ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.02.2022

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1130/2022

HOTĂRÂRE
25.02.2022
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1130/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 25 februarie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea comunicării transmisă de CNAS prin e-mail în data de 01.08.2013, a adresei nr. x/01.08.2013 prin care CNAS a transmis datele necesare în vederea stabilirii și achitării contribuției clawback aferentă trimestrului II al anului 2013 și a adresei nr. x/06.09.2013 prin care CNAS a răspuns contestației depusă de reclamantă.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2668 din 20 decembrie 2019, a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a anulat parțial adresa nr. x/01.08.2013 și adresa nr. x/06.09.2013 numai în ceea ce privește suma corespunzătoare TVA de 9% inclus în valorile comunicate pentru plata contribuției clawback, a respins în rest cererea, ca neîntemeiată, precum și cererea de majorare a onorariului de expert.

Împotriva hotărârii instanței de fond atât reclamanta A. S.A. cât și pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate au formulat recurs.

3.1. Reclamanta A. S.A., prin motivele de recurs arată că în cuprinsul motivării sentinței recurate, instanța de fond a făcut o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale speciale aplicabile în cauza de față.

Instanța de fond a apreciat că este întemeiat doar motivul privitor la includerea TVA în valorile comunicate pentru plata contribuției de clawback, astfel că a admis în parte acțiunea și a anulat în parte Notificarea și Adresa nr. x/06.09.2013, "numai în ceea ce privește suma corespunzătoare TVA de 9% inclus în valorile comunicate pentru plata contribuției de clawback.

În opinia sa, sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală, în condițiile în care instanța a respins, în mod nelegal, celelalte argumente de nelegalitate ale Notificării (altele decât includerea TVA în valorile comunicate pentru plata contribuției de clawback)

Chiar și în prezența unui singur motiv întemeiat pe nelegalitatea Notificării (respectiv cel referitor la includerea TVA în valorile comunicate pentru plata contribuției de clawback), instanța de fond trebuia să admită, în tot, acțiunea și să anuleze în tot Notificarea și Adresa nr. x/06.09.2013.

Se mai susține că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea exigențelor motivării actului administrativ, de care este ținută autoritatea emitentă, în temeiul art. 31 alin. (3) din Constituție, al art. 41 alin. (2) lit. (c) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, precum și a prevederilor care garantează dreptul la un proces echitabil, stabilite atât de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât și în art. 21 din Constituție (motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.).

Considerentele instanței de fond sunt nelegale, în condițiile în care Notificarea nu cuprinde suficiente elemente care să-i permită, în calitate de persoană obligată la plata taxei de clawback, să verifice corectitudinea modului de calcul atât în ceea ce privește procentul,p", cât și consumul aferent vânzărilor sale pentru perioada la care se referă Notificarea (trimestrul II 2013).

Așa fiind, contrar concluziilor instanței de fond, aspectele invocate de reclamantă vizează nelegalitatea Notificării pentru nemotivarea acesteia, iar comunicarea de către CNAS a unor date suplimentare, care să permită verificarea modului de stabilire a procentului și a valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor sale pentru trimestrul II 2013, se impune tocmai în considerarea acestei obligații a autorității (de a emite acte administrative motivate în fapt și în drept), chiar dacă O.U.G. nr. 77/2011 nu prevede în mod expres obligația comunicării acestor date.

În ceea ce privește considerentele instanței de fond, conform cărora "nici motivele de nulitate privind încălcarea Convenției Europene a Drepturilor Omului nu sunt întemeiate. (...) Reclamanta a putut, în mod evident, să formuleze o contestație în justiție, fiindu-i încuviințate probele cerute pentru a combate poziția autorității publice și având acces la documentele aduse de pârâtă în susținerea calculelor sale", recurenta le apreciază ca fiind nelegale.

Proba cu expertiza administrată în cauză, astfel cum a fost completată prin răspunsul la obiecțiunile formulate de CNAS, este nerelevantă în ceea ce privește verificarea modului de stabilire a procentului "p" și a valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor pentru trimestrul II 2013.

În mod nelegal a respins instanța de fond argumentul de nelegalitate privind nemotivarea Notificării, în condițiile în care nici reclamanta, ca destinatar al actului administrativ, nici instanța de judecată și nici expertul nu pot verifica în ce măsura procentul p și valoarea consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor sale pentru trimestrul II 2013, au fost stabilite în mod corect de către CNAS.

Se mai precizează că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 3 și 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 și cu încălcarea articolul 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (CEDO) (motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.).

Recurenta mai arată că taxa clawback nu se datorează aprioric pentru toate medicamentele pentru care există autorizație de punere pe piață, ci prin raportare doar la acele medicamente care sunt efectiv comercializate într-un anumit trimestru.

De asemenea, datele și informațiile privind vânzarea de medicamente nu provin de la plătitorii contribuției clawback, întrucât aceștia au obligația de a depune la C.N.A.S. doar o listă cu privire la medicamentele pentru care, conform legii, se datorează contribuția și pe care este posibil să le și vândă.

În consecință, datele avute în vedere de intimata-pârâtă C.N.A.S. la calcularea consumului individual trimestrial provin, în realitate, de la canalele de eliberare menționate la art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, respectiv farmacii cu circuit deschis, unități sanitare cu paturi și centre de dializă, care le transmit lunar caselor județene de sănătate, acestea din urmă centralizând datele la C.N.A.S.

Prin urmare, în mod cu totul nelegal a constatat instanța de fond că responsabilitatea i-ar aparține și că, deci, nici nu se mai impune verificarea susținerilor noastre referitoare la codurile menționate in cererea de chemare in judecata.

În realitate, chiar și în prezența unei singure erori privind medicamentele incluse in Notificare, aceasta este nelegală, în condițiile în care chiar și o singură eroare afectează toate datele implicate în calculul taxei de clawback.

De asemenea, recurenta consideră că instanța de fond a încălcat prevederile art. 3 și 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 și art. 1 din Protocol nr. 1 al Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (CEDO), atunci când a confirmat valabilitatea Notificării, deși valoarea consumului determinată de CNAS este nelegală, întrucât include și adaosurile distribuitorilor.

Cu privire la acest aspect, precizează că instanța de fond nici măcar nu a analizat și nu a răspuns în vreun fel argumentelor invocate cu privire la nelegalitatea includerii în valoarea consumului a adaosurilor distribuitorilor.

Prin Notificare, în mod nelegal, intimata parata CNAS a comunicat valoarea consumului, iar nu consumul de medicamente suportate din FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății

În mod evident, consumul de medicamente este diferit de valoarea consumului.

Consumul de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor plătitorului de contribuție, necesare pentru stabilirea contribuției, se comunică fiecărui contribuabil de către CNAS, conform art. 5 alin. (4), (6) și 7 din O.U.G. nr. 77/2011.

Valoarea consumului comunicată de intimata-pârâtă în Notificare este raportată, în mod nelegal, la valoarea de compensare a medicamentelor, acesta fiind aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, adică a medicamentelor suportate (compensate), fiind valoarea finală la care medicamentele ajung la bolnav, fie prin farmacii, fie prin spitale, și include automat marjele distribuitorilor și farmaciilor.

În concluzie, valoarea de compensare, în funcție de care se stabilește cuantumul taxei, este egală cu valoarea compensată din prețul de referință al medicamentelor ori cu valoarea decontată, în funcție de categoria din care face parte medicamentul.

Or, atât prețul de referință, cât și prețul de decontare, se stabilesc prin raportare la prețul de vânzare cu amănuntul, în structura căruia nu intra doar prețul de producător (de regulă deținător de autorizație de punere pe piață sau reprezentant al acestuia), ci și adaosul de distribuitor, adaosul de farmacie, precum și taxa pe valoarea adăugată.

Recurenta mai consideră că Notificarea încalcă art. 1 din protocolul 1 la Convenție, in condițiile in care stabilirea și încasarea unei taxe reprezintă o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor protejat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (CEDO).

În consecință, în cazul medicamentelor care se comercializează pe bază de prescripție medicală, contribuabilii clawback suportă o sarcină fiscală care nu reprezintă doar o consecință a beneficiilor pe care ei înșiși le obțin din comercializarea de medicamente compensate, ci și o consecință a beneficiilor obținute de distribuitorii și de farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate - ceea ce se traduce într-o ingerință disproporționată față de scopul urmărit.

Soluția de anulare în parte a Notificării, numai în ceea ce privește suma corespunzătoare TVA de 9% inclus în valorile comunicate pentru plata contribuției clawback, este nelegală, în condițiile în care obligația legală este de a calcula, declara și achita contribuția clawback în conformitate cu datele comunicate în Notificare, respectiv procentul "p" și valoarea consumul de medicamente aferent trimestrului II 2013.

3.2. Pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în motivarea recursului, arată că instanța de fond a apreciat că se impune anularea în parte a adresei CNAS nr. x/01.08.2013 și a adresei nr. x/06.09.2013, raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, prin care s-au constatat neconstituționale dispozițiile art. 31 alin. (5) ale O.U.G. nr. 77/2011, în ceea ce privește sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată".

În cauza de față nu este aplicabilă Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, având în vedere că această decizie a analizat prevederile art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011 care stabileau formula de calcul a contribuției trimestriale, iar în cauza de față formula de calcul care s-a aplicat era cea prevăzută la art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2013.

Recurenta susține că nu avea temei legal pentru a deduce TVA-ul din valoarea consumului individual, prin notificarea contestată de către reclamantă, CNAS i-a adus la cunoștință faptul că pentru trimestrul II 2013, consumul de medicamente conține și TVA, urmând ca acesta să fie dedus de fiecare DAPP.

Prin urmare, reclamanta avea posibilitatea de a-și deduce TVA-ul stabilit în procent de 9% în conformitate cu prevederile art. 140 din Codul fiscal, în acest sens neaducându-se nicio atingere principiului justei așezări a sarcinilor fiscale așa cum în mod eronat susține reclamanta.

În opinia sa, obligația de stabilire a cuantumului taxei clawback (acțiune independentă și anterioară față de aceea a calculării contribuției) cade în sarcina subiectului plătitor al acestei contribuții, precum și faptul că, în această etapă, deținătorul de autorizație de punere pe piață a medicamentelor trebuie să procedeze la scăderea TVA-ului în conformitate cu prevederile legale

Pentru trimestrul II 2013 elementele necesare calculării procentului "p" respectiv CTt și Bat, nu includ TVA, acesta regăsindu-se doar în consumul trimestrial individual.

În susținerea recursurilor sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară, precum și decizii pronunțate de Curtea Constituțională.

Părțile au formulat întâmpinări reciproce prin care au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinări, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Cu toate că au fost formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza și răspunde prin considerente comune.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 01.08.2013, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a transmis reclamantei notificarea nr. MS/FD/3253, prin care îi face cunoscută valoarea procentului "p" pentru trimestrul II 2013. În data de 09.08.2013 A. S.A, cu adresa nr. x/2013, contestă notificarea CNAS nr. MS/FD/01.08.2013, respectiv valoarea consumului de medicamente pentru care se datorează contribuția prevăzută de O.U.G. nr. 77/2011 precum și valoarea procentului "p" pentru trimestrul II 2013, valoarea vânzărilor individuale înregistrate în trimestrul II al anului 2013 precum și elementele/documentele care au stat la baza întocmirii calculelor. Cu adresa nr. x/06.09.2013, pârâta a respins contestația formulată, menținându-și punctul de vedere din notificare.

Potrivit calculelor efectuate prin expertiză, pe baza documentelor primite de la CNAS și de la A. S.A., respectiv rapoartele lunare ale caselor de asigurări de sănătate pe suport de hârtie, valoarea consumului total de medicamente este de 1.289.698.035,90 RON și include taxa pe valoare adăugată.

În cazul notificării nr. x/01.08.2013 emisă de CNAS, calculul contribuției trimestriale comunicate reclamantei pentru trimestrul II 2013 se realizează prin raportare la consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul CNAS, care include TVA.

Instanța de fond a reținut că, în cazul reclamantei, contribuția clawback aferentă trimestrului II 2013 se calculează prin raportare la prețul medicamentelor incluzând TVA, ceea ce echivalează cu aplicarea unui impozit la impozit, în dezacord cu interpretarea Curții Constituționale din Decizia nr. 39/2013, referitoare la prevederile constituționale privind așezarea justă a sarcinilor fiscale. Din această perspectivă, nu au fost primite susținerile pârâtei, în sensul că prețul de referință suportat din FNUASS include și TVA, astfel încât ar fi firesc ca și consumul total înregistrat la CNAS să cuprindă TVA.

O calculare a contribuției clawback nu numai asupra prețului în sine al medicamentelor, ci și asupra TVA aplicată prețului medicamentelor, echivalează cu un impozit la impozit (dublă impozitare), constituind o încălcare a principiului justei așezări a sarcinilor fiscale instituit de art. 56 alin. (2) din Constituția României, cât și a principiului general valabil în materie fiscală conform căruia impozitele și taxele se aplică asupra materiei impozabile (venituri sau bunuri), nu și asupra celorlalte impozite.

Cu privire la susținerile recurentei-reclamante referitoare la faptul că notificarea CNAS nu este motivată în fapt, fiindu-i imposibil să verifice realitatea valorilor consumului comunicat de CNAS, Înalta Curte constată că sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate este instituit de legiuitor prin prevederile O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Decizia nr. 144 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335/2015, Curtea Constituțională a reținut că transmiterea în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuției trimestriale nu este de natură a contraveni dispozițiilor constituționale invocate, ci reprezintă o consecință a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare și celeritate în comunicarea informațiilor. De altfel, datele comunicate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare pot fi contestate de către deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor, iar depunerea contestațiilor nu suspendă obligația de plată a contribuției trimestriale datorate. Contestațiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru care au fost comunicate, potrivit an. 5 alin. (7), și vor fi soluționate prin emiterea unui act administrativ, comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora. Ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului de 30 de zile, contestatarul se poate adresa instanței de contencios administrativ, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Având în faptul că plata contribuției clawback este trimestrială și se calculează prin aplicarea procentului "p" la valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, legiuitorul stabilind numai valoarea procentului "p" ca o constantă pentru toți subiecții plătitori, cu aplicarea acestui procent asupra consumului de medicamente decontat de sistemul asigurărilor sociale de sănătate aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, rezultă că această contribuție este individualizată pentru fiecare subiect căruia îi revine obligația de plată a contribuției clawback.

Ordonanța Guvernului nr. 17/20I2 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, la art. 7 din Secțiunea a 2-a - Reglementări privind contribuția trimestrială prevăzută de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, prevede în mod explicit faptul că începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuției trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru Finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, cu completările ulterioare, unde CTt si BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată.

Astfel fiind, rezultă faptul că taxa pe valoare adăugată la stabilirea contribuției clawback, s-a aplicat exclusiv pentru trimestrele I -III ale anului 2012, și începând cu trimestrul TV al anului 2012. În urma adoptării O.G. nr. 17/2012, taxa pe valoare adăugată a fost eliminată, astfel ca procentul "p" pentru trim. II 2013 s-a determinat prin eliminarea taxei pe valoare adăugată.

Potrivit art. 3 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare, contribuția trimestrială pentru trimestrul II 2013 a fost calculată prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Elementele care compun procentul "p" sunt reglementate de către legiuitor prin O.U.G. nr. 77/2011, respectiv prin dispozițiile art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, care stabilesc modalitatea de calcul a procentul "p astfel:

(CTt - BAt)

p =---------------x100,

CTt

unde:

CTt = valoarea consumului total trimestrial de medicamente pentru care există obligația de plată prevăzută la art. 1, suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, raportată Casei Naționale de Asigurări de Sănătate de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate:

BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent, medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane RON.

Prin urmare, susținerile recurentei-reclamante sunt lipsite de temei legal, atât timp cât prin O.U.G. nr. 77/2011 s-a prevăzut în mod expres faptul ca procentul "p" se calculează în modalitatea reglementată de art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, dându-se un înțeles clar al noțiunilor de CTt și BAt care compun procentul "p".

Înalta Curte constată că taxa pe valoarea adăugată a fost exclusă din valoarea indicatorilor BAt și CTt, calcularea procentului "p" realizându-se prin eliminarea TVA-uluî din valoarea acestor indicatori, potrivit formulei de calcul prevăzută de art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată prin CG nr. 17/2012.

Potrivit actualelor prevederi legale, contribuia clawback datorată de deținătorii de autorizație de punere pe piață, respectiv reprezentanții legali ai acestora, se calculează asupra valorii consumului suportat din bugetul FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății întrucât, pe de-o parte la calcul procentului "p" cei doi indicatori BAt și CTt nu conțin TVA, iar pe de altă parte, din consumul comunicat de CNAS, subiecții plătitori sunt înștiințați că valoarea de consum propriu comunicată de CNAS conține TVA, pe care aceștia să îl deducă.

Conform art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, procentul "p" se calculează asupra valorii consumului de medicamente suportate din bugetul FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății. Astfel, decontarea se face în baza relațiilor contractuale dintre casele de asigurări de sănătate și furnizorii de servicii medicale și medicamente (farmacii, spitale și centre de dializă). Acestora le sunt decontate medicamentele acordate asiguraților la prețul de referință/decontare raportat la prețul practicat de farmacie, respectiv prețul de vânzare cu amănuntul, care nu poate fi controlat în cadrul raportului juridic dintre casa de asigurări de sănătate și farmacie, acesta stabilindu-se în baza raporturilor comerciale dintre producător - distribuitor -farmacie.

Cu privire la susținerile recurentei-reclamante referitoare la faptul că notificarea și efectele produse de aceasta încalcă articolului 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (CEDO), Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 268/2014 a Curții Constituționale, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial 487/25.09.2014, s-a statuat că "măsurile instituite prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 sunt tocmai o transpunere a celor statuate în conținutul Legii fundamentale cu privire la garantarea dreptului la ocrotirea sănătății și, prin urmare, nu aduc atingere prevederilor art. 34 și art. 44 din Constituție, precum și celor ale art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenție, referitor la protecția proprietății.

Prin urmare, nu se poate susține că prevederile O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, încalcă articolului 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, toți subiecții plătitori ai contribuției trimestriale supunându-se acelorași reguli de impunere a taxei clawback.

O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, prevede obligația canalelor de eliberare de a raporta lunar doar date legate de consumul de medicamente prevăzute la art. 1, nu și date despre trasabilitatea acestora (achiziție, stocuri, etc.).

Medicamentele prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, eliberate (consumate) prin canalele de eliberare menționate la art. 5 alin. (4) și raportate lunar de către acestea, pot proveni din stocurile anterioare, din stocurile și achiziția curentă sau doar din achiziția curentă. Din coroborarea prevederilor art. 1 cu art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, nu reiese superpozabilitatea consumului valoric total trimestrial de medicamente cu datele de vânzări ale fiecărui plătitor de contribuție doar din trimestrul de referință.

CNAS transmite în format electronic DAPP/reprezentanților legali, conform art. 5 alin. (7) coroborat cu art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul valoric centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, iar orice extrapolare a consumului valoric la consum cantitativ este irelevantă, ținând cont de faptul că medicamentele pot fi eliberate (consumate) într-un trimestru prin toate canalele de eliberare.

Stabilirea, calculul și declararea contribuției se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia pe baza informațiilor furniza e de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, conform dispozițiilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, Înalta Curte nu poate primi susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia în cauză nu este aplicabilă Decizia nr. 39/2013 a Curții Constituționale.

Înalta Curte constată că prin această decizie s-au constatat neconstituționale dispozițiile art. 31 alin. (5) ale O.U.G. nr. 77/2011, în ceea ce privește sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată".

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentelor sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

Respinge recursurile declarate de recurenta - reclamantă A. S.A. și de recurenta - pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 2668 din 20 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2024-03-22
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1668/2024
Ședința publică din data de 22 martie 2024 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa
ÎCCJ 2022-03-01
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1181/2022
Ședința publică din data de 1 martie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 01.03
ÎCCJ 2022-11-29
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5748/2022
Ședința publică din data de 29 noiembrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 31
ÎCCJ 2022-10-05
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4404/2022
Ședința publică din data de 5 octombrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înreg
ÎCCJ 2024-02-07
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 670/2024
Ședința publică din data de 7 februarie 2024 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înreg
Sursă