ÎCCJ, Decizia nr. 56/2020

Asupra admisibilității în principiu a recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 967 din 16 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 730 din 7 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1 a declarat recurs revizuentul A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

În esență, recurentul și-a exprimat nemulțumirea față de modalitatea de soluționare a cauzei în diferitele stadii procesuale pe care le-a parcurs, invocând motive lipsite de logică și de coerență, nestructurate din punct de vedere juridic, reluând motivele cererii de revizuire și arătând că decizia recurată este potrivnică Hotărârilor nr. 1336/2002 și 5005/2002, iar instanța de revizuire nu s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat, aplicând greșit prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., care nu sunt aplicabile în cauză.

În consecință, se solicită admiterea recursului.

II. Procedura de filtrare a recursului

Întrucât în cauză recursul este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 C. proc. civ.. (prezentul proces a fost început la data de 5 octombrie 2016, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018).

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că revizuentul are deschisă calea de atac a recursului, întrucât prin decizia atacată a fost soluționată o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar recursul este nul, întrucât criticile recurentului nu cuprind o dezvoltare a motivelor de nelegalitate invocate și nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 din Codul de procedură, fiind incidentă sancțiunea nulității recursului.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2020, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți, potrivit alin. (4) al aceluiași articol.

După comunicarea raportului, recurentul A. a depus punct de vedere și note scrise prin care a solicitat anularea hotărârilor din cauză și a arătat că renunță la judecata recursului, solicitând anularea tuturor hotărârilor pronunțate în cauză.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prioritar, Înalta Curte reține că nu poate lua act de declarația recurentului de renunțare la judecată, formulată prin punctul de vedere la raport depus la dosar la 10 februarie 2020, întrucât această declarație nu a fost făcută în condițiile și termenele prevăzute de art. 404 și art. 406 din C. proc. civ.

În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina, cu prioritate față de orice alte cereri, excepția nulității recursului, reținută prin raport, pe care o va admite, pentru considerentele arătate în continuare.

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În speță, se constată că susținerile invocate de recurentul-revizuent în cuprinsul cererii de recurs nu răspund cerințelor prevăzute de dispozițiile procedurale citate, întrucât recurentul indică formal cazul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., fără a dezvolta și a arăta însă motivele pentru care prin decizia recurată ar fi fost încălcată autoritatea de lucru judecat prin raportare la soluția pronunțată de instanța de revizuire.

Recurentul invocă motive lipsite de logică și de coerență, nestructurate din punct de vedere juridic, neputând fi luate în considerare drept critici de nelegalitate la adresa deciziei recurate, și, prin urmare, nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurentul-revizuent nu formulează nicio critică referitoare la soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, acesta doar afirmând că, în speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără însă a arăta sau dezvolta critici sub acest aspect care să poată fi încadrate în vreuna din ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, criticile invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., deoarece recurentul-revizuent nu formulează nicio critică referitoare la soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, criticile, nestructurate din punct de vedere juridic, vizând, în fapt, fondul litigiului dedus judecății.

În consecință, se constată că, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa hotărârii recurate și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată, de respingere a cererii de revizuire și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, motiv pentru care susținerile recurentului nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Prin urmare, constatând că recurentul A. nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și că în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) din codul menționat și, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 967 din 16 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Dată în cameră de consiliu, astăzi, 30 martie 2020 și pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

GGC - NN