Decizia nr. 2672/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, la data de 22 aprilie 2015, reclamanții Orașul Năvodari și Consiliul Local Năvodari, în contradictoriu cu pârâtul A., au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 28.004,60 RON actualizată până la data plății efective în funcție de prevederile contractuale, compusă din 20.640,38 RON reprezentând debit principal aferent anilor 2010-2013 (contravaloare concesiune datorată de debitor conform contractului de cesiune nr. x din data de 15 iunie 2009) și 7.364,22 RON reprezentând accesorii pentru întârzierea la plată aferentă anilor 2010-2013, conform art. 9 din contract. Totodată, au solicitat și plata majorărilor de întârziere conform art. 9 din contract, începând cu data de 7 martie 2014 și până la data plății efective. Prin cererea de judecată ce face obiectul dosarului conex nr. x/2016, reclamanții Orașul Năvodari și Consiliul Local Năvodari, în contradictoriu cu pârâtul A., au solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 16.804,34 RON, ce urmează a se actualiza până la data plății efective în funcție de prevederile contractuale, compusă din 13.410,80 RON reprezentând debit principal aferent perioadei ianuarie 2014- decembrie 2015 (contravaloarea concesiune datorată de debitor conform contractului de concesiune nr. x din data de 4 ianuarie 2006) și 3.393,54 RON, reprezentând accesorii pentru întârzierea la plată aferentă perioadei aprilie 2014- noiembrie 2015. I.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Constanța, secția civilă: Prin sentința civilă nr. 13115 din data de 22 noiembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Constanța, secția civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune. A admis în parte cererea de chemare în judecată din dosarul principal, pârâtul-reclamant fiind obligat la plata către reclamanții-pârâți a sumei de 1.619,3 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x din data de 24 ianuarie 2011, a sumei de 2.953,8 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x din data de 18 ianuarie 2012 și a sumei de 3.099,60 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x din data de 7 februarie 2013. A obligat pe pârâtul-reclamant la plata către reclamanții-pârâți a penalităților de întârziere în cuantum de 0,06% pe zi, de la scadența fiecăreia dintre facturile enumerate și până la data plății integrale a debitului principal, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,06% pe zi, aferente facturii nr. x din data de 19 februarie 2010, de la data scadenței acesteia și până la data de 19 septembrie 2013. A respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant A., în contradictoriu cu reclamanții-pârâți Orașul Năvodari și Consiliul Local Năvodari, ca neîntemeiată. A admis în parte cererea de chemare în judecată în dosarul conex nr. x/2016, pârâtul-reclamant A. fiind obligat la plata sumei de 3.148,199 RON reprezentând contravaloarea facturii nr. x din data de 11 februarie 2014 și a sumei de 3.169,8 RON reprezentând contravaloarea facturii nr. x din data de 10 februarie 2015. A obligat pe pârâtul-reclamant la plata către reclamanții-pârâți a penalităților de întârziere în cuantum de 0,06% pe zi, de la scadența fiecăreia dintre facturile enumerate și până la data plății integrale a debitului principal. A respins cererea reclamanților-pârâți de obligare a pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată. A fost încuviințată achitarea către doamna expert B. a sumei de 800 RON reprezentând onorariu stabilit pentru efectuarea expertizei topografice. I.

Decizia pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă: Prin decizia civilă nr. 658 din data de 4 aprilie 2019, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis apelul pârâtului A., a schimbat în parte hotărârea judecătoriei, în sensul că a admis cererea reconvențională și a obligat pe reclamanții-pârâți se predea pârâtului-reclamant reconvențional diferența de teren concesionat, evidențiată în raportul de expertiză judiciară efectuat de B., în perimetrele S4 în suprafață de 370 mp, delimitat de coordonatele 204-203-202-104 și S4 în suprafață de 85 mp, delimitat de coordonatele 6-5-8-203-204. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A obligat pe intimați la plata către apelant a sumei de 9.492 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, fond și apel. A obligat pe apelant la plata către Stat a sumei de 1.095,41 RON reprezentând diferență de taxă judiciară de timbru datorată pentru calea de atac și a dispus darea în debit a apelantului cu suma de 1.095,41 RON reprezentând diferență taxă judiciară de timbru datorată pentru calea de atac. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă asupra recursului: Prin decizia civilă nr. 236C din data de 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins excepția nulității recursului. A admis recursul formulat de recurenții reclamanți Orașul Năvodari și Consiliul Local Năvodari împotriva deciziei civile nr. 658 din data de 4 aprilie 2019 pronunțate de Tribunalul Constanța, secția I civilă, a casat decizia recurată și, rejudecând, a respins apelul ca nefondat. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, asupra contestației în anulare: Prin decizia civilă nr. 138/C din data de 14 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins ca tardivă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 236C din data de 28 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimații Orașul Năvodari și Consiliul Local Năvodari. A obligat contestatorul către intimatul Orașul Năvodari la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.190 RON. I.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei nr. 138/C din data de 14 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a declarat recurs contestatorul A.. I.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 22 iunie 2021 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris (aflată la dosarul de recurs). Prin rezoluția din data de 23 iunie 2021, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. I.

Procedura de filtru: Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, întocmit la data de 4 octombrie 2021, s-a reținut că hotărârea atacată în prezenta cauză este o hotărâre definitivă care nu este supusă recursului, precum și că, prin întâmpinare, intimații Orașul Năvodari și Consiliul Local Năvodari au invocat excepția inadmisibilității cererii de recurs față de dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. Raportul întocmit în cauză a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs, iar recurentul-contestator a depus punct de vedere prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității prezentei căi de atac, precizând că nu a formulat recurs, ci contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. Totodată, recurentul-contestator a arătat că hotărârea atacată este rezultatul unei erori materiale, motiv pentru care a formulat contestație în anulare, care a fost înregistrată pe rolul a două instanțe de judecată - un exemplar al contestației în anulare a fost reținut de către Curtea de Apel Constanța, constituindu-se dosarul nr. x/2021, și un exemplar a fost trimis Înaltei Curți de Casație și Justiție, formând obiectul prezentului dosar. Celelalte părți nu au formulat puncte de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin rezoluția din data de 20 octombrie 2021, a fost fixat termen la data de 7 decembrie 2021, în vederea analizării admisibilității în principiu a prezentei căi de atac, termen la care Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare prin prisma excepției inadmisibilității recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Analizând recursul în raport de excepția inadmisibilității, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele: Prioritar, față de cele susținute de către recurentul-contestator prin punctul de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, Înalta Curte reține că învestirea sa cu soluționarea prezentei căi de atac s-a realizat prin cererea depusă de către recurentul-contestator la data de 26 mai 2021, prin care partea a arătat că formulează recurs împotriva deciziei civile nr. 138/C din data de 14 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2021, astfel că, precizarea făcută ulterior de către recurentul-contestator, prin punctul de vedere la raportul întocmit în cauză, în sensul că a declarat contestație în anulare și nu recurs, rămâne fără efect din perspectiva căii de atac cu care este învestită prezenta instanță. De altfel, chiar recurentul-contestator a arătat că pe rolul Curții de Apel Constanța se află dosarul nr. x/2021, ce are ca obiect contestația în anulare pe care a formulat-o împotriva deciziei 138C din data de 14 aprilie 2021 a aceleiași curți de apel. Ca atare, Înalta Curte constată că este învestită cu soluționarea recursului declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 138C din data de 14 aprilie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. În cauză. decizia recurată prin prezenta cale de atac a fost pronunțată de curtea de apel în soluționarea contestației în anulare formulate de recurentul-contestator împotriva deciziei civile nr. 236C din data de 28 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimații Orașul Năvodari și Consiliul Local Năvodari. În conformitate cu prevederile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. Prin decizia civilă nr. 236C din data de 28 octombrie 2020 pronunțate în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă s-a pronunțat asupra recursului declarat de reclamanți Orașul Năvodari și Consiliul Local Năvodari împotriva deciziei civile nr. 658 din data de 4 aprilie 2019 pronunțate de Tribunalul Constanța, secția I civilă. Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din același cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului. Prin urmare decizia civilă nr. 236C din data de 28 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2015, împotriva căreia a fost formulată contestația în anulare soluționată prin decizia recurată în prezenta cauză, este o hotărâre definitivă. Astfel, cum decizia nr. 236C din data de 28 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă atacată în cauză cu contestație în anulare este o hotărâre definitivă, și decizia civilă nr. 138/C din data de 14 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 asupra contestației în anulare, este o decizie definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs. Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.