Decizia nr. 84 din 26 noiembrie 2018

Prin Încheierea din 3 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 8.187/320/2016*, Tribunalul Mureş – Secţia civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

Cererea de pronunţare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 6 septembrie 2018, cu nr. 2.297/1/2018.

Articolul 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele:

Art. 781 alin. (5) din Codul de procedură civilă:

Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 230/2007.

Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, denumită în continuare Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007.

Prin Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş cu nr. 8.187/320 la data de 4 iulie 2016, creditoarea A, prin lichidator B, a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea C şi terţul poprit D, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună validarea popririi până la concurenţa sumei de 35.362,79 lei, conform titlului executoriu, reprezentat de Ordonanţa nr. 4.758 din 13 iunie 2012, pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în Dosarul nr. 2.841/320/2012, astfel cum rezultă din adresa de înfiinţare a popririi.

Judecătoria Târgu Mureş – Secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 98 din data de 9 ianuarie 2017, a respins cererea formulată de creditoarea A, prin lichidator B, în contradictoriu cu debitorul C şi terţul poprit D, privind validarea popririi înfiinţate în Dosarul de executare nr. 686/E/2014 al E ca neîntemeiată, a desfiinţat poprirea înfiinţată de E în Dosarul de executare nr. 686/E/2014 cu privire la terţul poprit D şi a respins cererea de amendare a terţului poprit ca neîntemeiată.

În motivare s-a reţinut că, pentru soluţionarea cauzei, nu prezintă importanţă dacă membrii asociaţiei de proprietari au achitat sau nu partea care le-ar fi revenit din contractul de prestări servicii încheiat de către debitoare cu creditoarea, poprirea fiind înfiinţată în virtutea calităţii terţului poprit de membru al asociaţiei de proprietari, respectiv de debitor al asociaţiei pentru tot ce se include în cotele la întreţinere în mod generic. Ceea ce contează în procedura validării este doar dacă terţul poprit datorează bani debitorului sau nu, indiferent cu ce titlu, indiferent de obiectul sau momentul naşterii obligaţiei.

S-a mai arătat că, în speţă, raportul juridic obligaţional între terţul poprit şi debitoare rezultă din obligaţiile reglementate deart. 12 pct. B lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, conform cărora proprietarii trebuie să contribuie la constituirea mijloacelor băneşti şi materiale ale asociaţiei de proprietari şi să achite, în termenul stabilit, cota de contribuţie care le revine în cadrul cheltuielilor asociaţiei de proprietari.

Cu toate acestea, instanţa a reţinut că terţul poprit nu este debitor al C pentru sumele pe care le achită lunar.

S-a reţinut în motivarea soluţiei că, potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, „Toţi proprietarii au obligaţia să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociaţiei de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuţie ce le revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociaţia de proprietari”.

Terţul poprit are obligaţia de a achita cotele de întreţinere către C, însă asociaţiei i-a fost recunoscut acest drept prin lege, actualmente Legea nr. 230/2007, fiind un intermediar între proprietarul care beneficiază de utilităţi şi prestatorii de utilităţi, nu numai în condiţiile art. 28 din Legea nr. 230/2007, când se facturează consumul individual pentru fiecare proprietar, dar şi pentru plata utilităţilor ce sunt facturate pentru toţi proprietarii pe numele asociaţiei. În acest sens, art. 25 din Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007 dispune că: ” (…) În vederea respectării termenelor legale de plată a facturilor către furnizorii de utilităţi, administratorii au obligaţia de a afişa lista de plată în termen de maximum 5 zile de la data primirii ultimei facturi expediate prin poştă, certificată prin înscrisul de pe ştampila poştei, sau de la data confirmării de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat (…). „

Destinaţia sumelor datorate lunar cu titlu de cheltuieli de întreţinere de către terţul poprit este, în principal, plata furnizorilor de utilităţi.

Deci, pentru sumele de bani pe care terţul poprit, în calitate de proprietar al unui apartament situat în condominiu administrat de asociaţia de proprietari debitoare, trebuie să le achite în cadrul cotelor la întreţinere, în fapt proprietarul nu este debitor al asociaţiei, ci al furnizorilor acestor utilităţi sau faţă de cei care prestează servicii şi pentru aceste sume nu se poate dispune validarea popririi, întrucât nu asociaţia, ca persoană juridică distinctă, beneficiază de aceste sume de bani, ci cei care prestează serviciile şi care au dreptul la încasarea contravalorii utilităţilor, respectiv a salariilor sau remuneraţiilor contractate.

Prin urmare, nu asociaţia beneficiază personal de cotele de întreţinere ce trebuie să fie achitate lunar de proprietar şi nici nu are drept de dispoziţie asupra acestora, astfel că, faţă de prevederile art. 781 alin. (5) lit. a) din Codul de procedură civilă, conform cărora nu pot face obiectul executării silite prin poprire sumele care sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de drept de dispoziţie, instanţa a apreciat că, în privinţa acestor sume, nu se poate proceda nici la validarea popririi, neputând fi reţinut raportul juridic tripartit caracteristic popririi.

Prin Cererea de apel înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la data de 15 februarie 2017, creditoarea A, în faliment, prin lichidator B, a solicitat schimbarea în tot a sentinţei menţionate în sensul admiterii cererii de validare a popririi formulate şi obligării terţului poprit la suportarea cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Mureş – Secţia civilă a constatat admisibilă sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul prezentei întrebări preliminare şi a dispus suspendarea judecăţii conform prevederilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Instanţa de sesizare a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că:

Instanţa de sesizare a arătat că la nivelul Tribunalului Mureş – Secţia civilă au fost soluţionate mai multe cauze cu acest obiect, validare poprire, în care creditoarea A solicită validarea popririi înfiinţate asupra sumelor de bani datorate de proprietarii de apartamente către asociaţia de proprietari, însă soluţiile au fost neunitare.

Astfel, unele completuri au apreciat că, în mod greşit, prima instanţă a considerat că sumele încasate de asociaţia de proprietari de la proprietarii locuinţelor, cu titlu de cheltuieli comune de întreţinere, se constituie într-un fond cu afectaţiune specială, astfel că acestea nu pot fi urmărite.

S-a reţinut că este discutabilă incidenţa în cauză a prevederilor art. 781 alin. (5) lit. a) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora nu sunt supuse executării silite prin poprire sumele care sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie. Legea nr. 230/2007 nu prevede că încasările asociaţiei din partea proprietarilor de locuinţe, reprezentând cota-parte din cheltuielile comune şi cota-parte din contravaloarea utilităţilor şi serviciilor furnizate de terţi, se constituie într-un fond special, cu afectaţiune specială.

Nu rezultă din prevederile legale că fondul din care se achită contravaloarea serviciilor de care au beneficiat membrii asociaţiei ar avea ceva special şi nu ar putea fi urmărit pentru realizarea unor creanţe de aceeaşi natură pe care le au furnizorii împotriva asociaţiei.Art. 22 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007 prevede fondurile constituite la nivelul asociaţiei. Art. 24 din acelaşi act normativ instituie obligaţia constituirii a trei fonduri speciale, arătând totodată şi destinaţia acestor sume.

S-a reţinut că au un regim special doar cele trei fonduri menţionate anterior, cel de reparaţii, cel constituit din veniturile proprii şi cel al penalităţilor de întârziere.

Astfel, din economia celor două acte normative nu s-a reţinut interdicţia de urmărire silită a sumelor încasate de asociaţia de proprietari de la membrii săi.

În al doilea rând, este de subliniat că suma la care a fost obligată debitoarea prin sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş are aceeaşi natură cu sumele încasate de asociaţie de la membrii săi (contravaloarea unor utilităţi furnizate, mai concret energia termică). Nu se poate pune astfel problema că s-ar încerca executarea silită a unei creanţe reprezentând sume de altă natură. Apare astfel firesc ca din sumele încasate de asociaţie de la membrii săi (în urma defalcării cheltuielilor potrivit art. 47 din Legea nr. 230/2007) să se achite datoriile având aceeaşi natură, chiar dacă sunt mai vechi şi au fost stabilite de instanţa de judecată. Considerând că respectivele sume nu pot fi urmărite, s-ar ajunge astfel la o adevărată „imunitate de executare silită” a debitoarei, care, în realitate, îşi invocă propria culpă, adică neplata la timp a contravalorii serviciilor de care a beneficiat.

Aşa cum, potrivit art. 50 alin. (3) din Legea nr. 230/2007, „Sentinţa dată în favoarea asociaţiei de proprietari, pentru sumele datorate de oricare proprietar, poate fi pusă în aplicare pentru acoperirea datoriilor prin orice modalitate permisă de Codul de procedură civilă”, şi creditorii asociaţiei pot să îşi realizeze creanţele în orice modalitate prevăzută de lege (cu excepţia celor trei categorii de fonduri speciale).

Ceea ce contează în cauză este că intimata are calitatea de debitoare faţă de unul dintre furnizorii de servicii/utilităţi, iar terţul poprit datorează lunar asociaţiei sume de aceeaşi natură, care pot fi deci urmărite prin poprire.

Alte completuri de judecată au apreciat că soluţia primei instanţe de respingere a cererii de validare a popririi este corectă.

Acestea au avut în vedere faptul că asociaţia de proprietari funcţionează ca un intermediar între furnizorii de servicii publice şi consumatori, precum şi că sumele de bani reprezentând cote de contribuţie sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie, astfel cum prevede art. 781 alin. (5) lit. a) din Codul de procedură civilă. Din reglementările citate anterior rezultă că utilizarea cotelor de contribuţie se efectuează exclusiv pentru achitarea datoriilor la diferiţii furnizori şi a celorlalte cheltuieli necesare pentru repararea şi îmbunătăţirea proprietăţii comune. Prin urmare, sistarea acestor plăţi imperative ar putea avea consecinţe inadmisibile, precum sistarea furnizării utilităţilor către proprietarii cu plăţile la zi şi încălcarea obligaţiei legale de întreţinere în condiţii corespunzătoare de utilizare a unităţii locative. Asociaţia de proprietari este lipsită de dreptul de dispoziţie asupra acestor cote de contribuţie, fiind obligată să utilizeze respectivele sume pentru achitarea datoriilor expres indicate în listele de plată afişate potrivit legii.

Natura de creanţe cu regim special este confirmată şi de privilegiul imobiliar cu rang prioritar asupra apartamentelor şi altor spaţii proprietăţi individuale ale proprietarilor din condominiu, precum şi de privilegiul instituit în favoarea asociaţiilor de proprietari asupra tuturor bunurilor mobile ale acestora, pentru sumele datorate cu titlu de cotă de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 230/2007, „Asociaţia de proprietari are un privilegiu imobiliar cu rang prioritar asupra apartamentelor şi altor spaţii proprietăţi individuale ale proprietarilor din condominiu, precum şi un privilegiu asupra tuturor bunurilor mobile ale acestora, pentru sumele datorate cu titlu de cotă de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, după cheltuielile de judecată datorate tuturor creditorilor in interesul cărora au fost făcute”.

Membrii asociaţiei de proprietari au obligaţia de a achita lunar către asociaţia de proprietari cota de contribuţie ce le revine din cheltuielile constând în consumul de utilităţi, pe baza facturilor emise de furnizorii de utilităţi. Potrivit Legii nr. 230/2007, scopul principal al constituirii asociaţiilor de proprietari este acela de a asigura o mai bună administrare a spaţiilor comune, precum şi o mai bună gestionare a cheltuielilor legate de întreţinerea acestora şi de consumul de utilităţi. Potrivit atribuţiilor conferite acestora, asociaţiile de proprietari sunt intermediarii dintre proprietarii de apartamente care beneficiază de utilităţi şi prestatorii serviciilor de furnizare a utilităţilor, nu numai în condiţiile art. 28 din Legea nr. 230/2007, când se facturează consumul individual pentru fiecare proprietar, dar şi pentru plata utilităţilor ce sunt facturate pentru toţi proprietarii pe numele asociaţiei. În acest sens, art. 25 din Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007 dispune că: ” (…) În vederea respectării termenelor legale de plată a facturilor către furnizorii de utilităţi, administratorii au obligaţia de a afişa lista de plată în termen de maximum 5 zile de la data primirii ultimei facturi expediate prin poştă, certificată prin înscrisul de pe ştampila poştei, sau de la data confirmării de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat (…) „.

Astfel, destinaţia sumelor datorate lunar cu titlu de cheltuieli de întreţinere de către proprietarii apartamentelor din cadrul unei asociaţii de proprietari o constituie, în principal, plata furnizorilor de utilităţi.

Rezultă că, pentru sumele de bani pe care terţul poprit, în calitate de proprietar al unui apartament situat în condominiul administrat de asociaţia de proprietari debitoare, trebuie să le achite în cadrul cotelor la întreţinere, acesta nu este debitor al asociaţiei debitoare, ci debitor al societăţilor furnizoare de utilităţi sau care prestează servicii, astfel încât pentru aceste sume nu se poate dispune validarea popririi, întrucât nu debitoarea beneficiază de aceste sume de bani, ci cei care prestează serviciile şi care au dreptul la încasarea contravalorii utilităţilor, respectiv a salariilor sau remuneraţiilor contractate.

Prin urmare, nu debitoarea beneficiază personal de cotele de întreţinere ce trebuie să fie achitate lunar de proprietarii de apartamente şi nici nu are drept de dispoziţie asupra acestora, astfel că, faţă de prevederile art. 781 alin. (5) lit. a) din Codul de procedură civilă, conform cărora nu pot face obiectul executării silite prin poprire sumele care sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de drept de dispoziţie, rezultă că, în privinţa acestor sume, nu se poate proceda nici la validarea popririi. Sumele cu destinaţie de fond de rulment sunt asimilate celor cu destinaţie de cheltuieli curente, constituindu-se ca plăţi anticipate, în vederea asigurării fondurilor necesare plăţilor curente. Prin urmare, şi aceste sume sunt din categoria celor faţă de care asociaţia nu are drept de dispoziţie, fiind destinate plăţii utilităţilor şi serviciilor furnizorilor de utilităţi tot în cadrul raporturilor de intermediere în virtutea cărora asociaţia de proprietari funcţionează, intrând aşadar în categoria celor cu afectaţiune specială, faţă de care nu se poate institui şi valida poprirea.

S-a apreciat că intenţia legiuitorului a fost de a include cvasitotalitatea sumelor aflate în gestiunea asociaţiei în categoria celor destinate exclusiv plăţii utilităţilor şi serviciilor de care beneficiază proprietarii, întrucât s-a stabilit că şi veniturile obţinute de asociaţia de proprietari din activităţi economice sau din alte activităţi desfăşurate se constituie ca fond special şi se vor utiliza în exclusivitate pentru îmbunătăţirea confortului şi eficienţei condominiului, pentru întreţinerea şi repararea proprietăţii comune; prin urmare, o altă interpretare, care ar permite poprirea sumelor datorate de terţul poprit, cu titlu de cheltuieli comune către asociaţie, ar fi vădit contrară legii.

Apelanta creditoare nu şi-a exprimat punctul de vedere asupra acestei chestiuni în mod separat, ulterior comunicării cererii de sesizare, dar din cuprinsul apelului formulat rezultă susţinerea acesteia conform căreia sumele de bani datorate de proprietarii de apartamente asociaţiei de proprietari nu sunt supuse unei afectaţiuni speciale.

Intimatul terţ poprit nu şi-a exprimat punctul de vedere asupra acestei chestiuni în mod separat, ulterior comunicării cererii de sesizare, dar din cuprinsul întâmpinării reiese că sumele de bani în discuţie sunt supuse unei afectaţiuni speciale în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.588/2007 şi ale Legii nr. 230/2007.

Intimata debitoare C este cea care a formulat solicitarea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar opinia sa este în sensul că cheltuielile comune de întreţinere reglementate de art. 46, 47 şi 48 din Legea nr. 230/2007, precum şi de art. 12 pct. B lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007 sunt exceptate de la executarea silită prin poprire potrivit art. 781 alin. (5) lit. a) din Codul de procedură civilă, întrucât au o afectaţiune specială legală, fiind plătite de proprietari potrivit destinaţiilor prevăzute de lege, sume care nu ar putea fi plătite individual de către proprietari, ci doar prin intermediul asociaţiei.

Curţile de apel nu au o jurisprudenţă în materie.

Opinia unanimă a judecătorilor Secţiei I civile a Tribunalului Bacău, exprimată la nivel teoretic, este în sensul că există afectaţiune specială în ceea ce priveşte sumele datorate lunar de terţul poprit, membru al asociaţiei de proprietari, debitoarei asociaţia de proprietari, acestea neputând fi supuse popririi, iar judecătorii din cadrul Secţiei civile a Judecătoriei Piatra-Neamţ au opinat, în majoritate, că sumele datorate lunar de proprietari cu titlu de cheltuieli de întreţinere asociaţiei de proprietari nu sunt supuse unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege, în sensul avut în vedere prin dispoziţiile art. 781 alin. (5) lit. a) din Codul de procedură civilă, menţionându-se existenţa unor hotărâri judecătoreşti, care însă nu au fost înaintate.

În urma consultării judecătorilor Secţiei I civile a Tribunalului Braşov, s-a conturat opinia că dispoziţiile art. 781 alin. (5) lit. a) din Codul procedură civilă, art. 46-48 din Legea nr. 230/2007 şi art. 12 pct. B lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007 se interpretează în sensul că sumele datorate de locatari (terţi popriţi) asociaţiei de proprietari (debitoare), cu titlu de cote din cheltuielile comune de întreţinere, nu sunt destinate unei afectaţiuni speciale, prevăzute expres de lege.

Curtea de Apel Bucureşti, înaintând hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţe din circumscripţia acesteia, într-o opinie majoritară, a apreciat că sumele datorate lunar de proprietari asociaţiei de proprietari sunt destinate unei afectaţiuni speciale, neputând fi, în consecinţă, supuse executării silite prin poprire, conform art. 781 alin. (5) lit. a) din Codul de procedură civilă.

Opinia majoritară exprimată la nivelul Judecătoriei Constanţa, înaintându-se hotărâri judecătoreşti, a fost în sensul că aceste sume au o afectaţiune specială.

În exprimarea unui punct de vedere teoretic, judecătorii din cadrul Secţiei civile a Judecătoriei Bistriţa au apreciat că, potrivit art. 781 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deţinute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente (…) „.

În opinia judecătorilor din cadrul Secţiei civile a Tribunalului Cluj, sumele datorate lunar de către membrii asociaţiei de proprietari cu titlu de cheltuieli lunare de întreţinere au afectaţiune specială, deoarece sunt destinate achitării utilităţilor şi efectuării reparaţiilor.

Opinia judecătorilor Secţiei I civile din cadrul Curţii de Apel Galaţi este în sensul că asupra sumelor de bani respective se poate dispune executarea silită prin poprire.

Judecătoria Iaşi a comunicat că, în urma consultării colectivului Secţiei civile cu privire la această chestiune, la nivel teoretic, s-au conturat ambele opinii, respectiv că nu pot fi supuse popririi sumele de bani rulate prin conturile debitoarei, justificat de faptul că acestea sunt destinate afectaţiunilor speciale consacrate de dispoziţiile legale incidente, o interpretare contrară fiind de natură să prejudicieze alţi creditori ai debitoarei poprite, şi, în opinie minoritară, că afectaţiunea specială a unor sume de bani, care nu pot fi supuse popririi, este reglementată cu titlu de excepţie, fără ca sumele de bani încasate în contul cotelor de întreţinere şi penalităţilor să fie încadrate într-o atare derogare.

Punctul de vedere exprimat de către magistraţii care judecă în această materie la Tribunalul Vaslui este acela că cererea de validare a popririi nu poate fi admisă într-o asemenea situaţie, sumele datorate de terţul poprit asociaţiei de proprietari având o afectaţiune specială prevăzută de lege şi neputând fi executate silit prin poprire, conform art. 781 alin. (5) lit. a) din Codul de procedură civilă.

Punctul de vedere al judecătorilor din cadrul Secţiei civile a Tribunalului Argeş este în sensul respingerii unor astfel de cereri de validare a popririi, învederându-se că sumele de bani reprezentând cote de contribuţie sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege, respectiv acoperirea contravalorii utilităţilor furnizate apartamentelor ce fac parte din asociaţia de proprietari, conform listei de plată, astfel cum prevede art. 46 din Legea nr. 230/2007, iar debitoarea asociaţia de proprietari este lipsită de dreptul de dispoziţie asupra acestor sume, acţionând ca un intermediar între furnizori şi proprietarii apartamentelor, membri ai asociaţiei.

Opinia unanimă exprimată de judecătorii Secţiei I civile a Tribunalului Dâmboviţa este în sensul că există argumente pentru existenţa unei afectaţiuni speciale în ceea ce priveşte sumele datorate lunar de terţul poprit debitoarei asociaţia de proprietari, în cererile având ca obiect validarea popririi înfiinţate asupra sumelor de bani datorate de către membrii asociaţiei de proprietari cu titlu de cheltuieli lunare de întreţinere, în cazurile în care debitoare este asociaţia de proprietari, creditor un terţ, iar membrii asociaţiei de proprietari sunt terţi popriţi.

Punctul de vedere teoretic exprimat de judecătorii din cadrul instanţelor arondate Curţii de Apel Târgu Mureş este în sensul că, pentru sumele de bani pe care terţul poprit, în calitate de proprietar al unui apartament situat în condominiul administrat de asociaţia de proprietari debitoare, trebuie să le achite în cadrul cotelor la întreţinere, terţul poprit membru al asociaţiei de proprietari nu este debitor al asociaţiei debitoare, ci este debitor al societăţilor furnizoare de utilităţi sau care prestează servicii, astfel încât pentru aceste sume nu se poate dispune validarea popririi, întrucât nu debitoarea beneficiază de aceste sume de bani, ci cei care prestează serviciile şi care au dreptul la încasarea contravalorii utilităţilor, respectiv a salariilor sau remuneraţiilor contractate.

Curtea de Apel Timişoara, din punct de vedere teoretic, a apreciat că dispoziţiile legale ce fac obiectul sesizării permit interpretarea potrivit căreia proprietarii spaţiilor din condominium, ca membri ai asociaţiei de proprietari, nu pot avea calitate de terţi pârâţi, deoarece ei nu sunt debitori ai asociaţiei pentru cheltuieli lunare de întreţinere, aferente proprietăţii comune.

Ministerul Public, prin Adresa nr. 2.206/C/2.295/III-5 din 28 septembrie 2018, a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii.

În ce priveşte jurisprudenţa Curţii Constituţionale, s-a constatat că în mai multe rânduri a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46-48 din Legea nr. 230/2007 (aşa cum rezultă, de exemplu, din deciziile nr. 1.161 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2008, nr. 40 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 13 martie 2008, nr. 393 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009, nr. 1.652 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 16 martie 2011, nr. 596 din 5 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 6 iulie 2012, nr. 501 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 9 august 2012, şi nr. 519 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 10 august 2012).

Prin raportul întocmit în conformitate cu prevederile art. 520 din Codul de procedură civilă, reţinând că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile de dezlegare a unor chestiuni de drept, pe fondul cauzei, s-a concluzionat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 781 alin. (5) lit. a) din Codul de procedură civilă, art. 46-48 din Legea nr. 230/2007, art. 12 pct. B lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, sumele datorate lunar de terţul poprit, membru al asociaţiei de proprietari, debitoarei asociaţia de proprietari, cu titlu de cheltuieli de întreţinere, au afectaţiunea specială corespunzătoare diferitelor componente ale acestor cheltuieli, astfel cum sunt determinate de legislaţia în materie.

Potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Din cuprinsul prevederilor legale enunţate anterior se desprind condiţiile de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, respectiv:

Verificarea admisibilităţii sesizării, din această perspectivă, relevă îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege.

Astfel, litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, titularul sesizării, Tribunalul Mureş – Secţia civilă, învestit cu calea de atac a apelului, urmează să soluţioneze cauza în ultimă instanţă, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care, potrivit art. 791 din Codul de procedură civilă raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă.

Cauza care face obiectul judecăţii în apel se află în competenţa legală a unui complet de judecată al Tribunalului Mureş – Secţia civilă învestit să o soluţioneze; litigiul are ca obiect o cerere de validare a popririi, ce conferă competenţă tribunalului să judece în ultimă instanţă.

Asupra condiţiei referitoare la existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei se constată că art. 519 din Codul de procedură civilă nu defineşte noţiunea de „chestiune de drept”. În doctrină s-a arătat însă că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară, susceptibilă de mai multe interpretări.

Este îndeplinită şi condiţia referitoare la relaţia dintre dezlegarea dată chestiunii de drept şi soluţionarea pe fond a cauzei.

De asemenea se constată ca fiind îndeplinită cerinţa noutăţii chestiunii de drept supuse interpretării, care, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, reprezintă o condiţie distinctă de admisibilitate.

Totodată, se constată că asupra acestei chestiuni de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat anterior şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii ori al unei alte hotărâri prealabile.

Prin urmare, sesizarea întruneşte cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, astfel încât se impune a se da eficienţă mecanismului de unificare reprezentat de pronunţarea unei hotărâri prealabile, în vederea atingerii dezideratului acestei instituţii procesuale, respectiv preîntâmpinarea soluţionării diferite a unei chestiuni de drept de către instanţele judecătoreşti (control a priori), determinând şi efectul asigurării securităţii raporturilor juridice.

Chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită vizează posibilitatea validării popririi asupra sumelor de bani datorate de un membru al asociaţiei de proprietari (terţ