ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1814/2021

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13.11.2017, pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2017, reclamanții UAT - Sectorul 2 al Municipiului București și Primarul Sectorului 2 al municipiului București au solicitat, în contradictoriu cu pârâții A., B. și C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 998.585 RON pentru repararea prejudiciului produs reclamantei prin faptele acestora.

Prin sentința civilă nr. 1279 din 31.05.2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția inadmisibilității și a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanții UAT - Sectorul 2 al Municipiului București și Primarul Sectorului 2 București în contradictoriu cu pârâții A., B. și C..

Prin decizia nr. 1758/A din 18 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a fost respins apelul declarat de către apelantele-reclamante UAT- Sectorul 2 al Municipiului București și Primarul Sectorului 2 împotriva sentinței civile nr. 1279/31.05.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, ca nefondat.

Au fost obligați apelanții la plata sumelor de 3.000 RON către intimatul A. și de 4.200 RON către intimata C., cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei nr. 1758/A din 18 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București au declarat recurs reclamanții UAT - Sectorul 2 al Municipiului București și Primarul Sectorului 2.

În motivarea recursului s-au arătat, în esență, următoarele:

- soluția instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material;

- curtea de apel nu a cercetat modul în care instanța de fond a stabilit situația de fapt, stabilind în mod greșit că intimații-pârâți aveau calitatea de funcționari publici în cadrul instituției reclamante la data pronunțării deciziei civile nr. 8401/13.11.2014 de către Curtea de Apel București, precum și pe perioada termenului de 30 de zile de la constatarea pagubei, perioadă în interiorul căreia trebuia să emită dispoziție/ordin de imputare; Or, data constării pagubei și a persoanelor răspunzătoare este pentru acestea data Raportului final - 09.11.2017, și nu data pronunțării deciziei civile nr. 8401/13.11.2014;

- la data Raportului final, 09.11.2017, întocmit de către Comisia de cercetare administrativă, reclamantele au cunoscut persoanele care se fac responsabile de cauzarea prejudiciului, dată la care nu a mai fost posibilă emiterea unui ordin sau decizie de imputare, pârâții nemaiavând calitatea de angajați ai instituției;

- în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 84 și 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, acțiunea fiind corect formulată în temeiul art. 1381 C. civ.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 11 mai 2021, completul de filtru a admis în principiu recursul.

Înalta Curte a constatat nefondat recursul pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Prin motivele de recurs încadrate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă greșita reținere în cauză a incidenței Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

De fapt, în realitate, recurenții se rezumă la a critica stabilirea datei cunoașterii pagubei de către instanța de apel, anume 13.11.2014, când s-a pronunțat decizia civilă nr. 8401 de către Curtea de Apel București.

În opinia recurenților, data constării pagubei și a persoanelor răspunzătoare este pentru acestea data Raportului final - 09.11.2017, și nu data pronunțării deciziei civile nr. 8401/13.11.2014 de către Curtea de Apel București.

Înalta Curte notează că prin acțiunea întroductivă de instanță, reclamantele autorități publice au solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 998.585 RON RON, considerând că acesta reprezintă prejudiciul cauzat reclamantelor prin faptele pârâților, care au determinat întârzierea efectuării plăților către creditoarea S.C. D. menționat reclamantele că suma de 998.585 RON RON a rezultat în urma efectuării unui raport de expertiză în faza de executare silită a penalităților stabilite prin decizia civilă nr. 8401/13.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel București.

Reclamanții au susținut că motivul pentru care s-a ajuns la stabilirea obligației de plată din decizia sus amintită este consecința directă a faptei ilicite a pârâților, care, în calitatea lor de funcționari publici au determinat producerea acestui prejudiciu în patrimoniul lor.

Tot reclamanții au susținut că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, pârâții nu mai aveau calitatea de funcționari publici în cadrul lor, astfel că nu se mai poate vorbi despre procedura specială instituită de Legea 188/1999, împrejurare față de care și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1381 C. civ.

Așadar, în cauză se reclamă un prejudiciu produs de către pârâți în exercitarea atribuțiilor de serviciu în calitate de funcționari publici în cadrul Primăriei sectorului 2 București. Or, o astfel de pretenție determină analiza din perspectiva Legii nr. 188/1999, privind Statutul Funcționarilor publici, prin care s-a reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.

Potrivit art. 84 din Legea nr. 188/1999, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Dispozițiile art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, prevăd că repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.

Din interpretarea prevederilor legale sus redate rezultă că legiuitorul a reglementat în mod expres atât cazurile de antrenare a răspunderii civile a funcționarului public, cât și modalitățile concrete de reparare a prejudiciului în astfel de ipoteze.

Analizând datele dosarului în ordine cronologică, Înalta Curte constată că reclamanții au cunoscut prejudiciul reclamat de la data pronunțării deciziei civile nr. 8401/13.11.2014 de către Curtea de Apel București, data de la care aceștia aveau la dispoziție 30 de zile pentru emiterea de ordine/dispoziții de imputare pe numele pârâților.

Or, în interiorul celor 30 de zile reclamanții nici măcar nu au început procedura de cercetare administrativă, aceasta fiind demarată doar ca urmare a deciziei Curții de Conturi din 18.11.2016 în urma controlului efectuat, constatând, abia în anul 2017, prin raportul nr. x/09.11.2017, că prejudiciul ar fi fost produs din culpa pârâților.

În atare situație, contrar susținerilor recurenților, nu poate fi reținută ca dată a cunoașterii pagubei data finalizării raportului de control, ci, așa cum în mod judicios a reținut și instanța de apel, data cunoașterii pagubei produsă instituției este data pronunțării deciziei civile nr. 8401/13.11.2014 de către Curtea de Apel București.

Întrucât termenul de 30 de zile în cadrul căruia trebuie emis, conform art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, de către conducătorul autorității sau instituției publice ordinul sau dispoziția de imputare curge de la constatarea pagubei, este nefondată susținerea recurenților referitoare la eventuala dată a cunoașterii persoanelor răspunzătoare ulterior pronunțării deciziei civile nr. 8401/13.11.2014, anume ulterior emiterii deciziei Curții de Conturi din 18.11.2016, prin raportul nr. x/09.11.2017.

Nemulțumirile reclamantelor legate de evaluarea situației de fapt în cauză prin decizia atacată sunt aspecte care vizează temeinicia hotărârii iar nu nelegalitatea acesteia, și nu pot face obiectul recursului conform art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în baza art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îi va obliga pe reclamanții Primarul Sectorului 2 al Municipiului București și Unitatea Administrativ Teritorială - Sectorul 2 al Municipiului Bucuresti la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții Primarul Sectorului 2 al Municipiului București și Unitatea Administrativ Teritorială - Sectorul 2 al Municipiului Bucuresti împotriva deciziei nr. 1758 A din 18 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe reclamanții Primarul Sectorului 2 al Municipiului București și Unitatea Administrativ Teritorială - Sectorul 2 al Municipiului Bucuresti la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2021.