ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2266/2022

Ședința publică din data de 13 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 mai 2018, pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaților - Parlamentul României, a solicitat obligarea pârâtei la acordarea indemnizației pentru limită de vârstă.

1.2. Prin sentința civilă nr. 1529 din 19 decembrie 2018, Tribunalul Mureș, secția civilă a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaților - Parlamentul României.

1.3. Prin decizia nr. 390/A din 16 septembrie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a admis apelurile declarate de reclamanta A. și pârâta camera Deputaților, a anulat sentința civilă nr. 1529 din 19 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă și a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

1.4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 15 octombrie 2019, sub nr. x/2018*.

Prin sentința civilă nr. 115 din 26 noiembrie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă și a respins acțiunea formulată de reclamanta A., prin mandatar B., în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaților, ca fiind prescrisă.

Împotriva sentinței civile nr. 115 din 26 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului și, în rejudecare, admiterea cererii de acordare a indemnizației pentru limită de vârstă, începând cu luna august 2016.

În motivarea recursului, reclamanta susține că sentința recurată este dată cu greșita aplicare a art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Arată recurenta-reclamantă că, după comunicarea la data de 30.08.2016 a primului refuz de acordare a indemnizației pentru limită de vârstă, a formulat plângere adresată CNCD, în termen de 6 zile de la primire, respectiv la data de 05.09.2016.

Totodată, după comunicarea la data de 14.10.2016 a celui de-al doilea refuz, recurenta-reclamantă a formulat acțiune, înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș sub nr. x/2017, depusă la data de 14.02.2017, în termen de 4 luni de la primirea refuzului.

Mai arată recurenta-reclamantă că, după comunicarea deciziei civile nr. 345/28.09.2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a depus prezenta acțiune la data de 10.05.2018, la aproximativ 5 luni de la comunicare.

În concluzie, față de aspectele învederate anterior, recurenta-reclamantă apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, instanța de judecată trebuind să aibă în vedere istoricul situației litigioase.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă Camera Deputaților a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale cărui dispoziții se încadrează criticile expuse în calea de atac), Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentința recurată, instanța de fond a reținut că acțiunea formulată de reclamanta A. este prescrisă, în raport de data comunicării refuzului pârâtei Camera Deputaților de acordare a indemnizației pentru limită de vârstă (30.08.2016) și data formulării acțiunii (10 mai 2018), cererea fiind depusă cu nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Contestând această soluție în recurs, reclamanta a susținut că acțiunea este formulată în termen, făcând trimitere, pe de-o parte, la sesizarea adresată Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării la 6 zile de la data comunicării primului refuz de acordare a indemnizației, iar pe de altă parte, la existența unui litigiu anterior (dosar nr. x/2017), soluționat definitiv prin decizia Curții de Apel Târgu Mureș nr. 345/28.09.2017, susținând că de la comunicarea acestei hotărâri judecătorești până la data formulării prezentei acțiuni au trecut mai puțin de 6 luni.

Înalta Curte va respinge aceste critici, ca nefondate, constatând că prevederile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 stabilesc momentul de începere a curgerii termenului de prescripție ca fiind data comunicării de către autoritatea publică a refuzului nejustificat, în cauză acest moment fiind data de 30.08.2016, la care reclamanta a primit adresa nr. x/23.08.2016, emisă de Camera Deputaților, prin care s-a respins cererea de acordare a indemnizației pentru limită de vârstă conform Legii nr. 96/2006. În consecință, data formulării sesizării adresate unei alte autorități decât cea emitentă a refuzului nejustificat (în speță CNCD) nu este relevantă în stabilirea termenului de depunere a acțiunii în contencios administrativ.

În ceea ce privește dosarul nr. x/2017, înregistrat în fond pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă și, în apel, pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, Înalta Curte reține că acest dosar a avut ca obiect obligarea pârâtei Direcția Resurse Umane a Camerei Deputaților la eliberarea unei adeverințe care să ateste că, în perioada aprilie 1985 - decembrie 1989, în perioada mandatului de deputat al Marii Adunări Naționale, reclamanta a primit suma de 1000 RON lunar. Acțiunea a fost respinsă în fond ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei, soluție menținută în apel de Curtea de Apel Târgu Mureș.

Înalta Curte constată că dosarul nr. x/2017 nu are ca obiect contestarea refuzului Camerei Deputaților de acordare a indemnizației pentru limită de vârstă conform Legii nr. 96/2006, iar recurenta-reclamantă nu a relevat legătura dintre acest litigiu și data depunerii acțiunii din prezenta cauză. După cum s-a arătat anterior, termenul de formulare a acțiunii îndreptate împotriva refuzului nejustificat se calculează în raport de data comunicării către reclamantă a adresei emise de pârâtă sub nr. x/23.08.2016, iar recurenta-reclamantă nu a explicat în ce fel a fost împiedicată sau condiționată formularea acțiunii pendinte de existența dosarului nr. x/2017

În măsura în care recurenta-reclamantă a invocat sesizarea adresată CNCD și litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 ca motive de eventuală suspendare/întrerupere a prescripției, Înalta Curte constată că aceste împrejurări nu sunt apte să conducă la suspendarea sau întreruperea termenului de prescripție a acțiunii, neînscriindu-se în cazurile prevăzute de art. 2532 și art. 2537 C. civ.

De asemenea, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă a făcut trimitere la un al doilea răspuns apreciat a reprezenta refuz nejustificat, respectiv la adresa nr. x/07.10.2016, comunicată reclamantei la 14.10.2016, prin care pârâta arată că își menține punctul de vedere anterior comunicat. Or, această adresă nu reprezintă refuzul nejustificat contestat în cauză, ci doar o confirmare a răspunsului inițial, prin care s-a respins cererea reclamantei de acordare a indemnizației pentru limită de vârstă conform Legii nr. 96/2006; pe de altă parte, chiar în măsura în care s-ar aprecia că această adresă reprezintă un refuz nejustificat, soluția de respingere a acțiunii ca prescrisă va fi menținută, în raport de data comunicării adresei nr. x/07.10.2016 (14.10.2016) și data formulării acțiunii (10.05.2018).

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A., prin mandatar B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A., prin mandatar B., împotriva sentinței civile nr. 115 din 26 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2022.