ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5790/2020

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Spitalul județean de Urgență Dr. Constantin Opriș Baia Mare a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantarea a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 8714/28.08.2017.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâtul a respins în mod nelegal plata sumei de 1146,17 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare stabilite prin sentința civilă nr. 441/2015 pronunțată de Judecătoria Baia Mare pentru pacientul A.. Reclamantul a arătat că are calitatea de creditor de asigurare în raport de prevederile art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea 213/2015, prevederi care se coroborează cu dispozițiile art. 1

1

pct. 3 și 4 din Legea nr. 136/1995 și Legea nr. 213/2005.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 1101 din 9 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea reclamantului și a fost anulată Decizia nr. 8714/28.08.2017. A fost obligat pârâtul la plata sumei de 1146,17 RON despăgubire.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantarea a Asiguraților, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a susținut că creanța pe care o are spitalul nu rezultă dintr-un raport de asigurare, iar FGA efectuează plăți din disponibilitățile sale către creditorii de asigurări, deținători ai unei/unor creanțe de asigurare, conform art. 4 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 213/2015.

De asemenea, recurentul a arătat că unitatea medicală nu se încadrează în categoria persoanelor îndrituite să solicite direct despăgubiri de la asigurator, nefiind o persoană păgubită prin vătămare corporală sau deces ori avarierea sau distrugerea de bunuri.

Recurentul a arătat că furnizorul de servicii medicale a asigurat asistența medicală în temeiul contractului de asigurare medicală de sănătate pe care Casa de asigurare de sănătate îl are încheiat cu victima accidentului rutier, iar în temeiul acestui contract poate solicita contravaloarea cheltuielilor efectuate și nu în temeiul contractului RCA al vinovatului de producerea accidentului.

Recurentul a susținut că unitatea medicală nu este îndrituită să solicite direct despăgubiri de la FGA decât dacă are calitatea de asigurat.

A invocat Decizia RIL nr. 22/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a supus controlului judiciar decizia emisă de pârât, prin care a fost respinsă cererea de acordare a despăgubirilor solicitate.

Instanța de primă jurisdicție a admis acțiunea reclamantului, reținând în esență faptul că prin sentința penală nr. 441/2015 pronunțată de Judecătoria Satu Mare s-a dispus, în temeiul art. 397 Noul C. proc. pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, obligarea asiguratorului S.C. B. S.A să plătească părții civile Spitalul județean de Urgență Dr. Constantin Opriș Baia Mare suma de 1146,17 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

Reclamantul a formulat cerere de plată înregistrată de pârât cu nr. x din 13.04.2017, iar prin decizia nr. 8714/28.08.2017 pârâtul a respins cererea sa de plată, reținând prin decizia menționată ca temei al respingerii faptul că Spitalul nu are calitatea de creditor de asigurare.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul, apreciind că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale.

Analizând actele și lucrările cauzei, Înalta Curte nu poate primi argumentele recurentului subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., constatând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale la situația de fapt dedusă judecății.

Prevederile art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea 213/2015 definesc creanțele de asigurări ca fiind creanțele creditorilor de asigurări care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru acești creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanțe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilitățile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizații, precum și primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare;

Dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea 213/2015 stabilesc: "În vederea încasării indemnizațiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data nașterii dreptului de creanță, atunci când acesta s-a născut ulterior."

Înalta Curte constată că reclamantul are calitatea de persoană păgubită, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) lit. b) pct. iii) din Legea 213/2015, fiind persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă.

Instanța de control judiciar constată că în mod corect instanța de fond a reținut existența obligației de plată a asigutătorului S.C. B. S.A. față de reclamant, stabilită cu putere de lucru judecat prin sentința penală nr. 441/2015 pronunțată de Judecătoria Baia Mare.

În acest context, apar ca vădit neîntemeiate susținerile recurentei potrivit cărora creanța reclamantului nu ar rezulta dintr-un raport de asigurare, iar acesta nu s-ar încadra în categoria persoanelor îndrituite să solicite despăgubiri direct de la asigurător.

Contrar susținerilor recurentului, intimatul-reclamant are calitatea de a solicita direct despăgubiri de la FGA, dat fiind că este creditor de asigurare în înțelesul art. 4 alin. (1) lit. b) pct. iii) din Legea nr. 213/2015, astfel cum s-a arătat mai sus, iar potrivit art. 11 din același act normativ "Fondul asigură efectuarea plății indemnizațiilor/despăgubirilor din disponibilitățile sale, către creditorii de asigurări, potrivit condițiilor și plafonului de garantare stabilite de prezenta lege".

Decizia nr. 26/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că FGA nu poate avea calitatea de parte responsabilă civilmente, este lipsită de relevanță în condițiile în care, în speță, pârâtul nu este chemat să răspundă în această calitate.

Decizia nr. 80/2017 a Curții Constituționale a României nu poate determina o soluție diferită în cauză, atâta timp cât decizia FGA atacată a fost emisă chiar în procedura necontencioasă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 213/2015.

Este lipsită de relevanță și referirea la decizia nr. 22/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (complet RIL) în condițiile în care prin hotărâre judecătorească definitivă asigurătorul a fost obligat la plata despăgubirilor către reclamantul furnizor de servicii medicale.

Pentru toate aceste motive, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1101 din 9 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 5 noiembrie 2020.