ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6192/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 06.07.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR), a formulat cerere prin care a solicitat ca, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună obligarea pârâților la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 148/CA din 18 august 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, fiind respinsă cererea de ordonanță președințială în contradictoriu cu aceștia ca formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a fost admisă cererea de ordonanță președințială promovată de reclamant, fiind obligată pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate să asigure reclamantului în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, medicamentul BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluționarea litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 148/CA din 18 august 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal reclamantul A. și pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate au declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate. 3.1 Recurentul-reclamant A. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate, iar pe fond respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și admiterea cererii de ordonanță președințială și față de acești pârâți, criticând hotărârea din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În esență, a susținut că pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale au calitate procesuală pasivă față de prevederile Legii nr. 95/2006 și ale Ordinului nr. 861/2014, precizând că Ministerul Sănătății a recunoscut situația medicamentelor prescrise de medici unor pacienți pentru indicații terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului - așa zisa prescriere off-label - și intenționează să o remedieze. Or, în condițiile în care Ministerul Sănătății recunoaște și dorește să asigure accesul la tratament pentru pacienții fără alternativă terapeutică sau pentru care are contraindicație la medicamente prin intermediul prescripției off-label iar Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale este o instituție aflată în subordinea Ministerului Sănătății, apreciază recurentul că nu se poate considera că nu au calitate procesuală pasivă. În continuare, a indicat o serie de hotărâri judecătorești, cu titlu de jurisprudență, în privința calității procesuale pasive a pârâților. 3.2 Recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate Prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea ordonanței președințiale ca neîntemeiată. A criticat soluția instanței de fond referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, considerând că instanța a pronunțat o hotărâre cu eludarea dispozițiilor legale aplicabile speței, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 95/2006, H.G. nr. 696/2021, Ordinului nr. 1068/627/2021, H.G. nr. 720/2008, Ordinul nr. 861/2014, O.U.G. nr. 77/2011, Ordinul nr. 735/976/2018, Ordinul nr. 564/499/2021. H.G. nr. 144/2010 și Ordinul nr. 1295/2015, în opinia sa, Guvernul României, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale având calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Totodată, consideră că în raport de obiectul cauzei și atribuțiile CNAS, expres reglementate de art. 280 din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu are nicio atribuție cu privire la extinderea indicațiilor terapeutice ale unui medicament existent în lista de medicamente aprobată prin H.G. nr. 720/2008, cu modificările și completările ulterioare, nu intră în raporturi juridice cu persoanele asigurate și nu are competența de a efectua plata către asigurați a sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor medicale, medicamentelor și dispozitivelor medicale de care aceștia au beneficiat sau urmează să beneficieze. Prin urmare, consideră eronată soluția instanței de fond în cea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a CNAS și pe cale de consecință solicită admiterea acestei excepții și respingerea acțiunii reclamantului promovată în contradictoriu cu CNAS, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei, consideră recurenta-pârâtă că în favoarea reclamantului nu există aparența de drept și critică soluția primei instanțe, apreciind că aceasta a fost dată cu încălcarea prevederilor legale, respectiv a dispozițiilor art. 997 C. proc. civ., întrucât indicația pentru care reclamantul a solicitat tratamentul cu DCI-ul Bevacizumab, respectiv pentru Glioblastom, nu se regăsește în protocolul terapeutic corespunzător administrării și monitorizării tratamentului cu acest medicament. În final, se precizează că în mod greșit prima instanță a apreciat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale și totodată a apreciat că în favoarea reclamantului există aparența de drept, pronunțând astfel o soluție vădit nelegală, neavând în vedere faptul că nu poate fi acceptată solicitarea reclamantului de acordare în mod provizoriu a medicamentului în litigiu ca și măsură premergătoare operațiunii de decontare.

Apărările formulate în recurs 4.1 Intimatul-pârât Ministerul Sănătății, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului recurentului-reclamant, raportat la faptul că acesta face numai o înșiruire de soluții pretins favorabile, în cauze similare, fără să arate considerentele care au dus la acele soluții și fără să arate care este legătura dintre soluțiile enumerate și cauza de față, unele dintre acestea neavând nicio legătură cu speța de față și raportat la faptul că temeiul legal utilizat de recurent în susținerea recursului nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de lege. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului recurentului-reclamant și menținerea soluției primei instanțe ca fiind legală și temeinică, dată cu corecta aplicare a dispozițiilor legale. 4.2 Intimata-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, prin întâmpinările depuse la dosar a solicitat respingerea, ca nefondate, a recursurilor promovate de recurentul-reclamant A. și de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică, dată cu corecta aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie. 4.3. Intimatul-pârât Guvernul României, prin întâmpinarea formulată în cauza a solicitat respingerea recursului recurentului-reclamant, ca neîntemeiat, apreciind că Guvernul României nu are calitate procesuală pasivă, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Procedura de soluționare a recursurilor În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 15 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 8 decembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul recurentului A. este fondat, în limitele ce vor fi arătate, iar recursul pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamant A., excepție invocată de Ministerul Sănătății prin întâmpinare, constatând că, deși recurentul-reclamant și-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta a criticat soluția primei instanțe sub aspectul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, critică ce pot fi încadrate în motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizată din această perspectivă de către instanța de control judiciar. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită, cu o cerere prin care, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR), a solicitat ca, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună obligarea acestora la a-i asigura, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), medicamentul BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Prin sentința recurată cererea de ordonanță președințială în contradictoriu cu pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost admisă cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate și obligată aceasta să asigure reclamantului în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, medicamentul BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluționarea litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal. 2. Recursul declarat de recurentul-reclamant A.. Verificând critica referitoare la greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, instanța de control judiciar o apreciază ca fiind fondată, însă numai în cea ce privește pe pârâtul Ministerului Sănătății. Reține instanța de control judiciar că potrivit dispozițiilor constituționale și celor ale Codului Administrativ, publicat în Monitorul Oficial, partea I nr. 555 din 5 iulie 2019, "Guvernul este autoritatea publică a puterii executive, care funcționează în temeiul votului de încredere acordat de Parlament în baza programului de guvernare. Guvernul asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice", iar "în exercitarea atribuțiilor sale, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în condițiile art. 115 alin. (1) - (3) din Constituție". Totodată, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) și (3) din Ordinul ministrului Sănătății nr. 861/2014: "(2) Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România este autoritatea națională competentă care implementează, în vederea luării deciziei, mecanismul de evaluare a tehnologiilor medicale în conformitate cu dispozițiile prezentului ordin, și propune Ministerului Sănătății Lista, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în condițiile legii; (3) În urma evaluării fiecărui medicament pentru includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România emite decizii în conformitate cu prevederile prezentului ordin". Atribuțiile Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, conferite prin legea de organizare și funcționare, sunt enumerate la art. 4, Capitolul II, din Legea nr. 134/2019 privind reorganizarea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, precum și pentru modificarea unor acte normative. Potrivit art. 6 alin. (2) din Ordinul MS nr. 861/2014 Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale este autoritatea națională competentă care implementează, în vederea luării deciziei, mecanismul de evaluare a tehnologiilor medicale, în conformitate cu dispozițiile prezentului ordin, și propune Ministerului Sănătății lista care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în condițiile legii. Iar conform art. 8 lit. d) din același ordin Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale poate iniția, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale pentru includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din listă în următoarele situații: d) DCI - uri compensate corespunzătoare medicamentelor cu indicație nouă, altele decât cele pentru care solicitanții au depus cerere. În speța dedusă judecății obiectul cererii de chemare în judecată constă în solicitarea reclamantului ca pârâții să îi asigure pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Din dispozițiile legale anterior enunțate rezultă că, Guvernul României poate sta în justiție, în calitate de pârât, în litigiile de contencios administrativ, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, neavând atribuții și competențe pentru realizarea pretențiilor reclamantului din prezenta speță. Cum, în speța de față instanța nu a fost sesizată cu privire la obligarea pârâtelor la introducerea unor medicamente în lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acorda în cadrul programelor naționale de sănătate, în mod corect a reținut prima instanță că nici pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România nu are calitate procesuală pasivă, întrucât litigiul nu are ca obiect obligarea acesteia, chiar cu caracter vremelnic, la realizarea vreuneia din competențele sale. În privința calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății, Înalta Curte găsește întemeiată critica recurentului-reclamant, urmând să admită recursul promovat de acesta și să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății. Reține instanța de control judiciar că în conformitate cu art. 36 C. proc. civ. "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății". Ca urmare, în esență, calitatea procesuală presupune: o identitate între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății, respectiv o identitate între persoana pârâtului (persoana chemată în judecată) și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății sau persoana față de care se urmărește să se stabilească un drept. Această identitatea trebuie să se materializeze prin echivalența dintre persoana reclamantului și titularul dreptului, respectiv pârâtul și cel obligat la respectarea dreptului. Și în procedura contenciosului administrativ trebuie îndeplinite condițiile generale de exercitare a acțiunii civile prevăzute în C. proc. civ., respectiv aspectele referitoare la capacitatea procesuală, calitatea procesuală, interesul de a acționa și afirmarea unui drept, cu luarea în considerare a trăsăturilor specifice raportului de drept public dedus judecății. Înalta Curte reține că, potrivit art. 242 din Legea nr. 95/2006, lista cu medicamentele de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către Ministerul Sănătății și CNAS, cu consultarea CFR și se aprobă prin hotărârea a Guvernului, iar art. 251 din același act normativ prevede că Ministerul Sănătății are atribuția elaborării programelor de sănătate, în colaborare cu CNAS. În dezvoltarea acestor competențe, prevederile art. 2 - 4 din H.G. nr. 144/2010, privind organizarea Ministerului Sănătății stabilesc atribuțiile principale și obiectivele urmărite în activitatea autorității ministeriale. Totodată, prevederile art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 95/2006 dispun că: "(1) Programele naționale de sănătate reprezintă cadrul implementării obiectivelor politicii și strategiei sănătății publice de către Ministerul Sănătății, ca autoritate centrală a domeniului de sănătate publică. (...) (5) Programele naționale de sănătate sunt elaborate de către Ministerul Sănătății, cu participarea CNAS; derularea acestora se realizează de către Ministerul Sănătății și/sau CNAS, după caz." Astfel, Ministerul Sănătății elaborează programele naționale de sănătate în colaborare cu CNAS, care, la rândul său, are atribuții în gestionarea Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, din care se suportă contravaloarea serviciilor medicale, a medicamentelor, materialelor sanitare și a dispozitivelor medicale, a tehnologiilor și dispozitivelor asistive. Având în vedere aceste atribuții, precum și obiectul cererii de ordonanță președințială, prin care reclamantul solicită, cu caracter provizoriu, obligarea pârâților la asigurarea pe baza de prescripție medicală, în regim de compensare de 100%, a medicamentului Bevacizumab, nu se poate contesta legitimitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătății, autoritate căreia îi revine responsabilitatea primară de a proteja sănătatea populației, prin stabilirea celor mai eficiente mecanisme de asistență medicală și tratament, adaptate nevoilor pacienților. Prin urmare, Înalta Curte urmează a obliga și Ministerul Sănătății să asigure reclamantului în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, medicamentul BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) până la soluționarea litigiului de fond. 3. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate Criticile recurentei-pârâte referitoare la greșita respingere de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale sunt neîntemeiate pentru considerentele expuse pe larg în cadrul analizei recursului reclamantului, motiv pentru care nu vor mai fi reluate argumentele prezentate anterior. În ceea ce privește critica referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive, reține instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului, că în mod corect a fost respins această excepție, calitatea procesuală a CNAS fiind reținută în baza competențelor sale generale de a gestiona sistemul de asigurări de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 276 alin. (1) din Legea nr. 95/2006. Având în vedere aceste atribuții, precum și obiectul cererii de ordonanță președințială, prin care reclamantul solicită, cu caracter provizoriu, obligarea pârâților să asigure, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Bevacizumab, nu se poate contesta legitimitatea procesuală pasivă a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, autoritate căreia îi revine responsabilitatea de a proteja sănătatea populației, prin stabilirea celor mai eficiente mecanisme de asistență medicală și tratament, adaptate nevoilor pacienților. Al doilea set de critici dezvoltat de recurenta-pârâtă privește condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale. În esență, pârâta a criticat sentința recurată, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 997 C. proc. civ. referitoare la aparența de drept și neprejudecarea fondului. Referitor la cerința aparenței de drept, recurenta-pârâtă a invocat inexistența unui cadru legal corespunzător pretențiilor reclamantului, care solicită decontarea în regim de compensare integrală a tratamentului cu medicamentul Bevacizumab pentru afecțiunea de care suferă. Înalta Curte are în vedere faptul că, spre deosebire de acțiunea de fond, procedura ordonanței președințiale nu presupune dovedirea, de către reclamant, a temeiniciei pretenției formulate. Aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic generator al pretențiilor sale, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei analize sumare a situației de fapt și a temeiurilor de drept incidente speței. În speță, Înalta Curte constată că reclamantul a probat aparența de drept, depunând acte medicale din care rezultă că a fost diagnosticat cu Glioblastom. Este real faptul că indicația terapeutică pentru medicamentul prescrise nu se poate autoriza decât în condițiile Ordinului ministrului sănătății nr. 861/23.07.2014, prin depunerea unei documentații către Agenția Națională a Medicamentelor și a Dispozitivelor Medicale, din care să rezulte îndeplinirea criteriilor prevăzute în cuprinsul ordinului, urmată de emiterea unei decizii favorabile din partea acestei instituții. Procedura este însă una laborioasă, care implică o perioadă lungă de timp; or, timpul este elementul care lipsește recurentului-reclamant, întrucât orice întârziere poate avea consecințe deosebit de grave, punând în pericol dreptul la viață al acestuia. Înalta Curte reține că în sarcina statului revine o obligație de asigurare a unei asistențe medicale adecvate pacienților, obligație la care face referire și jurisprudența CEDO în materie, un exemplu relevant fiind hotărârea Panaitescu împotriva României, din 10 aprilie 2012, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 2 din Convenție, sub aspect procedural, în cazul unui reclamant bolnav de cancer căruia statul român nu i-a decontat integral un medicament (Avastin), deoarece acesta nu era inclus în lista medicamentelor decontate. Măsura solicitată de reclamant are caracter vremelnic, fiind menită să răspundă unei situații de urgență, în care există un risc iminent la adresa vieții și sănătății reclamantului și limitată în timp până la rezolvarea fondului litigiului. 4. Temeiul legal al soluției instanței de recurs În temeiul prevederilor art. 20 din Legea 544/2004 și dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamant A., va admite recursul acestuia, va casa, în parte sentința recurată și în rejudecare va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății și va obliga și această autoritate să asigure reclamantului în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, medicamentul solicitat până la soluționarea litigiului de fond; totodată va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.