ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4765/2021

Ședința publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 320 din data de 07.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței nr. 193 din data de 29.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare A., întemeiată pe dispozițiile art. 508 alin. (4), art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Prin sentința nr. 175 din 19 aprilie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva sentinței nr. 320 din data de 07.06.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Împotriva hotărârii menționate supra a formulat recurs contestatorul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 739 din data de 11 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 175 din 19 aprilie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatorul A., întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.

În dezvoltarea căii de atac promovate partea a susținut că instanța supremă a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art. 157, art. 22, art. 397, art. 248 și art. 424 din C. proc. civ.

Astfel, în referire la prevederile art. 157 C. proc. civ., a arătat că acest text legal a fost încălcat prin faptul că procedura sa de citare nu a fost legal îndeplinită, astfel cum rezultă din cererea din data de 05.02.2020, acesta nefiind prezent la proces. În privința art. 22 și 397 din C. proc. civ. a arătat că au fost încălcate prin faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra nulității citațiilor emise în data de 03.06.2019 și respectiv 02.02.2020, iar în ceea ce privește dispozițiile art. 248 și art. 424 din C. proc. civ., a susținut că acestea au fost încălcate prin faptul că instanța a pronunțat o decizie în loc de încheiere. În final, recurentul a susținut nelegalitatea hotărârii pronunțate din perspectiva lipsei semnăturii magistratului-asistent și a greșitei gestionări a cauzei de către grefierul de ședință.

Recurentul A. a formulat precizări, solicitând admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată.

La termenul din 14 octombrie 2021 Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției nulității contestației în anulare pentru netimbrare, invocată din oficiu.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității contestației în anulare pentru netimbrare, excepție invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, urmând să anuleze contestația în anulare ca netimbrată, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor legale menționate supra, "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora pentru formularea contestației în anulare se datorează taxa de 100 de RON.

Partea a criticat pentru nelegalitate hotărârea atacată, indicând în susținerea contestației în anulare formulate dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Art. 508 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Procedura de judecată" prevede la alin. (1) "Contestația în anulare se soluționează de urgență și cu precădere, potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată".

În cauză, hotărârea ce face obiectul prezentei contestații în anulare a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în faza procesuală a recursului.

Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege", alin. (2) al aceluiași text statuează în sensul că:"dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același act normativ care dispun în mod expres că:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii".

De asemenea, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Din analiza textelor de lege enunțate supra rezultă obligația părții de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Prin citația comunicată la data de 07 octombrie 2021, conform dovezii de comunicare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința contestatorului obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă contestației în anulare formulate împotriva deciziei nr. 739 din data de 11 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Contestatorul nu a îndeplinit această obligație până la termenul de judecată fixat, iar din verificările efectuate în sistemul informatic Ecris s-a constatat că nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau cerere de acordarea ajutorului public judiciar pentru plata taxei judiciare de timbru.

Prin urmare, consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a contestației în anulare este prevăzută de dispozițiile art. 197 alin. (1) din C. proc. civ., sancțiunea neîndeplinirii acestei obligații constând în nulitatea contestației în anulare netimbrate.

Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) și art. 508 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (3) și art. 197 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrată contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 739 din 11 februarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 739 din 11 februarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2018, ca netimbrată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2021.