ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1209/2022

Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 50.000 euro (232.425 RON), reprezentând daune morale. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 58, 61, 64, 72, 1357-1359 C. civ.

Sentința pronunțată de tribunal: Prin sentința civilă nr. 2765 din 3 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. și Administrația Națională Apele Romane, Administrația Bazinală de Apă Argeș - Vedea. A fost respinsă cererea de chemare în garanție, ca rămasă fără obiect. A fost obligat reclamantul la plata către pârâta B. a sumelor de 4.759,7 RON, 4.661,1 RON și 100 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de curtea de apel: Prin decizia civilă nr. 760A din 11 mai 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2765 din 03 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. și intimata-chemată în garanție Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Argeș-Vedea. A obligat pe apelant la plata către intimata B. a sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial redus.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 760A din 11 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, reclamantul A. a declarat recurs. În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 16 alin. (1)-(3) C. civ. prin raportare la percepții subiective, cu ignorarea unor aspecte obiective ce au rezultat în urma cercetării judecătorești. Din înscrisurile depuse la dosar, din întâmpinare intimatei B., din răspunsurile acesteia la interogatoriu și din declarațiile martorilor au reieșit informații de natură să răstoarne concluziile instanței de apel privitoare la buna-credință și vinovăția intimatei. În continuare, reclamantul a prezentat aspecte referitoare la situația de fapt și la probele administrate în cauză. Simpla impresie a intimatei că a fost jignită și agresată de comportamentul reclamantului nu justifică afirmația din referat conform căreia ar fi urmărit aplicarea unei sancțiuni mai blânde. Din coroborarea probelor rezultă că în acea fază a cercetărilor comisiei nu putea fi aplicată nicio sancțiune. Concluzia instanței de apel că redactarea și înregistrarea referatului de către intimată s-a făcut ca o reacție la ceea ce aceasta a considerat un comportament "agresiv și ofensator" este contrazisă de derularea obiectivă a faptelor și de afirmațiile intimatei. Este evident că intimata a avut reprezentarea acțiunii sale, respectiv faptul că reclamantul urma să parcurgă procedura cercetării disciplinare și, eventual, să fie sancționat. Prin urmare, sunt elemente de natură obiectivă, probe, care exclud atât buna-credință, cât și acțiunea sub imperiul unei emoții puternice de natură să justifice demersul intimatei. Vinovăția îmbracă forma intenției așa cum este definită în cuprinsul art. 16 alin. (2) C. civ. Din analiza obiectivă a probelor administrate rezultă că intimata a urmărit sau cel puțin a acceptat că, în urma întocmirii acelui referat, reclamantul să fie cercetat disciplinar. În urma constatării existenței vinovăției intimatei, instanța de apel va trebui să determine și întinderea prejudiciului. Este indubitabil că aceasta a existat în urma acuzațiilor care au dus la cercetarea disciplinară a reclamantului. În drept, au fost indicate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs: În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 17 martie 2022. În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că se pune problema nulității recursului, excepția nulității fiind invocată de intimata-chemată în garanție Administrația Bazinală de Apă Argeș-Vedea, completul urmând a analiza în ce măsură criticile formulate de recurentul-reclamant sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Raportul a fost comunicat părților la 29-30 martie 2022. Recurentul-reclamant a depus puncte de vedere la raport, solicitând respingerea excepției nulității recursului invocată de intimata-chemată în garanție în întâmpinare. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată de intimata-chemată în garanție Administrația Bazinală de Apă Argeș-Vedea, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidențiate, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Criticile formulate de recurentul-reclamant referitoare la stabilirea situației de fapt, la "percepțiile subiective" ale instanței și la probatoriul administrat în cauză nu reprezintă motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, modalitatea de administrare și interpretare a probatoriilor reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei. Înalta Curte constată că susținerile recurentului-reclamant din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță. Nemulțumirile generale ale părții și susținerile legate de aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de modalitatea de administrare a probatoriului nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, fiind supuse analizei în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părților, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea deciziei civile nr. 760A din 11 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Având în vedere considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac. PENTRU ACESTE MOTIVE,