ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6238/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6238/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 9 decembrie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14.03.2019 pe rolul Curții de Apel București sub numărul de dosar x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a solicitat anularea deciziei nr. 18839/07.02.2019, recunoașterea dreptului la despăgubire în cuantum de 13792,50 euro, obligarea pârâtei la repararea pagubei ce a fost cauzată, prin plata restului de despăgubire de 9242,5 euro, cu cheltuieli de judecată.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 415 din 9 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Cererea de recurs formulată
Împotriva sentinței nr. 415 din 9 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, prima instanță interpretând și aplicând greșit dispozițiile de drept material relevante în prezenta cauză.
Apărările intimatului-pârât
Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând cu prioritate excepția tarvidității formulării cererii de recurs, astfel cum prevăd dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este tardiv formulat.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:
"Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
În ceea ce privește recursul formulat de reclamanta A., se constată că sentința recurată a fost comunicată acesteia la data de 30.09.2019, iar cererea de recurs a fost înaintată prin poștă la data de 18.10.2019, conform datei menționate pe plicul de corespondență de la dosar recurs.
Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.
În raport de aceste aspecte, se constată că recursul de față a fost declarat și motivat cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit pentru recurenta-reclamantă la data de 16 octombrie 2019.
De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurenta-reclamantă, potrivit dispozițiilor art. 186 din C. proc. civ., și nici nu s-a contestat sau justificat depunerea tardivă a cererii de recurs.
Prin urmare, pentru considerentele anterior arătate și în temeiul dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 415 din 9 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 415 din 9 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 9 decembrie 2021.