ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1346/2022

Ședința publică din data de 8 martie 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 5950 din 12 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019 s-a anulat contestația în anulare, formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 4437 din 11 decembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2018, ca netimbrată.

În temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ. a fost aplicată contestatorului A. amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.

Împotriva Deciziei nr. 5950 din 12 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019 contestatorul A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

S-a invocat de către contestator încălcarea de către completul învestit cu soluționarea contestației în anulare a dispozițiilor art. 157 alin. (1) lit. e), g), k), j), art. 22 alin. (6), art. 157, art. 248 alin. (5) și art. 424 alin. (5) din C. proc. civ.

Astfel, s-au susținut, în esență următoarele aspecte: procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, recurentul nefiind prezent la proces; instanța nu s-a pronunțat asupra nulității citației; magistratul-asistent și grefierul au avut o participație penală.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație asupra contestației în anulare.

Înalta Curte constată că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt înregistrate numeroase dosare, având ca obiect contestații în anulare, consecutive și cu conținut identic, formulate de contestatorul A., în nume personal sau în calitate de reprezentant al societății B. S.R.L.

În materie, procesuală, art. 12 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți.

Din aceste dispoziții legale, rezultă că abuzul de drept procesual presupune două elemente, și anume:

- un element subiectiv, ce constă în exercitarea cu rea-credință a dreptului procedural, în scop de șicană, fără justificarea unui interes special și legitim, ci numai cu intenția de a-l vătăma ori păgubi pe adversar, pentru a diminua sau întârzia posibilitățile de apărare ori de valorificare a drepturilor acestuia;

- un element obiectiv, care constă în deturnarea dreptului procedural de la scopul pentru care a fost recunoscut, de la finalitatea sa legală, actul săvârșit neputând fi explicat printr-un motiv legitim, ori în exercitarea dreptului într-un mod excesiv și nerezonabil.

Înalta Curte constată că dosarul inițial înregistrat pe rolul acestei instanțe, cu nr. x/2018, a avut ca obiect un recurs împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus declinarea competenței instanței de fond, hotărâre dată fără cale de atac, fiind soluționat prin decizia nr. 4437/2018.

Împotriva acestei decizii contestatorul a exercitat calea extraordinară a contestației în anulare, cu conținut identic cu prezenta cerere, iar prin decizia nr. 5950 din 12 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019 s-a anulat calea de atac și s-a aplicat și sancțiunea amenzii pentru exercitarea drepturilor procesuale cu rea-credință.

Prin încheierea pronunțată la data de 5 noiembrie 2021, în dosarul nr. x/2019 s-a respins cererea de reexaminare a amenzii judiciare.

In acest context, Înalta Curte reține că prezenta cerere întrunește cerințele prevăzute de art. 12 alin. (1) din C. proc. civ. pentru a fi considerată ca fiind abuzivă, astfel că actul de procedură abuziv va fi lipsit de efectele contrarii scopului pentru care dreptul procedural exercitat abuziv a fost recunoscut, urmând ca cererea să fie respinsă ca atare.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 12 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea pentru exercitarea abuzivă a dreptului procesual.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 5950 din 12 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, având în vedere abuzul de drept procesual.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 martie 2022.