ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 830/2022

Ședința publică din data de 6 aprilie 2022

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 341 din 10 februarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 357/2017 din 13 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut, în esență, că, deși din dovada de înmânare a actului de procedură aflat la dosarului de recurs, reiese că a fost adusă la cunoștința recurentei-pârâte A. S.A. obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.882,5 RON, partea primind actul de procedură la data de 08.07.2021, totuși recurenta-pârâtă nu s-a conformat acestei obligații.

Prin urmare, cum recursul nu a fost timbrat anticipat, iar recurenta-pârâtă A. S.A. nu s-a conformat obligației ce îi revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru, Înalta Curte a făcut aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., anulând recursul ca netimbrat.

Împotriva acestei decizii contestatoarea A. S.A. a formulat contestație în anulare pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii, anularea deciziei nr. 341/10.02.2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017 și soluționarea cererii de recurs formulată de A. în prezenta cauză, în sensul admiterii acesteia.

În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a arătat, în sinteză, că este incidentă ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., fiind îndeplinită condiția erorii materiale, întrucât recursul a fost anulat ca netimbrat, cu toate că dovada de achitare a taxei judiciare de timbru figurează ca înregistrată, conform dosarului electronic, însă această dovadă se pare că lipsește din dosarul fizic, ceea ce a determinat instanța să pronunțe hotărârea contestată.

Pentru reținerea erorii materiale ca motiv de contestație în anulare specială este necesar ca instanța sa se raporteze, în principiu, la situația existentă în dosar la data pronunțării hotărârii atacate. Or, în situația dedusă judecații în prezentul dosar, dovada achitării taxei judiciare de timbru a fost înregistrată la dosar atât la data de 14.07.2021 (comunicare prin e-mail), cât și la data de 15.07.2021 (comunicare prin servicii de curierat), după cum rezultă din vizele aplicate chiar de registratura instanței. Este astfel evident că la momentul pronunțării hotărârii ce face obiectul prezentei contestații în anulare (10.02.2022), la dosar exista dovada achitării taxei judiciare de timbru, contrar celor reținute de instanță.

În concluzie, contestatoarea a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., decizia nr. 341/10.02.2022 fiind pronunțată cu săvârșirea unei erori materiale constând în neobservarea înaintării și înregistrării la dosarul cauzei a dovezii achitării taxei judiciare de timbru de către A..

Intimata Regia Națională a Pădurilor-Romsilva a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca netemeinică și nefondată; în cazul în care se va aprecia motivul contestației întemeiat și se va anula hotărârea atacată, a solicitat acordarea unui termen în vederea soluționării cauzei.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate raportate la temeiurile de drept incidente, Înalta Curte reține următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Conform art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocat de contestatoare, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Doctrina și jurisprudența constantă în materie au statuat că prin eroare materială se înțelege orice eroare evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca netimbrat/insuficient timbrat, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen ori a fost legal timbrat, și, pentru verificarea acestor situații, nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În speță, verificând evidențele instanței, se constată că recurenta-pârâtă a transmis, cu mult înainte de soluționarea recursului, atât prin e-mail (nr. de înregistrare la secția a II-a Civilă 7684/14.07.2021), cât și prin serviciul de curierat (nr. de înregistrare la secția a II-a Civilă 7717/15.07.2021), dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul solicitat de instanță, respectiv 3.882,5 RON, însă această dovadă, deși a fost înregistrată la dosarul electronic, în sistemul ECRIS, din cauza unor disfuncționalități la nivelul instanței, iar nu din motive imputabile recurentei-pârâte, nu a fost atașată la dosarul fizic de recurs.

Înalta Curte reține că recurenta-pârâtă nu putea să prevadă faptul că dovada de achitare a taxei judiciare de timbru nu a fost atașată la dosarul fizic de recurs, în condițiile în care această dovadă a fost transmisă Înaltei Curți, fiind înregistrată în evidențele instanței și menționată în dosarul electronic, în sistemul ECRIS.

În acest context, trebuie avut în vedere faptul că prin Hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului din 12.09.2014 pronunțată în cauza Hietsch contra României, instanța europeană a constatat încălcarea art. 6 par. 1 din Convenție, prin respingerea contestației reclamantei, pe motiv că dovada plății taxei judiciare de timbru datorate în recurs nu se afla la dosar, deși partea a transmis tribunalului, prin scrisoare recomandată, proba acestei plăți, în forma și termenele prevăzute de C. proc. civ., însă aceasta nu a fost depusă la dosarul de recurs din cauza unor disfuncționalități la nivelul grefei sau serviciilor poștale, iar nu din motive imputabile reclamantei.

Totodată, este de menționat că accesul liber la justiție și implicit dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv dau expresie unei idei generale, potrivit căreia o protecție eficace a drepturilor omului nu poate fi realizată prin simpla consacrare a unor drepturi substanțiale, ci este necesar ca aceste drepturi să fie însoțite de garanții fundamentale de ordin procedural, care să asigure mecanismele corespunzătoare de punere în valoare.

Astfel, Înalta Curte reține că ar fi total injust ca prezenta contestație în anulare să fie respinsă, în condițiile în care, recurenta-pârâtă a transmis la dosar, în contextul pandemiei Covid-19, atât prin e-mail, cât și prin serviciul de curierat dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul solicitat de instanță.

De altfel, recurenta însăși a depus alăturat contestației în anulare copia dovezii achitării taxei judiciare de timbru de 3.882,5 RON RON, precum și dovada transmiterii acesteia către instanță, purtând viza de intrare a secției a II-a Civile.

Prin urmare, prezenta contestație în anulare se impune a fi admisă chiar dacă dovada achitării taxei judiciare de timbru nu a fost atașată la dosarul fizic de recurs, întrucât această disfuncționalitate de la nivelul instanței, nu îi este imputabilă recurentei, iar C. proc. civ. nu stabilește în sarcina acesteia obligația de a se asigura că taxa judiciară de timbru a fost depusă la dosarul fizic al instanței, ci impune numai transmiterea acesteia în termenul legal, ceea ce recurenta a făcut.

O soluție de respingere a contestației în anulare ar însemna sancționarea recurentei-pârâte pentru deficiențele de ordin funcțional de la nivelul instanței, situație care nu ar fi putut fi prevăzută în mod legitim de recurentă și nici nu îi poate fi imputată.

Partea recurentă a făcut dovada achitării taxei de timbru de 3.882,5 RON RON în termen și, în plus, a probat că a transmis Înaltei Curți, fiind înregistrată în evidențele instanței, dovada plății taxei judiciare de timbru aferentă recursului pe care recurenta-pârâtă A. S.A. l-a formulat împotriva deciziei civile nr. 357/2017 din 13 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

În concluzie, în lumina situației de fapt prezentate, având în vedere și considerentele Hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Hietsch contra României, Înalta Curte constată că este întemeiată contestația în anulare.

Din considerentele ce preced, dat fiind că în cauză subzistă cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 508 alin. (3) teza a II-a din același cod, Înalta Curte va admite contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.A., va anula decizia atacată și va fixa termen pentru judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 357/2017 din 13 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă la 8 iunie 2022, ora 10:00, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.A. împotriva deciziei nr. 341 din 10 februarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Anulează decizia atacată și fixează termen pentru judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 357/2017 din 13 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă la 8 iunie 2022, ora 10:00, cu citarea părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2022.