ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1902/2021

Ședința publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:

Prin încheierea de ședință din 4 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017 a fost menținută starea de suspendare dispusă prin încheierea de ședință din 24 mai 2019, în cauza privind recursul declarat de recurentul reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 64 din 8 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații B. și Societatea civilă profesională de executori judecătorești C., D..

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul A..

Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.

Se reține că, pentru identitate de rațiune, dispozițiile articolului anterior invocat se aplică și încheierilor prin care a fost menținută starea de suspendare.

În speță, calea de atac a recursului a fost exercitată împotriva încheierii din 4 decembrie 2020, pronunțată în dosarul având ca obiect recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 64 din 8 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în dosarul nr. x/2017.

Din interpretarea textului procedural mai sus menționat, rezultă că încheierea atacată nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar extraordinar al acestei căi de atac, fiind pronunțată într-un dosar ce vizează calea de atac a recursului.

Se reține că, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților obligația îndeplinirii actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, încheierea de ședință din 4 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, în dosarul nr. x/2017, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

În consecință, recursul formulat în cauză fiind inadmisibil, Înalta Curte urmează a-l respinge în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 4 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2021.