ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 106/2022

Ședința publică din data de 13 ianuarie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 03.08.2021 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE și AGENȚIA NAȚIONALĂ A MEDICAMENTULUI ȘI A DISPOZITIVELOR MEDICALE DIN ROMÂNIA (ANMDMR), a formulat cerere prin care a solicitat ca, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună obligarea pârâților la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 149 din 18 august 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și Ministerul Sănătății și s-a respins cererea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă.

Curtea de apel a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a admis cererea de ordonanță președințială promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională A Medicamentului și A Dispozitivelor Medicale Din România (ANMDMR) și a obligat pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate să asigure reclamantului în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, medicamentul BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluționarea litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva sentinței civile nr. 149 din 18 august 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România au formulat cereri de recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

3.1 Recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a criticat sentința instanței de fond sub aspectul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și Ministerul Sănătății și respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Totodată, recurenta a susținut că în mod greșit a fost admisă ordonanța președințială, având în vedere că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.

3.2 Recurenta-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor din România a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate în ceea ce privește obligarea acesteia să-i asigure intimatului medicamentul Avastin pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), criticând hotărârea din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și susținând, în esență, că aceasta nu are atribuții în asigurarea tratamentului gratuit al unui asigurat și nu are calitate procesuală pasivă în cauza pendinte.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 noiembrie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 13 ianuarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte reține că excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință fiind lovite de nulitate absolută.

Capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și susținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs rezultă că intimatul-reclamant A. a decedat la data de 18 octombrie 2021, conform certificatului de deces seria x nr. x eliberat la data de 19 octombrie 2021 de Primăria municipiului Tulcea, aflat la fila x.

Prin urmare, la acest moment, reclamantul este lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudindea de a avea drepturi și obligații, fiind incidente dispozițiilor art. 40 C. proc. civ.

De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acțiuni, respectiv obligarea pârâților, pe cale de ordonanță președințială, la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021, instanța de control judiciar reține că dreptul pretins de aceasta este un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moștenitorii reclamantului, stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea acesteia.

În concluzie, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare a acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâți și, în rejudecare, va anula acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosință.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) și art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile formulate de pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, va casa sentința atacată și, în rejudecare, va anula acțiunea formulată de reclamantul A., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinței civile nr. 149 din 18 august 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, în rejudecare, anulează acțiunea formulată de reclamantul A., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosință.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 ianuarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.