ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1261/2022

HOTĂRÂRE

19.05.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1261/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 19 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin Hotărârea arbitrală nr. 36 din data de 03.02.2022, pronunțată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă acțiunea reclamantei A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. A fost obligată pârâta la plata sumei de 896,06 RON, reprezentând contravaloarea facturii de reparație a autoturismului, neachitată, la plata sumei de 714,21 RON, reprezentând penalitățile de întârziere de 0,2%/zi de întârziere și la plata sumei de 2450 RON, reprezentând cheltuieli arbitrale.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2022, reclamanta B. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. în temeiul art. 608 alin. (1) lit. a) și b) și art. 612 C. proc. civ., anularea hotărârii arbitrale nr. 36 din 03.02.2022, pronunțate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat în dosarul nr. x/2021, precum și suspendarea executării acestei hotărâri.

În motivarea cererii, s-a arătat că între reclamantă și pârâtă nu a existat vreo convenție arbitrală scrisă/clauză compromisorie, astfel că Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat nu era competent să soluționeze acțiunea în pretenții cu care a fost sesizat de către A. S.R.L.. Prin urmare, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. a) și b) din C. proc. civ., în condițiile inexistenței convenției arbitrale și a lipsei acordului societății B. S.A. de a se soluționa litigiul pe calea arbitrajului.

Reclamanta a mai învederat că, în baza dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Norma nr. 18/2017, emisă de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, dreptul părților de a se adresa instanțelor de judecată în vederea soluționării neînțelegerilor izvorâte din asigurări nu este limitat, iar din coroborarea prevederilor alin. (4) al aceluiași articol cu art. 3 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 21/1992 reiese că asigurarea participării la una dintre procedurile de soluționare alternativă a litigiilor este posibilă atunci când se solicită de către consumatorul persoană fizică. Prin urmare, Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat nu avea competență să judece în această materie.

Prin sentința nr. 61 din 23 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Ploiești și s-a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect anularea hotărârii arbitrale nr. 36/03.02.2022, pronunțate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat în dosarul nr. x/2021 și suspendarea executării acestei hotărâri, formulate de reclamanta B. S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., în favoarea Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Ploiești a reținut că acțiunea are ca obiect anularea hotărârii arbitrale nr. 36 din 03.02.2022, pronunțate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat în dosarul nr. x/2021, cerere fundamentată pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. a) și b) și art. 612 din C. proc. civ.

Referitor la competența de soluționare a acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale menționate, Curtea a reținut că dispozițiile art. 610 din C. proc. civ. prevăd că aceasta revine curții de apel în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul.

Așadar, stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cererii de anulare a hotărârii arbitrale a fost raportată de legiuitor exclusiv la locul unde s-a efectuat arbitrajul - în raport de care se stabilește curtea de apel competentă, fiind lipsite de relevanță orice alte aspecte referitoare la părți sau la arbitri.

În vederea stabilirii în cauză a locului efectuării arbitrajului, Curtea a constatat că potrivit dispozitivului hotărârii arbitrale, aceasta a fost pronunțată la Sediul Zonal Craiova al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, in data de 03.02.2022.

Așadar, în raport de dispozițiile art. 569 din C. proc. civ., conform cărora locul arbitrajului se stabilește de părți, "locul arbitrajului a fost stabilit la Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 569 C. proc. civ., la solicitarea reclamantei, la care pârâta nu s-a opus prin întâmpinare".

Curtea a subliniat faptul că, și în ipoteza organizării ședințelor de arbitraj on-line, locul desfășurării arbitrajului nu poate fi decât cel al situării arbitrilor, respectiv al pronunțării hotărârii arbitrale, loc care în prezenta cauză se situează, fără echivoc, în circumscripția Curții de Apel Craiova, rezultând astfel că prezenta instanță nu este competentă teritorial să judece acțiunea în anulare cu care a fost învestită.

În final, Curtea a mai reținut că, competență teritorială este una exclusivă și de ordine publică, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) din C. proc. civ., lipsa ei putând fi invocată de către pârți și din oficiu, la primul termen de judecată, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) din același Cod, condiție respectată în prezenta cauză.

Raportat la toate aceste considerente, Curtea a apreciat că excepția de necompetență teritorială analizată este întemeiată, astfel că a admis-o și a declinat competenta judecării acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2022.

La termenul din data de 2 mai 2022, Curtea a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale în soluționarea cauzei, în raport de dispozițiile art. 131 C. proc. civ.

Intimata pârâtă a depus note de ședință privitor la competența Tribunalului Arbitral în soluționarea litigiilor izvorâte din contractul RCA.

Prin sentința nr. 76 din 2 mai 2022 Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția a II-a Civilă, în vederea soluționării conflictului negativ.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că, prin acțiunea arbitrală introdusă la Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat și înregistrată sub nr. x/2021, societatea A. S.R.L. a chemat în judecată societatea B. S.A. pentru ca pârâta să fie obligată la plata către reclamantă a sumei de 896,06 RON, reprezentând contravaloarea reparației autoturismului cu nr. de înmatriculare x și la plata sumei de 714,21 RON penalități de întârziere de 0,2%/zi de întârziere aferente debitului principal, rezultate din cadrul dosarului de daună nr. x Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În privința locului în care s-a desfășurat arbitrajul, Curtea de Apel Craiova a constatat că, potrivit art. 2 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, sediul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat este situat în Târgoviște, județul Dâmbovița.

Totodată, potrivit art. 41 din Regulile de procedură ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, locul desfășurării arbitrajului este la sediul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, excepție făcând situația în care, potrivit aceluiași articol, părțile, cu acordul președintelui/vicepreședintelui Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, pot conveni un alt loc.

Având în vedere că, în conformitate cu art. 56 din Regulile de procedură ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, judecata în cazul litigiilor deduse Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat se desfășoară potrivit menționatelor Reguli, cu excepția situațiilor în care părțile prin convenție arbitrală au prevăzut altfel, instanța reține că, în lipsa unei convenții arbitrale încheiate între părți, nu se poate considera că arbitrajul a fost soluționat în alte condiții decât cele prevăzute de Regulile de procedură ale Tribunalului, mai sus arătate.

În afară de solicitarea reclamantului inserată în cuprinsul cererii de chemare în judecată înregistrată la tribunalul arbitral și a mențiunii din partea finală a hotărârii arbitrale, toate celelalte înscrisuri (comunicări de acte de procedură, diverse înștiințări provenite de la Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat, inclusiv comunicarea hotărârii arbitrale) aferente dosarului în care a fost adoptată hotărârea arbitrală nr. 36 din 03.02.2022 nu sunt de natură a da de înțeles că litigiul arbitral urma să se desfășoare sau că s-a desfășurat în altă parte decât în locul prevăzut prin chiar Regulile de procedură ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat mai sus amintite.

Nu în ultimul rând, având în vedere că ședința de arbitraj urma a fi organizată on-line, dar și că sediile zonale nu aveau coordonatori și nici personal tehnic, Curtea reține că, la momentul soluționării cauzei, sediile zonale nu erau apte de a oferi condițiile necesare pentru desfășurarea unei ședințe de arbitraj, cu atât mai mult cu cât aceasta urma a se desfășura on-line.

Prin urmare, fără personal tehnic, necesar, de altfel, asigurării suportului aferent unei astfel de modalități de organizare a ședinței de arbitraj, desfășurarea acesteia într-un astfel de centru zonal nu era doar cu mult mai anevoioasă, ci, așa cum s-a arătat mai sus, nu avea nici temei legal.

Mai mult, așa cum reiese din actul de înființare a Sediului Zonal Craiova (decizia nr. 108 din 19.11.2016), acesta este o entitate fără personalitate juridică ce se subordonează din punct de vedere material, teritorial și financiar Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Curtea de Apel Ploiești și Curtea de Apel Craiova - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre ele este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență.

Litigiul are ca obiect anularea hotărârii arbitrale 36 din 3.02.2022, pronunțate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat - Sediul Zonal Craiova în dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 610 C. proc. civ., "competența de a judeca acțiunea în anulare revine curții de apel în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul."

Acest text de lege stabilește că acțiunea în anularea hotărârii arbitrale intră în competența exclusivă a curții de apel în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul.

Ca atare, soluționarea prezentului conflict negativ de competență presupune identificarea locului în care s-a desfășurat arbitrajul finalizat cu pronunțarea hotărârii arbitrale 36 din 3.02.2022, pronunțate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat - Sediul Zonal Craiova în dosarul nr. x/2021.

Cu privire la această chestiune, Înalta Curte constată că prin cererea de arbitrare ce a format obiectul dosarului nr. x/2021 s-a solicitat ca litigiul arbitral să fie soluționat la Sediul Zonal Craiova al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat.

Totodată, reține că, la solicitarea Curții de Apel Ploiești din 3.03.2022, Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat a precizat că, deși ședința de arbitraj a fost on-line, tribunalul arbitral, pe timpul ședinței de arbitraj și la pronunțarea hotărârii arbitrale nr. 36 din 3.02.2022 în dosar nr. x/2021, s-a aflat în Sediul Zonal Craiova al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, situat în municipiul Craiova, str. x x, jud. Dolj, ceea ce înseamnă că locul arbitrajului a fost la Craiova.

De asemenea, în dispozitivul hotărârii arbitrale s-a consemnat că aceasta a fost pronunțată la Sediul Zonal Craiova al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, aspect care denotă că arbitrul învestit cu soluționarea cererii de arbitrare s-a aflat în Craiova la momentul pronunțării.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că arbitrajul a avut loc la Sediul Zonal Craiova al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat.

Cum sediul acestui tribunal arbitral se află în circumscripția Curții de Apel Craiova, rezultă că aceasta este instanța competentă să soluționeze acțiunea în anularea hotărârii arbitrale, conform art. 610 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.