ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 794/2022

Ședința publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 27 iunie 2021, în dosarul nr. x/2020, aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, petentul A. a solicitat îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului deciziei civile nr. 48 din 24 martie 2021, în sensul eliminării mențiunii privitoare la calea de atac a recursului, respectiv Cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se va depune la Curtea de Apel Timișoara.

A mai solicitat ca, în situația în care se apreciază că menționarea eronată a căii de atac împotriva deciziei civile nr. 48 din 24 martie 2021 nu intră în categoria greșelilor la care se referă prevederile art. 448 C. proc. civ., mențiunea din dispozitiv Cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se va depune la Curtea de Apel Timișoara să fie analizată din perspectiva dispozițiilor care se referă la lămurirea dispozitivului și să fie înlăturată.

În motivare a arătat că cererea introductivă de instanță a fost formulată potrivit procedurii instituite de dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, iar instanța de fond s-a declarat competentă să soluționeze litigiul ca urmare a incidenței normelor legale invocate. Apreciază că, din această perspectivă, devin aplicabile dispozițiile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

Prin încheierea din camera de consiliu din 13 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă cererea de îndreptare, lămurire a deciziei civile nr. 48 din 24 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr. x/2020, formulată de apelantul reclamant A., ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii din 13 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020 a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., petentul A. criticând hotărârea pentru nelegalitate.

În cuprinsul memoriului de recurs arată că alin. (1)

1

al art. 35 din Legea nr. 165/2013 a fost introdus prin Legea nr. 212/2018 și nu există nicio rațiune care să permită a susține că legiuitorul a instituit proceduri diferite, cu căi de atac diferite, pentru litigiile guvernate de Legea nr. 165/2013.

Susține că, prin hotărârea instanței de apel, s-au reținut eronat dispozițiile art. 31 din Legea nr. 165/2013 ca temei al cererii de chemare în judecată și învederează că aceste norme se referă la procedura urmată de recurent pe cale administrativă, în urma căreia a primit răspunsul de refuz de plată a sumelor reprezentând echivalentul punctelor stabilite prin decizia de compensare.

Arată că normele legale aplicabile, care justifică solicitarea de a înlătura mențiunea din dispozitivul deciziei Curții de Apel Timișoara, sunt cele ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 care stabilesc o procedură unică pentru soluționarea tuturor litigiilor privitoare la modalitatea de aplicare a prevederilor acestei legi.

Cererea de recurs a fost înregistrată la 22 decembrie 2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar prin rezoluția din 16 februarie 2022 a fost stabilit termen de judecată la 7 aprilie 2022, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15 iunie 2020 pe rolul Tribunalului Arad, secția I civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând anularea adresei nr. x/31.03.2020 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită titluri de plată ca urmare a valorificării punctelor în numerar aferente Deciziei de compensare nr. 2161/10.11.2014, potrivit procedurii prevăzute de art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013.

Potrivit textului legal invocat de reclamant ca temei al cererii sale: (1) În termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare, deținătorul de puncte poate solicita valorificarea acestora în numerar. Pentru deciziile emise înainte de 1 ianuarie 2017, termenul începe să curgă de la această dată.(2) Cererea de valorificare se depune, personal/prin mandatar cu procură autentică, la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sau se transmite prin servicii poștale și de curierat, însoțită, după caz, de decizia de compensare sau certificatul de deținător de puncte, în original. Certificatul de deținător de puncte se emite de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în situația transmiterii drepturilor recunoscute prin decizia de compensare.(3) În baza cererii deținătorului de puncte, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite, pe parcursul a 5 ani consecutivi, titluri de plată, în tranșe anuale egale, în limita valorii stabilite prin decizia de compensare. Titlurile de plată se emit în ordinea cronologică a emiterii deciziilor de compensare.(3

1

) Prin excepție de la prevederile alin. (3), în situația în care deținătorul de puncte este persoană certificată de entități desemnate de statul român sau de alte state membre ale Uniunii Europene sau de statul de reședință, ca supraviețuitor al Holocaustului, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un singur titlu de plată (4) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 RON, cu condiția ca suma astfel acordată să nu depășească totalul despăgubirilor stabilite.(5) La stabilirea valorii titlului de plată se face conversia unui punct, potrivit art. 21 alin. (6). (6) În cazul în care decizia de compensare a fost emisă pe numele mai multor persoane, fără a se stabili cotele cuvenite fiecăreia, se emite un singur titlu de plată pentru toți beneficiarii.(7) Titlurile de plată se comunică, în original, în 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite.(8) Sumele cuprinse în titlurile de plată se plătesc de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

Se reține că dispozițiile anterior citate vizează procedura de valorificare a punctelor în numerar aferente deciziei de compensare, fiind o etapă a procedurii de restituire prevăzute de art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013.

Dispozițiile art. 35 alin. (1)

1

din Legea nr. 165/2013, introduse prin Legea nr. 212/2018, prevăd următoarele: Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii, iar alin. (4) al aceluiași articol statuează că Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

Înalta Curte reține că prevederile art. 35 alin. (1)

1

reglementează competența funcțională a secțiilor civile în materia litigiilor care vizează executarea deciziilor emise în aplicarea Legii nr. 165/2013, legiuitorul realizând un regim unitar de reglementare în materie.

Având în vedere textele legale anterior menționate, reiese că decizia civilă nr. 48 din 24 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a cărei îndreptare și lămurire a fost solicitată, este definitivă, considerent pentru care nu este supusă prin lege căii de atac a recursului.

În acest sens sunt relevante dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stabilesc caracterul definitiv al hotărârilor date în apel, fără drept de recurs.

În raport de aceste considerente, precum și de dispozițiile art. 446 C. proc. civ., potrivit cărora încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea, se reține că încheierea civilă atacată este definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii civile din 13 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii civile din 13 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 aprilie 2022.