ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3386/2022

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 4 aprilie 2019 sub nr. x/2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. anularea adeverinței x/05.04.2011.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 680 pronunțată la 28 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității cererii, și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca tardiv introdusă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 680 pronunțată la 28 octombrie 2019 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs A., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii ca temeinică și legală.

Apărări formulate în cauză Intimatul-pârâtă B. a depus întâmpinare prin care, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibili, netemeinic și nefondat, cu consecința menținereii ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 9 iunie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cererea de recurs, în raport de criticile formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului formulat de către A., pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Potrivit alin. (2) al aceluiași articol: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.). Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează. Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate. Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. Noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 punctele 1-8 C. proc. civ. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Recurentul-reclamant nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale, în sensul că alegațiile prezentate nu au corespondent vreuna dintre ipotezele motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 1-8 din C. proc. civ., atâta timp cât acesta nu a criticat raționamentul care a stat la baza soluției pronunțate de instanța fondului. Astfel, curtea a analizat excepția tardivității, denumită eronat de pârât ca fiind prescripția dreptului de a contesta în contencios administrativ Adeverința nr. x/2011, ce a fost publicată pe site-ul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securității - CNSAS la data de 17.05.2011, care este prioritară excepției inadmisibilității. Instanța de fond a constatat că, acțiunea în contencios administrativ a fost depusă la oficiul poștal la data de 25.03.2019, fiind evident că termenul (stabilit de art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât actul atacat s-a realizat în temeiul art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008), de 30 de zile (calculat de la data publicării adeverinței (17.05.2011) a fost depășit. Recurentul - reclamant a solicitat admiterea recursului, anularea hotărârii atacate, întrucât Curtea de Apel București avea calitatea calificarea și obligația profesională să solicite de la CNSAS: - dosarul x, - o nouă adeverință din care să dispară calitatea de primar și în cazul refuzului, să se constate că îi sunt încălcate drepturile, civile de acces la instituțiile și actele de justiție, - completarea dosarului. Totodată, a menționat că era necesar ca judecătorul fondului, anterior pronunțării să verifice și să fie sigur că adeverința atacată era reală. Deoarece recurentul-reclamant nu a formulat critici asupra raționamenului instanței, care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 680 din 28 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.