ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1667/2022

Ședința publică din data de 22 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018 din 7.12.2018, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Spiridon" Iași a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 17790/12.11.2018 a Fondului de Garantare a Asiguraților, prin care pârâtul a decis respingerea cererii de plată nr. x/14.09.2018 în sumă de 13760,31 RON, reprezentând contravaloare cheltuieli de spitalizare cu persoana vătămată A..

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1107 din 21 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată de reclamantul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ "SF.SPIRIDON" IAȘI în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE AL ASIGURAȚILOR.

A anulat decizia nr. 17790 din 12.11.2018 emisă de pârât.

A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 13.760,31 RON despăgubiri.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 1107/21.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, reținerea cauzei spre judecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea în tot a Deciziei nr. 17790/12 noiembrie 2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților ca fiind legală și temeinică.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului intimatul-reclamant Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Spiridon" Iași a formulat întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 6.02.2020, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței, ca temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, în temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția din data de 11.05.2020, a fost fixat primul termen pentru soluționarea recursului de față la data de 22 martie 2022, în ședință publică.

Soluția instanței de recurs

Înainte de a proceda la analizarea criticilor formulate de recurentul - pârât, pe fondul recursului, Înalta Curte, va analiza mai întâi dacă a fost respectat termenul de declarare a căii de atac a recursului, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, instanța de control judiciar reține că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 1107 din 21 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentului-pârât la data de 7 noiembrie 2019, conform Dovezii de înmânare atașată la dosarul instanței de fond. Așadar, termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 25 noiembrie 2019 (într-o zi lucrătoare de luni), aceasta fiind ultima zi de declarare a căii de atac, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

În cauză, cererea de recurs a fost depusă prin poștă, la data de 26.11.2019, conform ștampilei aplicată de oficiul poștal pe plicul de expediere, aflat la dosarul instanței de recurs, fiind înregistrată la instanță la data de 28.11.2019, conform ștampilei aplicate pe cererea de recurs, atașată la dosar, așadar, cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ. .

Prin urmare, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Înalta Curte constată astfel, față de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv la data de 26.11.2019, în condițiile în care ultima zi în care putea fi promovată calea de atac a fost 25.11.2019.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd că " Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs" precum și dispozițiile art. 489 alin. (1) din același act normative, conform cărora " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal..."

Se constată, așadar că, aceste norme instituie în sarcina recurentului obligația de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătorești într-un anumit termen, imperativ, prevăzut de lege, declararea recursului după împlinirea termenului legal, atragând, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea nulității acestuia.

În cauză, astfel cum s-a reținut anterior, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și fără a dovedi că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Cum în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea, în termen, a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Înalta Curte va constata că recursul este tardiv declarat, aplicându-se astfel și sancțiunea juridică a decăderii părții din exercitarea dreptului de exercitare a acestei căi de atac, sancțiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea sa în termenul legal.

Pe cale de consecință, neexercitarea dreptului procesual - în speță, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, neidentificând existența vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va anula recursul formulat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, ca tardiv, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1107 din 21 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 martie 2022.