ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2545/2021

Ședința publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 17.05.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Curtea Constituțională, solicitând obligarea acesteia să pronunțe o hotărâre în legătură cu cererea formulată de acesta.

Reclamantul a susținut că este îndreptățit să solicite pârâtei să emită o hotărâre prin care să decidă dacă să intervină accesoriu în favoarea sa în dosarul nr. x/2017, în care se pune problema unei grave încălcări a Constituției. Or, Curtea Constituțională este tocmai garantul supremației Constituției.

Prin sentința nr. 4110 din data de 16 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția de inadmisibilitate.

S-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituțională, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului și, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.

La data de 18 decembrie 2020, s-a înregistrat la dosar, din partea recurentului - reclamant, o declarație de renunțare la judecata cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 406 C. proc. civ.

Cererea de renunțare a fost comunicată intimatei - pârâte, care nu a formulat un punct de vedere cu privire la aceasta.

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurentul - reclamant a depus la dosarul cauzei cerere de renunțare la judecata cererii de chemare in judecată.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Față de cererea recurentului - reclamant de renunțare la judecata acțiunii introductive, după cum, potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol, "Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză", Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a se lua act de renunțarea la judecată și, pe cale de consecință, a se dispune anularea sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

In temeiul art. 406 alin. (5) din C. proc. civ., ia act de cererea recurentului reclamant A. de renunțare la judecata acțiunii în contencios administrativ formulată in contradictoriu cu pârâta Curtea Constituțională.

Dispune anularea sentinței civile nr. 4110 din data de 16 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2021.