OBORINA v. RUSSIA

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 22051/02 de către Oksana Borisovna OBORINA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 23 octombrie 2007 ca Cameră compusă din: L. Loucaides, Președintele, A. Kovler, dna E. Steiner, K. Hajiyev, D. Spielmann, S.E. Jebens, G. Malinverni, judecători, și dl. S. Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 10 martie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului. Prin deliberare, decide după cum urmează: Reclamantul, dna Oksana Borisovna Oborina, este o națională rusă, născută în 1972 și locuiește în Perm. A fost reprezentată în fața Curții de către dl S. Yeremenko, un avocat practicant în Yekaterinburg. Guvernul contestat a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 19 iunie 2001, Curtea de district Verkh-Isetskiy din Yekaterinburg a susținut acțiunea reclamantului împotriva Oficiului Vamal Yekaterinburg și a acordat 760.936.86 ruble ruse (RUB) în compensare pentru daune și RUB 10.895.41 în costuri juridice. Hotărârea a devenit finală la 6 septembrie 2001. Noiembrie 2003 și 16 august 2004 Curtea de District a majorat premiile făcute în temeiul hotărârii din 19 iunie 2001 pentru a ține seama de inflația și a atribuit reclamantului RUB 213.904.79 și, respectiv, RUB 4.017.78. Guvernul a susținut că nu au fost notificate de executarea hotărârilor din 6 noiembrie 2003 și 16 august 2004. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 1 și 13 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la neexecuția hotărârilor Curții de district Verkh-Isetskiy din Yekaterinburg făcute în favoarea ei. HOTĂRÂREA La 2 mai 2005, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 23 august 2005 au fost primite observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. La 1 octombrie 2005, Curtea a primit observațiile reclamantului în răspuns. La 13 decembrie 2005, Guvernul a prezentat observațiile cu privire la cererile reclamantului pentru o justă satisfacție. La 28 august 2006, Curtea a invitat Guvernul să prezinte observații scrise suplimentare cu privire la admisibilitatea și meritul plângerii reclamantei. La 20 decembrie 2006, observațiile suplimentare ale Guvernului au fost primite. La 2 ianuarie 2007, Curtea a invitat reclamantul să-și prezinte observațiile scrise în răspuns până la 6 martie 2007. Având în vedere că observațiile suplimentare ale reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite până la 6 martie 2007, la 8 iunie 2007, reclamantul a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobărea observațiilor sale suplimentare ar putea duce la grevarea cererii. După cum rezultă din avizul de primire care a revenit la Curte, scrisoarea din 8 iunie 2007 a ajuns la reprezentantul reclamantului la 28 iulie 2007. Nu a urmat niciun răspuns. Curtea reamintește art. 37 din Convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii, dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia.” Curtea remarcă că reclamantul a fost solicitat să prezinte observații scrise suplimentare cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei. A primit ulterior un aviz al acestuia. Reclamantul a fost, de asemenea, informat cu privire la o consecință a eșecului ei de a prezenta observațiile suplimentare. Nici un răspuns nu a fost primit până în prezent. Curtea declară că reclamantul nu intenționează să își urmeze cererea. În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale, nu o impune să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că aceaceasta ar trebui eliminată din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea art. 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri. Președintele grefierului ukaides

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 22051/02

by Oksana Borisovna OBORINA

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 23

October 2007 as a Chamber composed of:

Mr

L. Loucaides,

President,

Mr

A. Kovler,

Mrs

E. Steiner,

Mr

K. Hajiyev,

Mr

D. Spielmann,

Mr

S.E. Jebens,

Mr

G. Malinverni,

judges,

and Mr

S. Nielsen,

Section Registrar

Having regard to the above application lodged on 10 March 2002,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together.

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Oksana Borisovna Oborina, is a Russian national, who was born in 1972 and lives in Perm. She was represented before the Court by Mr S. Yeremenko, a lawyer practising in Yekaterinburg. The respondent Government were represented by Mr P. Laptev, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 19 June 2001 the Verkh-Isetskiy District Court of Yekaterinburg upheld the applicant’s action against the Yekaterinburg Town Customs Office and awarded her 760,936.86 Russian roubles (RUB) in compensation for damage and RUB 10,895.41 in legal costs. The judgement became final on 6 September 2001. It was fully enforced on 17 November 2004.

On 6

November 2003 and 16 August 2004 the District Court increased the awards made under the judgment of 19 June 2001 to take account of inflation and awarded the applicant RUB 213,904.79 and RUB 4,017.78, respectively. The Government submitted that they had not been notified of the enforcement of the judgments of 6 November 2003 and 16 August 2004.

COMPLAINTS

The applicant complained under Articles 1 and 13 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 about the non-enforcement of the judgments of the Verkh-Isetskiy District Court of Yekaterinburg made in her favour.

THE LAW

On 2 May 2005 the application was communicated to the respondent Government.

On 23 August 2005 the Government’s observations on the admissibility and merits of the application were received. On 1 October 2005 the Court received the applicant’s observations in reply. On 13 December 2005 the Government submitted their comments on the applicant’s claims for just satisfaction.

On 28 August 2006 the Court invited the Government to submit additional written observations on the admissibility and merits of the applicant’s complaint.

On 20 December 2006 the Government’s additional observations were received. On 2 January 2007 the Court invited the applicant to submit her written observations in reply by 6 March 2007.

As the applicant’s additional observations on the admissibility and merits had not been received by 6 March 2007, on 8 June 2007 the applicant was advised by registered mail that the failure to submit her additional observations might result in the strike-out of the application. As it follows from the advice of receipt which returned to the Court, the letter of 8 June 2007 reached the applicant’s representative on 28 July 2007. No response followed.

The Court recalls Article

37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows:

“1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a) the applicant does not intend to pursue his application;

...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

The Court notes that the applicant was requested to submit additional written observations on the admissibility and merits of the case. She subsequently received a reminder thereof. The applicant was also informed about a consequence of her failure to submit the additional observations. No response has been received to date. The Court infers therefrom that the applicant does not intend to pursue her application. Furthermore, the Court considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case.

In these circumstances it considers that Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases.

Søren

Nielsen

L

oukis L

oukaides

Registrar

President