ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1701/2022

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia nr. 1150 din 10 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-a constatat perimat recursul declarat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 135 din 16 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta S.C. A. S.R.L., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție.

În cuprinsul cererii de recurs, întemeiată formal pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ., recurenta a învederat că instanța a încălcat dispozițiile Legii nr. 1/1968, cele ale art. 96, art. 157 alin. (1)lit. g), j), k), art. 22 alin. (6), art. 397 alin. (1), art. 416 alin. (1), art. 248 alin. (5) și art. 424 alin. (5) C. proc. civ., curtea de apel neavând competența teritorială să judece astfel de cauze. A mai arătat că, potrivit art. 96 C. proc. civ., secția I civilă nu are competența materială să judece cauze în materie de contencios administrativ, iar potrivit Legii nr. 1/1968, curtea de apel nu are competența teritorială să judece astfel de cauze.

Recurenta a mai susținut că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, iar recursul nu este perimat, întrucât încheierea de suspendare a fost comunicată la data de 25 mai 2021, iar judecata cauzei s-a reluat la 20 noiembrie 2021.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 28 februarie 2022 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru CF x.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului, însă nu legal timbrat și nici nu este declarat în termenul prevăzut de lege.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost comunicat părții la 27 iunie 2022, conform dovezii aflate la dosarul de recurs.

La data de 17 martie 2022, recurenta a depus punct de vedere la raport, prin care a învederat că secția civilă nu are competență să judece cauze în contencios administrativ și fiscal.

Analizând cu prioritate excepția netimbrării recursului, reținută prin raport, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speță, prin adresa emisă de instanță la data de 2 martie 2022 și comunicată recurentei la data de 07 martie 2021 (potrivit dovezii de înmânare de la fila x), i s-a pus în vedere ca, în termen de 10 zile de la comunicare, să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, petenta a formulat cerere de reexaminare, înaintată spre soluționare completului imediat următor.

Prin încheierea din 12 aprilie 2022, pronunțată de Înalta curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca tardivă, cererea de reexaminare formulată de petenta S.C. A. S.R.L..

De asemenea, prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a pus în vedere recurentei să depună taxa judiciară de timbru, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Cum însă recurenta-petentă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, în raport de prevederile art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este timbrat, astfel încât se impune sancțiunea anulării recursului declarat de petenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1150 din data de 10 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Totodată, se reține că recursul declarat de petentă S.C. A. S.R.L. nu este formulat în termenul legal prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cu care hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiași articol se prevede expres că atunci, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.

În cauză, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 1150 a fost pronunțată la data de 10 decembrie 2021, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la data de 16 decembrie 2021 (joi).

Cererea de recurs a fost formulată la data de 17 ianuarie 2022, potrivit mențiunii de pe plicul aflat la dosarul de recurs.

Având în vedere dispozițiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., menționate anterior, referitoare la termenul de declarare a recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea, Înalta Curte reține că recursul declarat în cauză a fost formulat cu depășirea termenului legal.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.

În acest sens, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare a recursului a fost depășit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va reține că recursul declarat în cauză este tardiv formulat.

De altfel, Înalta Curte reține și împrejurarea că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină, nefiind respectate dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. care dispun în sensul că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

În cauză, prin decizia recurată s-a constatat perimat recursul formulat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 135 din 16 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, reținându-se că de la data suspendării pricinii, respectiv 18 mai 2021, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile părții.

Prin cererea de recurs, recurenta nu a formulat critici de nelegalitate cu privire la soluția pronunțată și, deși a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ., nu a prezentat argumente care să vizeze decizia atacată și care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod.

Înalta Curte reține că a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate a deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

În raport de toate aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de petenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1150 din data de 10 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1150 din data de 10 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2022.