ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2042/2021

Ședința publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

Constată următoarele:

Prin încheierea civilă nr. 30 din 28.10.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Cluj s-a respins ca nefondată cererea de reexaminare formulată de petentul-recurent A. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în recurs în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Cluj.

Împotriva acestei încheieri, întemeiat pe dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 actualizată, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire prin care a solicitat modificarea în totalitate a acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 6 din 7 februarie 2020 Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii civile nr. 30 din 28.10.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Cluj.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

Intimatul Colegiul Medicilor Cluj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și ținând cont de prevederile art. 499 teza a II-a din același cod, Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea căii de atac exercitate în cauză.

Înalta Curte constată că respectiva cale de atac promovată de recurentă nu este prevăzută de lege.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Conform art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, presupune, așadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În cauză, hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menționat, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. și pct. (5) din C. proc. civ. au caracter definitiv.

Recursul declarat împotriva unei decizii definitive este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, această concluzie rezidă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum acest drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori, în aceeași cale de atac.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 6 din 7 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2021.