ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 225/2021

Ședința publică din data de 3 februarie 2021

Deliberând asupra admisibilității contestației în anulare de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 3 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul de Finanțe, la plata sumei de 150.810 RON, reprezentând sumele depuse de pe libretele B. indexate cu rata inflației.

Reclamantul a precizat că îndeplinește condițiile impuse de O.U.G. nr. 156/2007 și O.U.G. nr. 9/2014.

Judecătoria Craiova prin sentința civilă nr. 1765 din 10 februarie 2017 pronunțată de a respins acțiunea reclamantului A..

Apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1765 din 10 februarie 2017 a Judecătoriei Craiova a fost anulat ca netimbrat de către Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 954/2017 din 1 noiembrie 2017.

Împotriva deciziei nr. 954/2017 din 1 noiembrie 2017 a Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă prin decizia nr. 970 din 20 martie 2018, a admis excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință a declinat competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 954/2017 din 1 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă pin decizia civilă nr. 373 din 26 iunie 2019 a respins ca nefondat recursul de declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 954/2017 din 1 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 373 din 26 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Craiova, secția a II-a civilă a declarat recurs reclamantul A. întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2204 din 5 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015 s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 373 din 26 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

În motivare, instanța a reținut, în esență, că recursul are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Alba Craiova, secția a II - civilă a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 954/2017 din 1 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, astfel că decizia recurată conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este definitivă, fiind pronunțată într-o altă cale de atac a recursului.

Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantul A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., susținând că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Intimații B. S.A. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova au depus la dosar întâmpinări, prin care au solicitat respingerea căii de atac ca inadmisibilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este fondată pentru următoarele considerente:

Art. 503 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Totodată, conform dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., invocate de contestator, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia din recursurile declarate în cauză.

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că obiectul contestației în anulare îl formează numai hotărârile judecătorești definitive.

Potrivit art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă (...) anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Textul de lege anterior evocat stabilește că nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunțate de instanța supremă, în complet de filtru, prin care recursul este anulat sau respins, pentru neîndeplinirea unei cerințe formale sau de admisibilitate.

Nefiind supusă niciunei căi de atac, rezultă că hotărârea instanței de recurs pronunțată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că prin decizia nr. 2204 din 5 noiembrie 2020, pronunțată în complet de filtru conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 373 din 26 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată de Înalta Curte în complet de filtru, rezultă că această hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi atacată pe calea contestației în anulare.

Or, recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații și pentru alte motive decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2204 din 5 noiembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2204 din 5 noiembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2021.