ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 789/2022

Cadrul procesual Prin sentința civilă nr. 82/30.05.2018, Curtea de Apel Galați a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de Inspecția Judiciară și a declinat competența de soluționare a cauzei promovată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, B., C., D. și E., în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin cererea formulată la data de 13.04.2020 de reclamantul A. s-a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 82/30.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2018, în esență, acesta motivând că în partea introductivă a dispozitivului sentinței nu rezultă care anume și în raport cu câte dintre excepțiile invocate s-a pronunțat instanța. În drept a invocat prevederile art. 443 C. proc. civ. Prin cererea depusă la dosar la data de 15.04.2020, reclamantul A. a solicitat îndreptarea unor erori materiale ori omisiuni din dispozitivul sentinței civile nr. 82/30.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2018, privitor la calea de atac, susținând, în esență, că soluția pronunțată "Fără cale de atac", este rezultatul unei erori materiale sau al unei omisiuni, dintre cele la care se referă art. 442 C. proc. civ., prin neindicarea căii de atac și a recursului pentru soluțiile din dispozitiv, pronunțate anterior soluției de declinare.

Hotărârea recurată Prin încheierea din data de 9 iunie 2020 - Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul x/2018, s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 82/30.05.2018 și cererea de îndreptare eroare materială a dispozitivului aceleiasi sentinte, ca nefondate.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din data de 9 iunie 2020 - Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 și 8 C. proc. civ. Recurentul a susținut că din faptul că instanța, care s-a declarat necompetentă, a solutionat excepțiile, rezultă nelegala constituire a instanței, ca nulitate de ordine publică, instanta comportându-se ca fiind competentă pentru solutionarea excepțiilor, pe care le-a respins, fără a se putea înțelege dacă pe toate trei sau numai două, apoi ca fiind necompetentă, declinându-si competența, situație care nu corespunde mențiunii din dispozitiv - fără cale de atac. A mai arătat că, în opinia sa, soluția pronunțată asupra cererii de îndreptare nu are o motivare logică și legică, instanța de fond comportându-se, totodată, ca si când ar fi competentă a mai soluționa o cerere de lămurire dispozitiv, care ca si distinct de îndreptare, această soluție nu poate fi prevăzută decât cu calea de atac a recursului.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 19 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului invocată de intimată, Înalta Curte urmează a o admite, pentru motivele în continuare expuse. Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 7 din C. proc. civ.: "(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din același Cod: "Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.", obligativitatea de respectare a principiului legalității decurgând primordial din prevederile constituționale care statuează că justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124,126 din Constituția României). Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că procesul trebuie să se desfășoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce privește judecata și executarea silită, cât și sub aspectul competenței, compunerii și constituirii instanței. În acest context, instanța de control judiciar reține că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă. Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului." Totodată, art. 132 alin. (3) prevede că "Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent, art. 446 C. proc. civ. statuând că "Încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea." În cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei încheieri date în soluționarea cererilor de lămurire dispozitiv, respectiv îndreptare eroare materială privind o sentință prin care s-a declinat competența de soluționare a cauzei, hotărâre care este fără cale de atac, nefiind, așadar, susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției. Prin urmare, reținând că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, Înalta Curte, admitand exceptia invocata de intimată, va face aplicarea sancțiunii inadmisibilității recursului. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) raportat la art. 457 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului invocată de intimată și va respinge recursul ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,