ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1651/2022

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

La 16 februarie 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a fost înregistrat dosarul nr. x/2021, având ca obiect recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 267 din 10 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susținut, în esență, că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material ce reglementează raportul dintre comitent și prepus, respectiv relația dintre un fost șef de stat (B.) și statul pe care l-a reprezentat, în condițiile totalitarismului existent în acea perioadă.

A susținut că Statul Român are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind ținut să răspundă pentru faptele fostului președinte, în calitate de conducător suprem, care a cauzat moartea și rănirea gravă a persoanelor implicate în evenimentele din timpul Revoluției de la 1989.

În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 16 februarie 2022, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8.

Prin rezoluția de primire a dosarului din 28 februarie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea cererii de recurs intimatului, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare. A stabilit în sarcina recurentului obligația de a achita o taxă judiciară de timbru de 100 RON, conform dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

La 8 martie 2022, recurentul a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, susținând că sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de recurs fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din camera de consiliu din 22 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, formulată de petentul A..

Prin întâmpinarea depusă la 11 martie 2022, intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, a solicitat respingerea recursului.

Recurentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluția din 12 mai 2022, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la 29 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

La acest termen de judecată, Înalta Curte, constatând că recurentul nu s-a conformat obligației de a timbra recursul, a invocat din oficiu excepția de netimbrare a acestuia, asupra căreia a rămas cu prioritate în pronunțare, în baza art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Examinând excepția de netimbrare a recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.."; (alin. (2) "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței."

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

Aplicând dispozițiile legale evocate în speță, Înalta Curte reține că, prin rezoluția de primire a dosarului din 28 februarie 2022, s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de a achita o taxă judiciară de timbru de 100 RON, conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, în raport de motivele de recurs invocate, încadrate în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin aceeași rezoluție, recurentului i s-a pus în vedere că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform art. 39 alin. (1) din același act normativ.

La 8 martie 2022, recurentul a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, care a fost respinsă prin încheierea din camera de consiliu din 22 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

Conform dovezii de înmânare aflate la dosarul de recurs, încheierea anterior menționată a fost comunicată recurentului la 17 mai 2022.

Înalta Curte, constatând că, până la termenul acordat pentru soluționarea recursului, 29 septembrie 2022, recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate pentru soluționarea recursului, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul de judecată stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 267 din 10 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 267 din 10 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.