ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4340/2022

Ședința publică din data de 30 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 07 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a amânat pronunțarea deciziei, iar prin sentința civilă nr. 674 din 23 aprilie 2021, a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a anulat rezoluția nr. 7981/II/1966/DIP/2018 a DIJ și rezoluția nr. C19-560/06.03.2019 a inspectorului șef al Inspecției Judiciare și a trimis cauza la Inspecția Judiciară pentru completarea verificărilor.

Împotriva acestor hotărâri, a declarat recurs recurenta-pârâtă Inspecția Judiciară, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înalta Curte analizând cu prioritate excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, constată că aceasta este întemeiată, având în vedere data la care a fost formulat recursul, acesta fiind declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

"Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Însă, în cauză sunt incidente dispozițiile legii contenciosului administrativ care la art. 20 alin. (1) stipulează că:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că sentința atacată a fost comunicată la data de 13 mai 2021, iar recursul a fost înregistrat la data de 22 februarie 2022, depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus citat.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Recurenta nu a solicitat repunerea în termen, astfel cum dispun prevederile art. 186 alin. (3) C. proc. civ.

Cum în cauză, recurenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea, în termen, a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv formulat și, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității, invocată de intimată prin întâmpinare.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Inspecția Judiciară împotriva încheierii din 07 aprilie 2021 și a sentinței civile nr. 674 din 23 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2022.