Decizia nr. 1418/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 59/2020 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6.09.2019 pe rolul Curții de Apel București sub numărul de dosar x/2019 reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale au solicitat obligarea pârâților la includerea în lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Rituximab (denumite comercială Mabthera) pentru indicația terapeutică de neuromielită optică și, în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro Ia data de 04.09.2018.

Hotărârea recurată Prin sentința civilă nr. 59 din 20 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității. S-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate de pct. 2 au formulat recurs reclamanții A. și B. întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanța de fond. Au precizat recurenții că s-au adresat cu cerere către pârâți la data de 05.09.2020 prin care au solicitat în principal, includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau tară contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului RITUXIMAB (denumite comercială MABTHERA) pentru indicația terapeutică de NEUROMIELITĂ OPTICĂ și în subsidiar, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII să adopte Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018. Cererile au fost trimise la data de 05.09.2020 prin postă cu confirmare de primire, fapt care rezultă din conținutul Facturii x din 05.09.2019 emisă de Poșta Română în care se menționează expres aceste coduri AR ale cererilor. Prin urmare susținerile instanței de fond potrivit cărora reclamanții au expediat o cerere cu conținut identic cu cel al cererii de chemare în judecată după sesizarea instanței de contencios administrativ nu corespund adevărului.

Apărările formulate în recurs Prin întâmpinările formulate de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România și de pârâtul Ministerul Sănătății s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanți este nefondat, pentru următoarele considerente: Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă cererea reclamanților privind includerea în lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Rituximab (denumite comercială Mabthera) pentru indicația terapeutică de neuromielită optică și, în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro Ia data de 04.09.2018. Instanța de fond, a invocat excepția inadmisibilității cererii pentru neparcurgerea procedurii prealabile, excepție pe care a admis-o raportat la dispozițiile art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, întrucât orice acțiune îndreptată în contencios administrativ împotriva nesoluționării în termen a unei cereri sau a unui pretins refuz nejustificat, emanând de la autoritatea/instituția publică pârâtă, trebuie să aibă ca premisă existența unei cereri adresate autorității publice. În recurs, este criticată sentința instanței de fond din perspectiva greșitei aplicări a legii, recurenții-reclamanți arătând că este eronată concluzia instanței de fond referitoare la neurmarea procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 554/2004, dovada îndeplinirii acestei proceduri fiind reprezentată de mandatele poștale depuse la dosar cu x. Observă Înalta Curte că în mod corect prima instanță a reținut că acțiunea în contenciosul administrativ se exercită în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004, adică cu urmarea procedurii prealabile, prin care, potrivit art. 7 din lege, trebuie să se ceară autorității publice revocarea actului, sau după caz emiterea actului administrativ. Procedura prealabilă a fost concepută ca o cale care poate oferi persoanei vătămate posibilitatea de a obține rezolvarea diferendului prin recunoașterea dreptului sau a interesului legitim vătămat mai rapid, fără mijlocirea instanței. Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004, dreptul la acțiunea în contencios administrativ se naște după ce s-a pronunțat autoritatea administrativă asupra reclamației (recursul grațios sau, după caz, ierarhic), adică de la comunicarea soluției acesteia asupra reclamației administrative (sau de la expirarea termenului în care aceasta era obligată să rezolve reclamația). Cu alte cuvinte, potrivit aceluiași act normativ, procedura prealabilă condiționează acțiunea în contencios administrativ. Pe cale de consecință, pentru a putea declanșa acțiunea în contencios, reclamanții trebuie să facă dovada că au îndeplinit cerința legii (cerința impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare) și a respectat procedura prealabilă, adică s-a adresat mai întâi autorității emitente și abia după refuzul acesteia, instanței de judecată. În același sens sunt și dispozițiile art. 193 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. Din înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese că reclamanții nu au urmat procedura prealabilă așa cum dispozițiile legale amintite o prevăd, întrucât aceastia nu au formulat o cererea adresată pârâților prin care să solicite evaluarea medicamentului Rituximab pentru indicația terapeutică de Neuromielită Optică. Faptul că la data de 5 septembrie 2019 (deși din mandatele poștale rezultă că acestea au fost comunicate pârâților la data de 10 septembrie 2019), in condițiile in care sesizarea instanței s-a făcut la data de 6 septembrie 2019, reclamanții au comunicat pârâților o cerere cu conținut identic cu cel al acțiunii introductive de instanță, nu echivalează cu urmarea procedurii administrative, o astfel de sesizare neputând avea decât natura juridică a unei încercări de soluționare amiabilă a litigiului, care nu împiedică admiterea excepției neîndeplinirii procedurii prealabile. În fine, instanța reține și considerentele expuse prin Decizia nr. 184 din 6 martie 2007, în care Curtea Constituțională a statuat că procedura administrativă prealabilă nu restrânge și nu împiedică accesul la justiție, ci dimpotrivă, instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalități a actului administrativ atacat prin reexaminarea de către organul emitent sau de către organul superior. Pentru motivele expuse, Înalta Curte va aprecia că soluția instanței de fond de admitere a excepției inadmisibilității acțiunii este legală și temeinică.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte respinge recursul, ca nefondat.