ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2513/2021

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului:

Prin cererea înregistrată la 3 ianuarie 2017 pe rolul Tribunalului Mehedinți, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții - ISC pentru Inspectoratul Regional în Construcții Sud - Vest Oltenia, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Mehedinți, a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 523.799,41 RON reprezentând plata cotelor de 0,1%, 0,7% și penalități de întârziere aferente cotelor la valoarea finală a investiției, reglementate de art. 30 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și de art. 40 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, datorate de investitorul Consiliul Județean Mehedinți ca urmare a executării unor lucrări de modernizare și consolidare DJ 670 Marga (DJ607B) - Baia de Aramă (DN67D), KM 21+350-KM 56+650, Județul Mehedinți, inclusiv consolidare și conservare pod natural Ponoarele, situat în comuna Ponoarele, județul Mehedinți, recepționate prin procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x din 4 iulie 2011.

Prin sentința civilă nr. 28 din 22 iunie 2017, Tribunalul Mehedinți, secția I civilă a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Consiliul Județean Mehedinți.

A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții - ISC pentru Inspectoratul Regional în Construcții Sud-Vest Oltenia împotriva pârâtului Consiliul Județean Mehedinți, având ca obiect pretenții.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 523.354,14 reprezentând cota de 0,1% și 0,7% și penalitățile de întârziere aferente cotelor respective.

Prin decizia nr. 1023 din 28 martie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții împotriva sentinței civile nr. 28 din 22 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Mehedinți.

A admis apelul declarat de pârâtul Consiliul Județean Mehedinți împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acțiunea civilă formulată de reclamant și a menținut restul dispozițiilor sentinței, privind soluționarea excepției prescripției.

Împotriva deciziei nr. 1023 din 28 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, reclamantul Inspectoratul Regional în Construcții Sud Vest Oltenia prin Inspectoratul de Stat în Construcții a declarat recurs.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin decizia nr. 311 din 6 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost admis recursul declarat de reclamantul Inspectoratul Regional în Construcții Sud Vest Oltenia prin Inspectoratul de Stat în Construcții împotriva deciziei nr. 1023 din 28 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

A fost casată decizia recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivare, Înalta Curte a reținut că instanța de apel nu a procedat, în mod efectiv, la motivarea deciziei atacate din perspectiva evoluției legislative, aspect ce nu poate satisface exigențele unei analize a raportului juridic dedus judecății, din perspectiva aspectelor de nelegalitate evocate.

Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de apel se va preocupa să răspundă criticilor formulate de părți în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, în raport cu dispozițiile obligatorii ale art. 521 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2220 din 15 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții pentru Inspectoratul Regional în Construcții Sud - Vest Oltenia și de pârâtul Consiliul Județean Mehedinți împotriva sentinței civile nr. 28 din 22 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă.

Împotriva deciziei nr. 2220 din 15 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții pentru Inspectoratul Regional în Construcții Sud Vest Oltenia și pârâtul Consiliul Județean Mehedinți au declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 14 decembrie 2020.

În cuprinsul cererii de recurs, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și admiterea în totalitate a acțiunii, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 523.799,41 RON, reprezentând plata cotelor de 0,1%, 0,7% și penalități de întârziere aferente cotelor la valoarea finală a investiției, reglementate de art. 30 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și de art. 40 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, datorate de investitorul Consiliul Județean Mehedinți.

După ce a redat conținutul textelor de lege anterior menționate (invocate ca temei al cererii de chemare în judecată), recurentul-reclamant a arătat că în mod greșit instanța de apel a respins apelul, admițând în parte și nu în totalitate acțiunea civilă, având în vedere concluziile raportului de expertiză.

Apreciază că atât calculul cotelor de 0,1% și 0,7%, cât și cel al penalităților de întârziere aferente acestor cote din fișa de calcul înregistrată la IJC Mehedinți este cel corect și nu modul de calcul prezentat în raportul de expertiză întocmit de expert contabil A., pe care îl consideră greșit, astfel cum a arătat și prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.

În drept, au fost indicate prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții pentru Inspectoratul Regional în Construcții Sud Vest Oltenia.

A reiterat faptul că nedatorarea taxelor pentru proiectele menționate la art. 3 alin. (10) din Legea nr. 184/2008 a fost acceptată inclusiv de către Inspectoratul de Stat în Construcții, care în anii 2009-2014 a exercitat controlul statului în construcții pentru mai multe proiecte, pentru care nu s-au solicitat taxe.

Opinia potrivit căreia pentru respectivele proiecte nu se datorează taxe a fost menținută și chiar consolidată după apariția Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, față de dispozițiile art. 1 și art. 25 alin. (2) din acest act normativ.

Poziția Inspectoratului de Stat în Construcții s-a schimbat după adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 444/2014, fără însă ca noua poziție să fi fost comunicată beneficiarilor de investiții până în anul 2016, când a fost declanșată o avalanșă de acțiuni în pretinderea acestor taxe și a penalităților pentru neplata lor.

Apreciază că perceperea taxelor și aplicarea penalităților ar constitui o încălcare gravă a principiului securității juridice, menționând cu titlu de practică judiciară decizia nr. 798/2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, cauză în care, într-o speță asemănătoare, au fost respinse pretențiile Inspectoratului de Stat în Construcții.

În drept, au fost indicate prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, analizat în complet de filtru la data de 30 septembrie 2021.

În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, s-a reținut că se pune problema nulității recursurilor, completul urmând a analiza măsura în care criticile formulate de recurentul-reclamant Inspectoratul de Stat în Construcții pentru Inspectoratul Regional în Construcții Sud Vest Oltenia, respectiv de recurentul-pârât Consiliul Județean Mehedinți sunt susceptibile de încadrare în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - indicat ca temei al cererilor de recurs de către ambii recurenți.

Raportul a fost comunicat la 5-7 octombrie 2021.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen la 18 noiembrie 2021, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursurilor pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursurile în raport de excepția de nulitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispoziției imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Cererile de recurs formulate de recurentul-reclamant Inspectoratul de Stat în Construcții pentru Inspectoratul Regional în Construcții Sud Vest Oltenia, respectiv de recurentul-pârât Consiliul Județean Mehedinți nu conțin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate, singura precizare fiind aceea că hotărârea Curții de Apel Craiova a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fără a dezvolta și a arăta, în mod concret, care ar fi normele greșit aplicate de către instanța de apel.

În esență, nemulțumirea recurentului-reclamant Inspectoratul de Stat în Construcții pentru Inspectoratul Regional în Construcții Sud Vest Oltenia constă în faptul că, în aprecierea sa, nu ar fi corect modul de calcul prezentat în raportul de expertiză întocmit de expert contabil A. în ceea ce privește calculul cotelor de 0,1% și 0,7%, cât și cel al penalităților de întârziere aferente acestor cote, fără a preciza în ce constă greșeala imputată instanței de apel.

Criticile referitoare la probatoriul administrat în cauză (modalitatea în care instanța a înțeles să valorifice mijloacele de probă administrate și să interpreteze probele), nu se pot constitui în motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, fiind critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, modalitatea de administrare și interpretare a probatoriilor reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-pârât Consiliul Județean Mehedinți a prezentat chestiuni de fapt - faptul că poziția Inspectoratului de Stat în Construcții s-a schimbat după adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 444/2014, fără însă ca noua poziție să fi fost comunicată beneficiarilor de investiții până în anul 2016, când a fost declanșată o avalanșă de acțiuni în pretinderea acestor taxe și a penalităților pentru neplata lor.

Aspectele prezentate de recurentul-reclamant nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță.

Faptul că instanța a dat eficacitate unei anumite probe sau prezentarea unor chestiuni de fapt, nu constituie o critică în sine, fără o altă precizare care să evidențieze, în mod concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de apel și nu echivalează cu motivarea căii de atac. Astfel cum au fost formulate, criticile prezentate de recurenți nu vizează argumentele legale prezentate de instanța de apel în susținerea soluției pronunțate.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, control care nu este posibil fără o motivare a căii de atac în sensul exigențelor textului legal anterior menționat.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea unor nemulțumiri față de soluția pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părților, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.

În consecință, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborat cu art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții pentru Inspectoratul Regional în Construcții Sud-Vest Oltenia și de pârâtul Consiliul Județean Mehedinți împotriva deciziei civile nr. 2220 din 15 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2021.