ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.11.2020

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2204/2020

HOTĂRÂRE
05.11.2020
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2204/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2020

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 3 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul de Finanțe, la plata sumei de 150.810 RON, reprezentând sumele depuse de pe libretele CEC indexate cu rata inflației.

Reclamantul a precizat că îndeplinește condițiile impuse de O.U.G. nr. 156/2007 și O.U.G. nr. 9/2014.

Judecătoria Craiova prin sentința civilă nr. 1765 din 10 februarie 2017 pronunțată de a respins acțiunea reclamantului A..

Apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1765 din 10 februarie 2017 a Judecătoriei Craiova a fost anulat ca netimbrat de către Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 954/2017 din 1 noiembrie 2017.

Împotriva deciziei nr. 954/2017 din 1 noiembrie 2017 a Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă prin decizia nr. 970 din 20 martie 2018, a admis excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință a declinat competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 954/2017 din 1 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă pin decizia civilă nr. 373 din 26 iunie 2019 a respins ca nefondat recursul de declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 954/2017 din 1 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 373 din 26 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Craiova, secția a II-a civilă a declarat recurs reclamantul A. întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul-pârât CEC Bank S.A. a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 28 mai 2020, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 11 iunie 2020.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în legislația noastră fiind exclusă posibilitatea legală a declarării recursului la recurs.

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Alba Craiova, secția a II - civilă a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 954/2017 din 1 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, astfel că decizia recurată conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este definitivă, fiind pronunțată într-o altă cale de atac a recursului.

Caracterul definitiv conferit acestei decizii, prin reglementarea legală, exclude posibilitatea declarării căii de atac a recursului.

În speță, raportând recursul declarat de reclamantul A. la prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. se constată că acesta nu se încadrează în niciuna din ipotezele prevăzute limitativ de textul de lege menționat, în legislația noastră fiind exclusă posibilitatea legală a declarării recursului la recurs.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

În consecință, decizia pronunțată de instanța de recurs fiind definitivă, ea nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 373 din 26 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 373 din 26 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 noiembrie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-02-03
0,99
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 225/2021
Ședința publică din data de 3 februarie 2021 Deliberând asupra admisibilității contestației în anulare de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de chemare înregistrată pe rolul Judecătoriei
ÎCCJ 2018-03-20
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 970/2018
Ședința publică din data de 20 martie 2018 Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: 1. Prin cererea de chemare înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 3 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a che
ÎCCJ 2018-01-31
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 204/2018
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2018 Asupra cererii de recurs de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 12924/2016 din data de 04 noiembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Craiova, secția
ÎCCJ 2018-03-23
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1117/2018
Ședința publică din data de 23 martie 2018 Asupra excepției de necompetență materială, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1679 din 08.02.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Craiova a respins excepția tardivității
ÎCCJ 2018-03-22
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 969/2018
j, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 969 din 07.11.2017, a admis apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 2865 din 01.03.2017, pronunțată de Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R
Sursă