ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2365/2021

HOTĂRÂRE

09.11.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2365/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 19 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., cerere în anulare a hotărârii arbitrale nr. 99 din 10.06.2021, pronunțată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat, în dosarul arbitral nr. x/2021, solicitând anularea sentinței arbitrale nr. 99 din 10.06.2021 și suspendarea executării hotărârii arbitrale nr. 99/10.06.2021.

În drept, a invocat dispozițiile art. 205 și următoarele din C. proc. civ., Norma A.S.F. nr. 20/2017, Legea nr. 132/2017 privind asigurările și reasigurările din România, Legea nr. 12/1990, Legea nr. 11/1991 și Directiva 2005/29/CE privind protecția consumatorilor.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel Ploiești, întrucât hotărârea arbitrală a cărei anulare se solicită a fost pronunțată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat Dolj, competența revenind Curții de Apel Craiova.

Prin sentința nr. 7 din 5 august 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel Ploiești și a declinat competența soluționării cererii în anulare a hotărârii arbitrale nr. 99/10.06.2021, pronunțată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat în dosarul nr. x/2021 și a cererii de suspendare a executării hotărârii arbitrale menționate, formulate de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în favoarea Curții de Apel Craiova.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că instanța este învestită cu soluționarea unei cereri de anulare a hotărârii arbitrale nr. 99/10.06.2021 pronunțate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat cu Sediul Zonal Craiova, iar, potrivit art. 610 C. proc. civ., competența de a judeca acțiunea în anulare revine curții de apel în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul.

Reținând faptul că arbitrajul a avut loc în circumscripția Curții de Apel Craiova, instanța a apreciat că acesteia îi revine competența de a soluționa litigiul.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 130 alin. (2) și art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la 9 august 2021, sub același număr de dosar.

La termenul din 8 septembrie 2021, în vederea verificării competenței de soluționare a cauzei în primă instanță, conform art. 131 C. proc. civ., instanța a considerat necesară efectuarea unei adrese către Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat Târgoviște pentru a depune la dosar Regulamentul de organizare și funcționare și Regulile de procedură ale Tribunalului în ceea ce privește procedura de soluționare a litigiilor arbitrale, dovada calității membrilor care au format completul în dosarul nr. x/2021, dovada de înființare a Centrului Zonal Craiova a Tribunalului de Arbitraj Permanent Instituționalizat, dovada de înaintare a dosarului nr. x/2021 de către Tribunalul de Arbitraj Permanent Instituționalizat cu sediul în Târgoviște către Centrul Zonal Craiova, sens în care a amânat judecarea cauzei la data de 22 septembrie 2021 și a prorogat discutarea excepției necompetenței Curții de Apel Craiova de soluționare a cauzei, după depunerea înscrisurilor.

Prin decizia nr. 35/2021 din 22 septembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a Civilă a declinat competența de soluționare a cererii privind anularea hotărârii arbitrale nr. 99 din 10.06.2021 pronunțate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat - Sediul Zonal Craiova în dosarul nr. x/2021 și a cererii de suspendare a executării acestei hotărâri, formulate de pârâta A. S.A, în contradictoriu cu reclamanta B. S.R.L., în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în vederea soluționării conflictului negativ.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de conflict a reținut că, în considerarea dispozițiilor art. 610 C. proc. civ., pentru a stabili "locul" unde a avut loc arbitrajul, esențial, în cauză, este faptul că procedura s-a desfășurat online.

În această situație, când părțile nu s-au întâlnit față în față, la un anumit sediu profesional la care își desfășoară activitatea arbitrii aleși, trebuie aplicate regulile generale de procedură ale Tribunalului de arbitraj în cadrul căruia se desfășoară arbitrajul.

Astfel, instanța de conflict a arătat că, în art. 41 din Regulile de procedură ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat cuprins în Capitolul IV "Termenul, locul și limba în care se va desfășura arbitrajul" s-a prevăzut că:

"Locul desfășurării arbitrajului este la sediul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat. Părțile, cu acordul președintelui/vicepreședintelui Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat pot conveni însă un alt loc".

Totodată, instanța a reținut că, în cauză, nu se poate vorbi de o convenție a părților ca arbitrajul să se desfășoare în alt loc întrucât procedura s-a desfășurat on-line, neputându-se stabili locul unde se aflau părțile și arbitrii la acel moment, iar, în al doilea rând, așa cum rezultă din cuprinsul Dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, pârâta nu numai că nu și-a exprimat un acord cu privire la locul arbitrajului, dar a refuzat însăși supunerea litigiului procedurii arbitrale.

În consecință, instanța a apreciat că, în cauză, trebuie avute în vedere dispozițiile generale de procedură, respectiv art. 41 din Regulament, în sensul că, neexistând o convenție a părților, locul desfășurării procedurii arbitrale este locul sediului Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat din Târgoviște, str. x, jud. Dâmbovița, astfel încât, în accepțiunea sa, competența teritorială de soluționare a cauzei revine, potrivit art. 610 C. proc. civ., Curții de Apel Ploiești.

Un alt argument adus de instanță în susținerea hotărârii de declinare constă în faptul că, în tot cuprinsul dosarului de arbitraj, actele de procedură, comunicările, notificările, citațiile, inclusiv comunicarea hotărârii arbitrale, s-au făcut de către Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat cu sediul în Târgoviște, singura mențiune referitoare la Centrul Zonal Craiova regăsindu-se în hotărârea arbitrală, fiind înscrisă în mod formal, posibil, chiar din eroare, din moment ce procedura s-a desfășurat online.

Totodată, instanța de conflict a reținut că, din adresa de înaintare a documentelor solicitate de instanță, expediată de Președintele instanței arbitrale, rezultă că " din motive financiare (...) sediile zonale nu au la această oră coordonatori și nici personal tehnic, acestea având doar rolul de puncte de lucru, unde pot fi soluționate (judecate) o parte din dosarele aflate pe rolul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat".

Așadar, instanța a reținut că arbitrajul nu s-a desfășurat la Centrul Zonal Craiova, deoarece, dincolo de aspectele anterior menționate, în sensul că toate documentele din dosar au fost emise de la sediul din Târgoviște, la dosar nu există nicio dovadă de înaintare a cauzei de la Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat către Centrul Zonal Craiova, așa cum se prevede în Regulamentul propriu de organizare și funcționare al Tribunalului .

În acest sens, instanța a evocat dispozițiile art. 14 din acest Regulament, potrivit căruia, coordonatorii Sediilor Zonale ale Tribunalului au, între atribuții, primirea și înregistrarea dosarelor de arbitraj, comunicarea întâmpinării, a cererilor reconvenționale, a actelor depuse, convocarea arbitrilor, ținerea evidenței ședințelor de judecată.

Totodată, Curtea de Apel Craiova a reținut că, în dosarul de arbitraj nr. x/2021, nu este niciun act întocmit de Centrul Zonal Craiova, toate comunicările fiind îndeplinite de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat de la sediul din Târgoviștea. Mai mult, a constatat și că, potrivit ultimului alineat al adresei înaintate de Președintele instanței arbitrale, arbitrii activi sunt înscriși pe un singur tablou, nefiind repartizați pe sedii zonale, astfel încât nu există un criteriu de apartenență la un centru zonal în raport de arbitrul sau arbitrii desemnați.

Așadar, instanța a reținut că, în cauză, nu există nicio dovadă de înaintare a dosarului arbitral către Centrul Zonal Craiova, iar procesul-verbal încheiat la 24.05.2021, prevede doar predarea dosarului de la un arbitru la altul, fără nicio referire la Centrul Zonal Craiova și fără a exista vreo dovadă de înregistrare, măcar formală, a dosarului la Centrul Zonal Craiova.

În consecință, față de faptul că procedura s-a desfășurat online, dosarul nefiind niciodată înaintat Centrului Zonal Craiova, instanța de conflict a statuat că sunt aplicabile dispozițiile generale de procedură ale Tribunalului, respectiv art. 41 din cuprinsul Regulilor de procedură ale acestuia, în sensul că locul desfășurării arbitrajului este la sediul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, respectiv în Târgoviște, competența de soluționare a prezentei cauze revenind Curții de Apel Ploiești.

Prin urmare, în temeiul art. 129 și următoarele din C. proc. civ., Curtea de Apel a declinat competența de soluționare a cererii privind anularea hotărârii arbitrale nr. 99 din 10.06.2021 pronunțate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat în dosarul nr. x/2021 și a cererii de suspendare a executării acestei hotărârii, formulate de pârâta A. S.A., în contradictoriu cu reclamanta B. S.R.L., în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 1 octombrie 2021.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțe sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

În acest sens, reține că, prin acțiunea arbitrală introdusă la Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat în data de 21 aprilie 2021, înregistrată sub nr. x/2021, societatea B. S.R.L. a chemat în judecată societatea A. S.A. pentru ca pârâta să fie obligată la plata către reclamantă a sumei de 502,19 RON reprezentând diferență de plată rămasă neîncasată în cadrul dosarului de daună deschis în urma avarierii unui autoturism pe care reclamanta, în calitate de comodatar, a fost autorizată să îl folosească, fiind, totodată, și împuternicită să încaseze sumele aferente despăgubirii datorate de societatea de asigurare.

În privința locului în care s-a desfășurat arbitrajul, contrar celor reținute de Curtea de Apel Ploiești, care a considerat că este învestită cu soluționarea unei cereri de anulare a hotărârii arbitrale nr. 99/10.06.2021 pronunțate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat cu Sediul Zonal Craiova, instanța supremă constată că, potrivit art. 2 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcțioare al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, document depus de însăși conducerea instanței arbitrale, la solicitarea Curții de Apel Craiova, sediul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat este situat în Târgoviște, județul Dâmbovița.

Totodată, potrivit art. 41 din Regulile de procedură ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, document aflat, de asemenea, la dosarul Curții de Apel Craiova, locul desfășurării arbitrajului este la sediul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, excepție făcând situația în care, potrivit aceluiași articol, părțile, cu acordul președintelui/vicepreședintelui Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, pot conveni un alt loc.

Având în vedere că, în conformitate cu art. 56 din Regulile de procedură ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, judecata în cazul litigiilor deduse Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat se desfășoară potrivit prezentelor Reguli, cu excepția situațiilor în care părțile prin convenție arbitrală au prevăzut altfel, instanța supremă reține că, în lipsa unei convenții arbitrale încheiate între părți, nu se poate reține că arbitrajul a fost soluționat în alte condiții decât cele prevăzute de Regulile de procedură ale Tribunalului, mai sus arătate.

De altfel, în afară de solicitarea reclamantului inserată în cuprinsul cererii de chemare în judecată înregistrată la tribunalul arbitral și a mențiunii din partea finală a hotărârii arbitrale, toate celelalte înscrisuri (comunicări de acte de procedură, diverse înștiințări provenite de la Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat, inclusiv comunicarea hotărârii arbitrale) aferente dosarului în care a fost adoptată hotărârea arbitrală nr. 99 din 10 iunie 2021 nu sunt de natură a da de înțeles că litigiul arbitral urma să se desfășoare sau că s-a desfășurat în altă parte decât în locul prevăzut de înseși Regulile de procedură ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat mai sus amintite.

Nu în ultimul rând, având în vedere că, din conținutul comunicărilor efectuate în dosarul de arbitraj, reiese faptul că ședința de arbitraj urma a fi organizată on-line, dar și că, prin adresa din 21.09.2021 (aflată la dosarul Curții de Apel Craiova), însăși conducerea Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat a subliniat faptul că sediile zonale nu aveau coordonatori și nici personal tehnic, instanța supremă reține că, la momentul soluționării cauzei, sediile zonale nu erau apte de a oferi condițiile necesare pentru desfășurarea unei ședințe de arbitraj, cu atât mai mult cu cât aceasta urma a se desfășura on-line.

Prin urmare, fără personal tehnic, necesar, de altfel, asigurării suportului aferent unei astfel de modalități de organizare a ședinței de arbitraj, desfășurarea acesteia într-un astfel de centru zonal nu era doar cu mult mai anevoioasă, ci, așa cum s-a arătat mai sus, nu avea nici temei legal.

Mai mult, așa cum reiese din actul de înființare a Sediului Zonal Craiova (Decizia nr. 108 din 19.11.2016, aflată la dosarul Curții de Apel Craiova), acesta este o entitate fără personalitate juridică ce se subordonează din punct de vedere material, teritorial și financiar Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești.