.

Referitor la D. SRL, societate cu sediul în București, sector 1, instanța a apreciat că este doar reprezentantul din România al debitorului, reprezentare legală care își are temeiul în dispozițiile art.71 alin.2 din O.G. nr.50/2010.

În raport de dispozițiile art.651 alin.1 prima teză Cod procedură civilă, care prevăd ca sediul debitorului, iar nu al reprezentantului debitorului, să fie în România, pentru a atrage competența instanței de la sediul debitorului și luând în considerare că debitorul își sediul în afara țării, respectiv în Luxembourg, a apreciat că devine incidentă teza a doua a normei menționate, care atribuie calitatea de instanță de executare celei de la domiciliul sau, după caz, de la sediul creditorului.

Reținând că, în cauză, creditor este numitul B., care domiciliază în comuna Luciu, județul Buzău, respectiv în circumscripția Judecătoriei Pogoanele, a considerat că aceasta are calitatea de instanță de executare.

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este reprezentat de cererea formulată de petenta SPEJ A., prin care a solicitat Judecătoriei Pogoanele încuviințarea executării silite a debitoarei C. (Luxembourg) SA, reprezentată în România de D. SRL, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.344 din 4.06.2020, pronunțată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr. x/282/2019, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.34 din 13.01.2021, pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/282/2019.

Acest demers judiciar a fost inițiat la solicitarea creditorului B., fiind înregistrată pe rolul organului de executare la 17.03.2022, sub nr. x/2022.

Prin încheierea dată în dosarul de executare nr. x/2022, SPEJ A. a admis cererea formulată de creditor împotriva debitoarei C. (Luxembourg) SA, pentru recuperarea sumei de 2.889,69 lei, conform titlului executoriu reprezentat de civilă nr.34/2020, pronunțată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr. x/282/2019, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.34/2021, pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/282/2019, și a cheltuielilor de executare.

Potrivit mențiunilor cuprinse în decizia nr.34 din 13.01.2021, pronunțată de Tribunalul Buzău – Secția I civilă în dosarul nr. x/282/2019, creanța ce urmează a fi executată silit, reprezentând cheltuieli de executare, izvorăște din raportul juridic contractual stabilit inițial între creditorul B. și SC E. IFN SA, urmare încheierii contractului de credit nr.509488596 din 27.12.2017. Creanța inițială, cu privire la care Judecătoria Pogoanele a încuviințat executarea silită prin încheierea nr.672/2019, pronunțată în dosarul nr. x/282/2019, a fost cesionată de SC  E. IFN SA către F. BV, iar ulterior, aceasta din urmă a cesionat-o către C. (Luxembourg) SA.

Conform aspectelor de fapt consemnate în încheierea dată de organul de executare în dosarul de executare nr. x/2022, debitoarea C. (Luxembourg) SA este o persoană juridică străină, cu sediul social în Luxembourg, fiind reprezentată în România, potrivit listei entităților care își desfășoară activitatea de recuperare creanțe ce figurează în evidența ANPC, de către D. SRL, cu sediul în București, sector 1.

Înalta Curte constată că, în această situație, sunt relevante dispozițiile art.71 alin.2 din O.U.G. nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, conform cărora

„

Cesionarul contractului de credit, respectiv cesionarul creanței, este obligat să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii și pentru a răspunde contravențional și/sau penal în fața autorităților publice.”

Astfel, în ceea ce privește reprezentarea persoanei juridice străine în situația cesionării contractului de credit sau a creanței, obligația derivă din lege, reprezentantului revenindu-i nu numai dreptul de a sta în justiție pentru orice cerere sau acțiune referitoare la administrarea bunurilor celui pe care îl reprezintă, ci și pentru a răspunde în locul acestuia în fața autorităților.

În condițiile existenței unui reprezentant care răspunde, în baza unei norme speciale, derogatorii de la dreptul comun în materie de mandat, în nume propriu pentru obligațiile cesionarului contractului de credit, persoană juridică străină, atât sub aspectul dreptului substanțial, cât și în planul dreptului procesual, atunci instanța de executare competentă să soluționeze cauza urmează a se determina prin raportare la sediul acestuia, față de dispozițiile art.651 alin.1 Cod procedură civilă.

Norma menționată prevede că

„

Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.”

Coroborând prima ipoteză a dispozițiilor art.651 alin.1 Cod procedură civilă, care este incidentă în cauză, cu cea a art.71 alin.2 din O.U.G. nr.50/2010, reiese că instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este Judecătoria Sectorului 1 București, prin raportare la sediul reprezentantului legal în România al debitoarei, D. SRL, din București, sector 1.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă.