Decizia nr. 5859/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 15.04.2016, sub număr dosar x/2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Brașov, a solicitat anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/24.3.2016, desființarea tuturor măsurilor asigurătorii care se întemeiază pe Decizia nr. 161/24.3.2016, instituite prin Procesele-verbale de sechestru asigurător nr. x/29.3.2016, nr. y/29.3.2016 și nr. 51/29.3.2016 și prin Adresa de înființare a popririi nr. BVC.DEX 2838/30.3.2016. Prin sentința nr. 97/26.09.2016, Curtea de Apel Tg. Mureș a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes a acțiunii, a admis acțiunea reclamantei A. S.R.L., formulată în contradictoriu cu pârâtele ANAF- DGRFP Brașov-AJFP MUREȘ și ANAF- DGRFP Brașov-Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Brașov, și a anulat Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/24.03.2016 emisă de pârâta DGRFP BRAȘOV-AJFP MUREȘ, precum și măsurile asiguratorii instituite în baza acestei Decizii, prin Procesele-verbale de sechestru asigurător nr. x/29.3.2016, nr. y/29.3.2016 și nr. 51/29.3.2016 și prin Adresa de înființare a popririi nr. BVC.DEX 2838/30.3.2016. Prin Decizia nr. 3711/27.06.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile formulate de pârâtele ANAF - DGRFP Brașov - AJFP Mureș și ANAF - DGRFP Brașov - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Brașov, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Tg. Mureș.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința nr. 19 din data de 25 martie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar CII B., în contradictoriu cu pârâtele ANAF - DGRFP Brașov - AJFP Mureș și ANAF - DGRFP Brașov - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Brașov, a anulat Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/24.03.2016 emisă de pârâta DGRFP Brașov-AJFP Mureș și a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cererile de recurs. Împotriva sentinței nr. 19 din data de 25 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâtele ANAF- DGRFP Brașov-AJFP Mureș și ANAF- DGRFP Brașov-Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Brașov.

Apărările formulate în cauză. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 29 iunie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 24 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Aspecte procesuale. Intimata-reclamantă a depus note scrise prin care invocă excepția lipsei calității procesuale active față de împrejurarea că prin sentința nr. 283/23.06.2021 a Tribunalului Specializat Mureș s-a dispus închiderea procedurii insolvenței.

Soluția instanței de recurs Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității de folosință a intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată. Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/24.3.2016, desființarea tuturor măsurilor asigurătorii care se întemeiază pe Decizia nr. 161/24.3.2016, instituite prin Procesele-verbale de sechestru asigurător nr. x/29.3.2016, nr. y/29.3.2016 și nr. 51/29.3.2016 și prin Adresa de înființare a popririi nr. BVC.DEX 2838/30.3.2016. Prima instanță a admis cererea dedusă judecății și a anulat Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/24.03.2016 emisă de pârâta DGRFP Brașov-AJFP Mureș reținând, în esență, că actul administrativ contestat nu indică nici unul din elementele premise care ar justifica luarea măsurii asiguratorii, respectiv cazul excepțional sau pericolul ca debitorul să-și sustragă, ascundă sau distrugă activele patrimoniale cu scopul de a zădărnici eforturile organelor fiscale de a executa creanța fiscală. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că se impune analiza, cu prioritate, a chestiunii vizând excepția lipsei capacității procesuale de folosință, având în vedere că aceasta este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului. Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepție procesuală, iar în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac". Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință fiind lovite de nulitate absolută. Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință pe tot parcursul procesului. Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ. În cazul persoanelor juridice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 205 din C. civ., începe la înregistrarea persoanei și încetează o dată cu încetarea ființei persoanei juridice printr-un din modurile prevăzute de lege. Din conținutul dispozițiilor art. 205 C. proc. civ., rezultă că: (1) Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi și obligații de la data înregistrării lor. (2) Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi și obligații, după caz, potrivit art. 194, de la data actului de înființare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege. (3) Cu toate acestea, persoanele juridice prevăzute la alin. (1) pot, chiar de la data actului de înființare, să dobândească drepturi și să își asume obligații, însă numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia ființă în mod valabil. (4) Fondatorii, asociații, reprezentanții și orice alte persoane care au lucrat în numele unei persoane juridice în curs de constituire răspund nelimitat și solidar față de terți pentru actele juridice încheiate în contul acesteia cu încălcarea dispozițiilor alin. (3), în afară de cazul în care persoana juridică nou-creată, după ce a dobândit personalitate juridică, le-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate sunt considerate a fi ale persoanei juridice încă de la data încheierii lor și produc efecte depline. Cu alte cuvinte, începutul capacității de folosință deplină a persoanei juridice este dat de unul din următoarele momente: a) data înregistrării la organul competent, pentru persoanele juridice supuse acesteia; b) data actului de dispoziție care înființează persoana juridică (în cazul organelor de stat, instituțiilor de stat, unităților administrativ-teritoriale, autorităților administrației publice locale și instituțiilor și organelor de specialitate din subordinea lor; persoane juridice nesupuse înregistrării); fiind vorba de un act normativ (lege decret, hotărâre de guvern etc.), începutul capacității va fi momentul intrării în vigoare a actului normativ (la trei zile de la publicare sau la data ulterioară prevăzută în textul acestuia, potrivit art. 78 din Constituție); c) data recunoașterii actului de înființare (dacă persoana juridică nu este supusă înregistrării); d) data autorizării înființării (de asemenea, pentru persoana juridică nesupusă cerinței înregistrării); e) data îndeplinirii altei cerințe prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 244 C. civ., persoana juridică încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulității, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desființare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege. Cu alte cuvinte, capacitatea de folosință deplină a persoanei juridice încetează odată cu încetarea ființei persoanei juridice printr-un din modurile prevăzute de lege. Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac. Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs rezultă că prin sentința nr. 283/23.06.2021 a Tribunalului Specializat Mureș s-a dispus închiderea procedurii insolvenței intimatei-reclamante A. S.R.L., precum și radierea acesteia din registrul comerțului. Prin urmare, la acest moment, reclamanta este lipsită de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ. 7. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) și art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca fiind formulate împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință survenită pe parcursul procesului. PENTRU ACESTE MOTIVE,