GEORGESCU v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
GEORGESCU v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER (CtEDO, 2007)
©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (
www.csm1909.ro
) și al Institutului European din România (
www.ier.ro
). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document
was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (
www.csm1909.ro
) and the European Institute of Romania (
www.ier.ro
). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Traducere din limba franceză
Consiliul Europei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Secția a III-a
HOTĂRÂRE
Cererea nr. 3655/04
prezentată de Laurențiu GEORGESCU împotriva României
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a III-a), statuând la data de 15 noiembrie 2007 în cadrul unei camere formate din:
Domnii
B.M. Zupan
č
i
č
, președinte,
C. Bîrsan,
Doamnele E. Fura- Sandström,
A. Gyulumyan,
Doamnele I. Ziemele,
I. Birro-Lefèvre, judecători, și
Domnul S, Quesada, grefier de secție,
Având în vedere cererea menționată anterior înaintată la data de 2 decembrie 2003,
Având în vedere decizia Curții de a se prevala de
art. 29 alin. 3
din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei,
Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei,
După ce a deliberat asupra ei, a pronunțat următoarea hotărâre:
ÎN FAPT
Reclamantul, Domnul Laurențiu Georgescu are dublă cetățenie, română și americană, s-a născut în 1951 și locuiește la Long Beach (Statele Unite ale Americii). Guvernul român (
Guvernul
) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, se pot rezuma după cum urmează.
În 1985 apartamentul nr. 51 de 68,89 m², situat la nr. 2A din strada Dragoslavelor, în Constanța, aparținând reclamantului, a făcut obiectul unei naționalizări.
La 6 martie 1997, în urma unei acțiuni în revendicare imobiliară, reclamantul a obținut o hotărâre definitivă constatând ilegalitatea naționalizării și ordonând autorităților să restituie apartamentul.
În ciuda recunoașterii judiciare definitive a dreptului său de proprietate, reclamantul s-a aflat în imposibilitatea de a recupera apartamentul menționat anterior deoarece, în temeiul Legii nr. 112/1995, statul a vândut la 13 septembrie 1996 acest bun chiriașilor care îl ocupau.
În 1999 reclamantul a cerut instanțelor să constate nulitatea vânzării bunului. A menționat că naționalizarea era abuzivă și ilegală, că statul nu putea fi proprietarul legitim al bunului și, în consecință, nu-l putea vinde legal.
În urma procedurii, printr-o decizie din 13 iunie 2003 Curtea Supremă de Justiție, recunoscând dreptul de proprietate al reclamantului, a respins acțiunea sa pe motiv că chiriașii erau cumpărători de bună credință. Curtea de Apel nu a acordat nicio despăgubire reclamantului.
La 16 iulie 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul a depus la Primăria din Constanța o cerere de restituire a apartamentului litigios.
Printr-o hotărâre din 7 iulie 2006, Primăria din Constanța a respins cererea reclamantului pe motiv că apartamentul fusese vândut unor terți.
PLÂNGERI
Invocând art. 6 alin. 1 din Convenție, reclamantul se plânge de o atingere adusă dreptului său la respectarea bunului său. El menționează că se află în imposibilitatea de a beneficia de bunul său deoarece statul l-a vândut unor terți.
Reclamantul se plânge de asemenea de faptul că refuzul instanțelor de a anula contractul de vânzare din 13 septembrie 1996 reprezintă o atingere adusă dreptului său la un proces echitabil garantat de articolul 6 din Convenție.
ÎN DREPT
La 31 august 2006 Guvernul și-a exprimat dorința de a ajunge la o înțelegere amiabilă în prezenta cauză.
La 5 iunie 2007 grefa a trimis părților declarațiile în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei.
La 29 august 2007 Curtea a primit declarația următoare semnată de partea reclamantă
:
«
Subsemnatul, Laurențiu Georgescu, constat că Guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 85.000 euro în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral precum și costurile și cheltuielile, se va plăti în euro și va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu
art. 37 alin. 1
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.
Accept această propunere și renunț de altfel la orice pretenție împotriva României în privința faptelor aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluționată.»
La 7 septembrie 2007 Curtea a primit de la Guvern declarația următoare
:
«
Subsemnatul, Răzvan-Horațiu Radu, agent guvernamental în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declar că Guvernul român se oferă să-i plătească domnului Laurențiu Georgescu, cu titlu gratuit, suma de 85.000 euro în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral precum și costurile și cheltuielile, se va plăti în euro și va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu
art. 37 alin. 1
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va însemna soluționarea definitivă a cauzei.
»
Curtea ia act de soluționarea pe care amiabilă la care au ajuns părțile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenția și Protocoalele sale și nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1
in fine
din Convenție). În consecință, se pune capăt aplicării
art. 29 alin. 3
din Convenție și se scoate cauza de pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
ÎN UNANIMITATE:
Decide să scoată cererea de pe rol.
Bostjan M. Zupan
č
i
č
,
președinte
Santiago Quesada,
grefier