ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 741/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 741/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 06 aprilie 2021
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin decizia nr. 129 din 20 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a constatat nul recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii de ședință din data de 01.10.2019, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2018.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 129 din 20 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a declarat recurs pârâtul A..
Procedura derulată în fața Înaltei Curți
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Completul de filtru C6, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctului de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.
Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.
Prin rezoluția din 18 februarie 2021 s-a acordat termen la 06 aprilie 2021 în camera de consiliu, fără citarea părților, pentru soluționarea recursului.
II. Considerentele Înaltei Curți
Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:
Dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că:
"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.
Față de dispozițiile legale anterior menționate, se constată că decizia nr. 129 din 20 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, atacată în prezenta cauză, fiind pronunțată în soluționarea unui recurs, este o decizie definitivă.
Având în vedere dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și cu interpretarea per a contrario a prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea pronunțată în soluționarea unei cereri de recurs nu mai este supusă căii de atac a recursului, fiind definitivă.
Prin urmare, pârâtul A. nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 129 din 20 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.
Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalității căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.
Pentru argumentele expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 129 din 20 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 129 din 20 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 aprilie 2021.