ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1253/2022

HOTĂRÂRE

19.05.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1253/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 19 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă la data de 08.02.2022, sub nr. de dosar x/2022, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.., anularea hotărârii arbitrale nr. 20 din 14.01.2022, pronunțate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat în dosarul nr. x/2021, precum și suspendarea executării acestei hotărâri.

În motivarea cererii, a învederat că societatea pârâtă a înaintat acțiunea în pretenții pe rolul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, înregistrată sub nr. x/2021, prin care a solicitat obligarea sa la plata sumei de 10.141,39 RON reprezentând diferență contravaloare lipsă de folosință în urma evenimentului rutier din data de 23.12.2019, penalități de întârziere și 3.918,00 RON cheltuieli arbitrale.

Având în vedere faptul că între cele două societăți nu a existat o convenție arbitrală în vederea soluționării litigiilor pe cale amiabilă, iar A. S.A. a arătat că nu dorește soluționarea diferendului de către instanța arbitrală, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 2 din Regulile de Procedură ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, a apreciat reclamanta că în mod nelegal tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra acțiunii în pretenții formulate de S.C. B. S.R.L., neavând competență materială să judece, motiv pentru care se consideră îndeplinite prevederile art. 608 alin. (1) lit. a) și b), instanța arbitrală pronunțând o hotărâre în lipsa unei clauze contractuale semnate în acest sens. Or, în lumina art. 571 lit. c) din C. proc. civ., referitor la una dintre condițiile cererii arbitrale, contractul de asigurare RCA nu prevede această clauză. În măsura în care o astfel de clauză nu există în contract, dar după ivirea diferendului părțile convin ca acesta să fie soluționat în procedura arbitrală, acestea pot încheia un "compromis", anume un înscris din care să rezulte acordul privind arbitrajul, ori pur și simplu, una dintre părți să sesizeze instanța arbitrală, iar pârâtul să fie de acord cu procedura.

Prevederile art. 7 alin. (3) din Norma nr. 18/2017 privind procedura de soluționare a petițiilor referitoare la activitățile societăților de asigurare și reasigurare și brokerilor de asigurare, emisă de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, nu limitează dreptul părților de a se adresa instanțelor de judecată abilitate.

Astfel, A. S.A. a menționat expres că nu este de acord cu procedura de soluționare a litigiului pe cale arbitrală.

Având în vedere toate aspectele menționate, a solicitat să se dispună desființarea hotărârii arbitrale nr. 20/14.01.2022 și să se constate că, potrivit art. 608 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. civ., litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului și nu a existat vreo convenție arbitrală.

În drept, a invocat dispozițiile art. 205 și următoarele din noul C. proc. civ., Norma ASF nr. 20/2017, Legea nr. 132/2017 privind asigurările și reasigurările din România, Legea nr. 12/1990, Legea nr. 11/1991 și Directiva 2005/29/CE privind protecția consumatorilor.

Prin sentința nr. 45 din 03 martie 2022 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu de instanță. A declinat competența de soluționare a cererii în anulare a hotărârii arbitrale nr. 20/14.01.2022, pronunțate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat în dosarul nr. x/2021 și a cererii de suspendare a executării acestei hotărâri, formulate de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., în favoarea Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că, în confomitate cu art. 610 C. proc. civ., competența de a judeca acțiunea în anulare revine curții de apel în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul.

În vederea stabilirii în cauză a locului efectuării arbitrajului, instanța a solicitat precizări Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, care a arătat faptul că arbitrajul a avut loc la Craiova, învederând că " locul arbitrajului a fost stabilit la Craiova, ședința fiind organizată online, în temeiul dispozițiilor art. 569 C. proc. civ.., la solicitarea reclamantei, la care pârâta nu s-a opus".

În acest sens, verificând cererea de arbitrare formulată de pârâta instanța a constatat că aceasta a solicitat expres ca litigiul să fie soluționat în Craiova, str. x x, județul Dolj - Sediul Zonal Craiova, astfel că, în raport de dispozițiile art. 569 din C. proc. civ., conform cărora locul arbitrajului se stabilește de părți, susținerile Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat sunt corecte.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Prin sentința nr. 50/2022 din 6 aprilie 2022 Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei vizând cererea formulată de reclamanta A. S.A., privind anularea Hotărârii arbitrale nr. 20 din data de 14.01.2022, pronunțată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat, în dosarul nr. x/2021 și suspendarea executării Hotărârii arbitrale nr. 20 din data de 14. 01.2022, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. în favoarea Curții de Apel Ploiesti, secția a II a civilă. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția a II-a civilă pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această soluție Curtea de Apel Craiova a constatat că în privința locului în care s-a desfășurat arbitrajul, potrivit art. 2 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, sediul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat este situat în Târgoviște, județul Dâmbovița.

Totodată, potrivit art. 41 din Regulile de procedură ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, locul desfășurării arbitrajului este la sediul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, excepție făcând situația în care, potrivit aceluiași articol, părțile, cu acordul președintelui/vicepreședintelui Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, pot conveni un alt loc.

Având în vedere că, în conformitate cu art. 56 din Regulile de procedură ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, judecata în cazul litigiilor deduse acestuia se desfășoară potrivit menționatelor Reguli, cu excepția situațiilor în care părțile prin convenție arbitrală au prevăzut altfel, instanța a reținut că, în lipsa unei convenții arbitrale încheiate între părți, nu se poate susține că arbitrajul a fost soluționat în alte condiții decât cele prevăzute de Regulile de procedură ale Tribunalului, mai sus arătate.

De altfel, în afară de solicitarea reclamantului inserată în cuprinsul cererii de chemare în judecată înregistrată la tribunalul arbitral și a mențiunii din partea finală a hotărârii arbitrale, toate celelalte înscrisuri aferente dosarului în care a fost adoptată hotărârea arbitrală nr. 20 din 14.01.2022 nu sunt de natură a da de înțeles că litigiul arbitral urma să se desfășoare sau că s-a desfășurat în altă parte decât în locul prevăzut prin chiar Regulile de procedură ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat mai sus amintite.

Nu în ultimul rând, având în vedere că ședința de arbitraj urma a fi organizată on-line, dar și că sediile zonale nu aveau coordonatori și nici personal tehnic, instanța a reținut că, la momentul soluționării cauzei, sediile zonale nu erau apte de a oferi condițiile necesare pentru desfășurarea unei ședințe de arbitraj, cu atât mai mult cu cât aceasta urma a se desfășura on-line.

Prin urmare, fără personal tehnic necesar, de altfel, asigurării suportului aferent unei astfel de modalități de organizare a ședinței de arbitraj, desfășurarea acesteia într-un astfel de centru zonal nu era doar cu mult mai anevoioasă, ci, așa cum s-a arătat, nu avea nici temei legal.

Mai mult, așa cum reiese din actul de înființare a Sediului Zonal Craiova (decizia nr. 108 din 19.11.2016), acesta este o entitate fără personalitate juridică ce se subordonează din punct de vedere material, teritorial și financiar Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Curtea de Apel Ploiești și Curtea de Apel Craiova - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre ele este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență.

Litigiul are ca obiect anularea hotărârii arbitrale nr. 20 din 14.01.2022, pronunțate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat - Sediul Zonal Craiova în dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 610 C. proc. civ., "competența de a judeca acțiunea în anulare revine curții de apel în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul."

Acest text de lege stabilește că acțiunea în anularea hotărârii arbitrale intră în competența exclusivă a curții de apel în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul.

Ca atare, soluționarea prezentului conflict negativ de competență presupune identificarea locului în care s-a desfășurat arbitrajul finalizat cu pronunțarea hotărârii arbitrale nr. 20 din 14.01.2022, pronunțate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat - Sediul Zonal Craiova în dosarul nr. x/2021.

Cu privire la această chestiune, Înalta Curte constată că prin cererea de arbitrare ce a format obiectul dosarului nr. x/2021 s-a solicitat ca litigiul arbitral să fie soluționat la Sediul Zonal Craiova al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat.

Totodată, reține că, la solicitarea Curții de Apel Ploiești din 10.02.2022, Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat a precizat că, deși ședința de arbitraj a fost on-line, tribunalul arbitral, pe timpul ședinței de arbitraj și la pronunțarea hotărârii arbitrale nr. 20/14.01.2022 în dosar nr. x/2021, s-a aflat în Sediul Zonal Craiova al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, situat în municipiul Craiova, str. x x, jud. Dolj, ceea ce înseamnă că locul arbitrajului a fost la Craiova.

De asemenea, în dispozitivul hotărârii arbitrale s-a consemnat că aceasta a fost pronunțată la Sediul Zonal Craiova al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, aspect care denotă că arbitrul învestit cu soluționarea cererii de arbitrare s-a aflat în Craiova la momentul pronunțării.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că arbitrajul a avut loc la Sediul Zonal Craiova al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat.

Cum sediul acestui tribunal arbitral se află în circumscripția Curții de Apel Craiova, rezultă că aceasta este instanța competentă să soluționeze acțiunea în anularea hotărârii arbitrale, conform art. 610 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.