ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1699/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea parțiala a Ordinului nr. 2.329 din 5 august 2016 privind modificarea și completarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem en gros sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, precum și pentru modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, în privința punctelor 15-19 ale Anexei nr. 1 denumite "Procedura de înregistrare a activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat" la Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat in Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 471 din 24 iunie 2016.

Prin sentința civilă nr. 1173 din 13 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei de interes în ceea ce privește cererea de anulare a dispozițiilor referitoare la revocarea atestatului de comercializare din cuprinsul punctelor 15-19 ale Anexei nr. 1 la Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1850/2016 modificat prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2329/5.08.2016.

A fost respinsă cererea de anulare a dispozițiilor referitoare la revocarea atestatului de comercializare din cuprinsul punctelor 15-19 ale Anexei nr. 1 la Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1850/2016 modificat prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2329/5.08.2016, ca lipsită de interes.

A fost respinsă în rest cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea parțială a hotărârii, în privința soluției de respingere ca neîntemeiată a acțiunii în anulare, rejudecarea litigiului, anularea parțială a Ordinului nr. 2329/05.08.2016 în privința punctelor 16-19 ale Anexei nr. 1, în ceea ce privește dispozițiile referitoare la suspendarea atestatului de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat.

În motivarea recursului, după prezentarea pe larg a situației de fapt, a arătat că instanța de fond a încălcat și aplicat greșit prevederile art. 435 alin. (3) din Legea nr. 227/2015, art. 11 alin. (3) din H.G. nr. 520/2013, corelate cu prevederile art. 4 alin. (3), art. 77 și art. 78 din Legea nr. 24/2000 și dispozițiile art. 16-19 ale Anexei nr. 1 la Ordinul OPANAF nr. 1850/2016, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 2329/2016 raportat la prevederile art. 3 din același act normativ, precum și dispozițiile art. 7 lit. D) din H.G. nr. 520/2013.

A arătat recurenta că instanța de fond a apreciat în mod greșit că suspendarea atestatului se raportează la condițiile privind înregistrarea activității de distribuție și comercializare, întrucât ipoteza prevăzută de art. 16 lit. b) din Ordinul 1850/2016, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 2329/2016 nu corespunde neîndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 3 din același act normativ.

Totodată, instanța de fond a reținut în mod greșit că suspendarea atestatului de comercializare este o măsură care poate fi dispusă de către Președintele ANAF prin ordin.

Astfel, la emiterea ordinului nr. 2329/2016, președintele ANAF nu a ținut cont de dispozițiile art. 435 alin. (3) din Legea nr. 227/2015, potrivit cărora ordinul ANAF trebuia să vizeze doar prevederile referitoare la înregistrarea la autoritatea competentă a operatorilor economici.

A mai susținut recurenta că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art. 7 lit. D) din H.G. nr. 520/2013 care se referă la atribuțiile ANAF prin întregul său personal, iar nu la atribuțiile președintelui ANAF. Mai mult, atribuțiile personalului ANAF astfel cum au fost descrise în textul citat sunt acțiuni operative, în teren, iar nu de legiferare prin emiterea de acte normative. Analizând cuprinsul ordinului nr. 2329/2016, rezultă că acesta nu a fost emis în aplicarea dispozițiilor art. 7 lit. D) pe care instanța de fond le-a reținut ca fiind aplicabile pentru a justifica atribuțiile președintelui ANAF de a emite ordine în domeniul prevenirii, descoperirii și combaterii evaziunii fiscale și a fraudei fiscale și vamale.

A concluzionat recurenta că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din H.G. nr. 520/2013.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția rămânerii fără obiect a recursului.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

În ceea ce privește excepția rămânerii fără obiect a recursului invocată de intimata ANAF prin întâmpinare, Înalta Curte reține că recursul reprezintă o cale de atac formulată împotriva hotărârii judecătorești, în cauza de față hotărârea judecătorească în discuție este sentința civilă nr. 1173 din 13 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Câtă vreme hotărârea judecătorească amintită nu a fost invalidată pe o altă cale, ea există în realitatea juridică, astfel încât recursul nu rămâne fără obiect din perspectiva hotărârii judecătorești respective care continuă să existe ca atare.

Pentru aceste motive, excepția invocată de ANAF prin întâmpinare urmează să fie respinsă.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ prin care a solicitat anularea parțială a Ordinului nr. 2.329 din 5 august 2016 privind modificarea și completarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem en gros sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, precum și pentru modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, în privința punctelor 15-19 ale Anexei nr. 1 denumite "Procedura de înregistrare a activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat" la Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat in Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 471 din 24 iunie 2016.

Înalta Curte apreciază că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este nefondat și că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă, criticile recurentei urmând să fie analizate în mod unitar și să primească răspuns prin argumente comune, în raport de finalitatea concretă a acestora.

Rcurenta a invocat faptul că instanța de fond ar fi încălcat și aplicat greșit prevederile art. 435 alin. (3) din Legea nr. 227/2015, art. 11 alin. (3) din H.G. nr. 520/2013, corelate cu prevederile art. 4 alin. (3), art. 77 și art. 78 din Legea nr. 24/2000 și dispozițiile art. 16-19 ale Anexei nr. 1 la Ordinul OPANAF nr. 1850/2016, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 2329/2016 raportat la prevederile art. 3 din același act normativ, precum și dispozițiile art. 7 lit. D) din H.G. nr. 520/2013.

Astfel, a susținut recurenta că, atât timp cât Legea nr. 227/2015 nu îl abilitează pe Președintele ANAF să reglementeze prin ordin cauzele de sancționare cu suspendarea/revocarea atestatului de comercializare, acesta și-a depășit atribuțiile și învestirea dată prin art. 435 alin. (3) din Legea nr. 227/2015. A arătat recurenta că ordinul a fost emis cu încălcarea prevederilor Legii nr. 24/2000 deoarece prevederile contestate din cuprinul ordinului, act juridic cu forță juridică inferioară Codul fiscal, adaugă la dispozițiile legale în baza căruia a fost emis.

Înalta Curte reține că, la baza adoptării ordinului contestat, așa cum se prevede în preambul, s-au avut în vedere prevederile art. 435 alin. (3) din Legea 227/2015 ce statuează că "(3) Operatorii economici care doresc să distribuie și să comercializeze angro băuturi alcoolice, tutun prelucrat și produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili - sunt obligați să se înregistreze la autoritatea competentă potrivit prevederilor stabilite prin ordin al președintelui A.N.A.F.".

Conform acestor norme, legiuitorul a instituit prerogativa Agenției Naționale de Administrație Fiscală prin președinte de a emite ordinul prin care să stabilească procedura și condițiile vizând atestarea comercializării produselor: băuturi alcoolice, tutun prelucrat și produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili.

Înalta Curte, în acord cu opinia instanței de fond, apreciază că, prin norma care a stat la baza emiterii ordinului, legiuitorul a prevăzut ca operatorii ca intenționează să comercializeze băuturi alcoolice, tutun prelucrat și produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili trebuie nu doar să se înregistreze, ci să și îndeplinească condițiile stabilite prin ordin pe întreaga perioadă a comercializării.

Cu alte cuvinte, legiuitorul a statuat că regulile de înregistrare, respectiv emitere acte ce dau dreptul la comercializare, dar și regulile de suspendare, revocare sunt cele stabilite prin ordin.

Faptul că prin ordin s-a prevăzut și modalitatea de suspendare sau revocare a atestatului, alături de modalitatea emiterii actului ce dă dreptul la comercializare, nu este contrară procedurii de emitere a unui act, chiar legea contenciosului prevăzând posibilitatea revocării actelor administrative. În condițiile în care norma în baza căruia a fost adoptat ordinul nu a prevăzut ca procedura suspendării nu poate fi stabilită prin ordin, nu se poate vorbi de adăugare la lege sau de o depășire a atribuțiilor de către Președintele ANAF, astfel cum a susținut recurenta.

Ordinul nu face decât să expliciteze condițiile ce trebuie avute în vedere la emiterea actului și care trebuie menținute ulterior, în caz contrar intervenind suspendarea sau revocarea atestatului, după caz.

A mai susținut recurenta că instanța de fond ar fi reținut în mod eronat că suspendarea atestatului se raportează la condițiile privind înregistrarea activității de distribuție și comercializare și că ipoteza prevăzută de art. 16 lit. b) din Ordin nu corespunde neîndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 3 din același act normativ.

Înalta Curte constată că este corectă concluzia instanței de fond în sensul că suspendarea atestatului se raportează la condițiile privind înregistrarea activității de distribuție și comercializare, în condițiile în care, potrivit art. 3 din ordin:

"Operatorii economici care doresc să distribuie și să comercializeze angro băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat trebuie să îndeplinească următoarele condiții: g se regăsească înscrise sancțiuni penale din hotărâri judecătorești rămase definitive privind infracțiuni de abuz de încredere, infracțiuni de fals, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidența în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infracțiune dintre cele reglementate de Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, de Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, cu modificările și completările ulterioare, de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare."

Totodată, este evident că toate condițiile care au fost îndeplinite în vederea înregistrării activității de distribuție și comercializare de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat trebuie să fie menținute pe toată durata valabilității atestatului, întrucât adoptarea poziției susținute de recurenta-reclamantă ar conduce la concluzia evident nerezonabilă în care solicitantul ar trebui să respecte condițiile prevăzute de lege doar la momentul înregistrării cererii, dar nu și ulterior eliberării atestatului.

Având în vedere cele expuse, în plus și dispozițiile art. 7 lit. D) din H.G. nr. 520/2013 care privesc atribuțiile Agenției Naționale de Administrare Fiscale în domeniul prevenirii, descoperirii și combaterii evaziunii fiscale și a fraudei fiscale și vamale, precum și dispozițiile art. 11 alin. (3) din același act normativ, Înalta Curte apreciază, în acord cu opinia instanței de fond, că președintele ANAF, conducătorul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, poate dispune măsura suspendării atestatului de comercializare prin ordin, aceasta nefiind o sancțiune, ci o măsură ce privește îndeplinirea, pe parcursul desfășurării activității de distribuție și comercializare, a condițiilor de înregistrare a acesteia.

În aceste condiții, în mod corect s-a reținut și faptul că sunt neîntemeiate susținerile reclamantei privind încălcarea prevederilor art. 4, art. 77 și art. 78 din Legea nr. 24/2000.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. S.R.L. - societate în insolvență, prin lichidator judiciar B. împotriva sentinței civile nr. 1173 din 13 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția invocată de ANAF prin întâmpinare.

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. - societate în insolvență, prin lichidator judiciar B. împotriva sentinței civile nr. 1173 din 13 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 martie 2021.