ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 428/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 428/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Casa de Asigurări de Sănătate, Guvernul României, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâților la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuție personală) a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul aceleiași instanțe.
Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 80 din 20 iulie 2020, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Sănătății, Guvernul României și Casa Națională de
Asigurări de Sănătate și excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâții Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca nefondate.
Totodată, a admis cererea formulată de reclamant și a obligat pârâții la asigurarea pentru reclamant a medicamentului Avastin (DCI Bevacizumabum), pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, până la soluționarea Dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Ploiești.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, invocând, fiecare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și solicitând, fiecare, admiterea căii de atac așa cum a fost formulată.
Procedura derulată în fața instanței de recurs
La termenul de judecată din 12 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea recursului declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 80 din 20 iulie 2020, a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., text ce reglementează unul din cazurile de suspendare de drept ale judecății, care se va relua prin cererea de redeschidere făcută cu arătarea persoanelor ce urmează a fi introduse în cauză.
La data de 27 ianuarie 2022, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol pentru discutarea excepției perimării, întrucât a rămas în nelucrare timp de șase luni.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Instituția perimării este reglementată în cuprinsul art. 416-418 din C. proc. civ., conferindu-i natura juridică a unei sancțiuni procedurale pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, sancțiune care determină stingerea procesului civil ca urmare a lipsei de stăruință a părților în judecată, vreme îndelungată.
Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni.
Din conținutul acestui text de lege rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie îndeplinite cumulative următoarele condiții: instanța a fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanță sau într-o cale de atac; pricina să fie rămasă în nelucrare timp de 6 luni, lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părților.
Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare și începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, care nu a mai fost urmat, din culpa părții, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii.
Excepția de perimare este o excepție dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află, și este o excepție absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.
În cauză, se constată că de la momentul suspendării judecății pricinii, conform încheierii de ședință din data de 12 noiembrie 2020, de când a început să curgă termenul de perimare, au trecut mai mult de șase luni și nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispozițiilor art. 417-418 din C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. și va constata perimarea recursurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimate recursurile formulate de pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinței nr. 80 din 20 iulie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.