ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 1/2019

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 270 din 09/04/2019

Completul compus din:

Daniel Grădinaru - președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului

Simona Elena Cîrnaru - judecător la Secția penală

Simona Cristina Neniță - judecător la Secția penală

Andrei Claudiu Rus - judecător la Secția penală

Rodica Cosma  - judecător la Secția penală

Ana Hermina Iancu - judecător la Secția penală

Marius Dan Foitoș - judecător la Secția penală

Ioana Alina Ilie - judecător la Secția penală

Rodica Aida Popa - judecător la Secția penală

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală, în Dosarul nr. 1.495/85/2016, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept:

"Dacă în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 213 din Codul penal - în modalitatea înlesnirii practicării prostituției - lipsește tipicitatea ca trăsătură esențială a infracțiunii, în cazul în care faptele sunt săvârșite față de o persoană majoră ce are calitatea de concubină/soție a inculpatului;

Dacă în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 213 din Codul penal - în modalitatea «obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției» - lipsește tipicitatea ca trăsătură esențială a infracțiunii, în cazul în care faptele sunt săvârșite față de o persoană majoră ce are calitatea de concubină/soție a inculpatului, și

Dacă în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 213 din Codul penal - în modalitatea săvârșirii întregii activități de prostituție pe teritoriul altui stat în care această activitate este autorizată potrivit legii - lipsește tipicitatea ca trăsătură esențială a infracțiunii."

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală și art. 27

5

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Ședința de judecată a fost prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, domnul judecător Daniel Grădinaru.

Judecător-raportor a fost desemnat, în conformitate cu art. 476 alin. (7) din Codul de procedură penală, doamna judecător Rodica Aida Popa, judecător din cadrul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată a participat doamna Raluca Florentina Nemeșu, magistrat-asistent în cadrul Secției penale, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 27

6

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de doamna procuror Marinela Mincă, procuror în cadrul Secției judiciare penale a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând faptul că la dosarul cauzei s-au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept supuse dezlegării de la Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Târgu Mureș și Curtea de Apel Timișoara.

De asemenea, a precizat că, în conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală, raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a specialiștilor din cadrul Facultății de Drept din cadrul Universității din București, Facultății de Drept din cadrul Universității "Nicolae Titulescu" din București, Facultății de Drept din cadrul Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca, Facultății de Drept din cadrul Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași.

Totodată, au fost depuse puncte de vedere de către Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, a fost depus la dosar raportul întocmit de judecătorul-raportor, care a fost înaintat, la data de 9 ianuarie 2019, Parchetului și părților, potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, iar aceștia nu au depus un punct de vedere cu privire la problema de drept supusă dezlegării.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, domnul judecător Daniel Grădinaru, constatând că nu sunt alte cereri sau excepții de formulat, a solicitat doamnei procuror Marinela Mincă să susțină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept supusă dezbaterii în Dosarul nr. 2.750/1/2018.

Reprezentantul Ministerului Public a apreciat neîndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute cumulativ de art. 475 din Codul de procedură penală, arătând că în prezenta sesizare concluziile parchetului sunt de respingere ca inadmisibilă a acesteia.

În continuare, a menționat că este adevărat că sesizarea vine din partea unei instanțe dintre cele care au competența legală de a formula o astfel de întrebare prealabilă, cauza se află pe rolul acesteia în ultim grad de jurisdicție, iar asupra acestei chestiuni de drept nu s-a hotărât în prealabil prin intermediul unui alt mecanism de unificare a practicii judiciare, însă a apreciat că nu este îndeplinită condiția de a fi în prezența unei veritabile chestiuni de drept.

Sub acest aspect a precizat că, potrivit dispozițiilor legale invocate - art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală, dar și potrivit jurisprudenței completului de dezlegări, o astfel de sesizare trebuie să privească exclusiv o problemă de interpretare a unei dispoziții legale și să nu vizeze elemente particulare ale cauzei pendinte pe rolul instanței de trimitere.

Prin urmare, întrebarea ar trebui să își aibă izvorul într-o dispoziție legală, și nu în situația de fapt sau particularitățile situației de fapt așa cum se relevă aceasta în fața instanței de trimitere. Aplicarea legii la situația de fapt, așa cum rezultă ea din probatoriul administrat în cauză, reprezintă apanajul exclusiv al judecătorului de caz.

Or, din această perspectivă, primele două întrebări nu relevă nicio dificultate cu privire la rezolvarea pe care ar trebui să o aibă, regăsindu-și, așadar, răspunsul în chiar dispoziția legală incidentă și aceasta întrucât într-adevăr legiuitorul, deși a abrogat infracțiunea de prostituție, în situația de fapt expusă de instanța de trimitere, infracțiunea de proxenetism este evident că subzistă câtă vreme legiuitorul nu a impus condiții suplimentare cu privire la calitatea victimei sau cu privire la relația dintre aceasta și inculpat. De altfel, în opinia procurorului, referirea instanței de trimitere la Decizia nr. 562 din 2017 a Curții Constituționale nu este pertinentă. Prin urmare, primele două întrebări nu relevă nicio dificultate în ceea ce privește rezolvarea lor, ele își găsesc răspunsul în dispoziția legală invocată care îndeplinește condițiile de claritate. Așadar, nu sunt probleme de interpretare în ceea ce o privește.

Referitor la a treia întrebare, de asemenea nici aceasta nu reprezintă sau nu expune, nu relevă o veritabilă chestiune de drept care să fie susceptibilă a fi supusă dezlegării în fața instanței și aceasta deoarece prin intermediul acestui mecanism ar însemna ca, în situația de fapt expusă de instanța de trimitere, completul de dezlegări să se substituie judecătorului de caz, care el însuși ar trebui să facă un examen al incidenței în speța cu care este învestit, fie a dispozițiilor art. 8, fie ale art. 9 din Codul penal.

Așadar, a apreciat că nici din această perspectivă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală și, pe cale de consecință, sesizarea este inadmisibilă.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, domnul judecător Daniel Grădinaru, a declarat dezbaterile închise, reținându-se dosarul în pronunțare.

ÎNALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea de ședință din data de 11 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală, în temeiul art. 475 și art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală, s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța o hotărâre prealabilă în vederea dezlegării de principiu a următoarei probleme de drept:

"Dacă în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 213 din Codul penal - în modalitatea înlesnirii practicării prostituției - lipsește tipicitatea ca trăsătură esențială a infracțiunii, în cazul în care faptele sunt săvârșite față de o persoană majoră ce are calitatea de concubină/soție a inculpatului. Dacă în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 213 din Codul penal - în modalitatea «obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției» - lipsește tipicitatea ca trăsătură esențială a infracțiunii, în cazul în care faptele sunt săvârșite față de o persoană majoră ce are calitatea de concubină/soție a inculpatului. Dacă în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 213 din Codul penal - în modalitatea săvârșirii întregii activități de prostituție pe teritoriul altui stat în care această activitate este autorizată potrivit legii - lipsește tipicitatea ca trăsătură esențială a infracțiunii."

II. Expunerea succintă a cauzei

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată - Biroul Teritorial Sibiu nr. 2/D/P/2015, înregistrat la această instanță cu nr. 1.495/85/2016, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:

În actul de sesizare a instanței s-a reținut faptul că la data de 12.01.2015 a fost înregistrat la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sibiu, Dosarul penal cu numărul 2/D/P/2015, ca urmare a sesizării din oficiu a organelor de cercetare penală din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Sibiu pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire grup infracțional organizat și proxenetism, prevăzute de art. 367 alin. (1) și (3) din Codul penal și art. 213 alin. (1) din Codul penal.

La aceeași dată s-a dispus în cauză și începerea urmăririi penale in rem pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate.

În cauză au existat indicii cu privire la faptul că, la începutul anului 2013, la nivelul orașului D., județul S., s-a constituit o grupare infracțională formată din numiții A., zis "A.", B., zis "H.", C., zis "D.", D., zis "R." sau "C.", E., zis "B." sau "T.", și F., zis "P". Scopul constituirii acestei grupări a fost obținerea de beneficii materiale consistente ca urmare a săvârșirii de infracțiuni pe linia proxenetismului.

Membrii grupării au dezvoltat în timp o activitate premeditată de exploatare a prostituției, în cadrul grupului infracțional organizat constituit în acest sens, activitate destinată să aducă beneficii materiale ilicite importante, aceștia profitând de ignoranța, naivitatea persoanelor de sex feminin captate și devenite dependente de aceștia, transformate în surse de venit pentru a asigura inculpaților un stil de viață infracțional. Mai mult, inculpații au reușit crearea și menținerea unei relații de dependență a persoanei de sex feminin - sursă de venit.

Ca mod de operare, membrii grupării infracționale au procedat la recrutarea de persoane de sex feminin vulnerabile, cu o situație materială precară, în special din localitățile rurale de pe raza județelor S. și M., dispuse să practice prostituția în străinătate, pe care le-au transportat în mai multe localități de pe teritoriul Germaniei, Austriei sau Elveției. Odată ajunse în aceste țări, persoanele de sex feminin au fost introduse în cluburi de tipul FKK Sauna (Frei Korper Kultur) sau în case private, unde acestea au practicat prostituția. Pe teritoriul Germaniei, activitatea infracțională s-a desfășurat cu predilecție în zona localității N.

Au fost identificate, de asemenea, mai mult locații unde persoanele racolate de membrii grupării practicau prostituția, acestea fiind: A. nr. 13, F., L., nr. 24, F., F. 102, N., FKK O., E.S., nr. 25, N. S., nr. 6, N.

O parte dintre persoanele de sex feminin din anturajul grupării au practicat prostituția în beneficiul membrilor grupării, atât în străinătate, cât și pe teritoriul României, mai precis în zonele intitulate "G. P." (în apropierea localității Sighișoara, județul Mureș, pe drumul european E60) și "F. Ș." (localitatea A., județul M.).

Din Sentința penală nr. 102 pronunțată la data de 8.12.2017 de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 1.495/85/2016 rezultă în esență că:

În temeiul art. 38 alin. (1) din Codul penal s-a constatat că infracțiunile reținute prin sentința mai sus arătată în sarcina inculpatului se află în concurs real între ele și în concurs real cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 203/2015 a Judecătoriei Mediaș definitivă la data de 24.03.2016 prin Decizia penală nr. 316/A/2016 a Curții de Apel Alba Iulia și prin Sentința penală nr. 26/2017 a Judecătoriei Mediaș, definitivă la data de 7.03.2017.

În baza art. 97 alin. (1) din Codul penal a fost anulată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispusă prin Decizia penală nr. 316/A/2016 a Curții de Apel Alba Iulia, definitivă la data de 24.03.2016.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 203/2015 a Judecătoriei Mediaș, definitivă la data de 24.03.2016, în pedepsele componente, de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 238 alin. (1) din Codul penal, art. 5 din Codul penal, de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din Codul penal, art. 5 din Codul penal, și de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal, și au fost repuse pedepsele în individualitatea lor.

În baza art. 40 alin. (1) și (2) din Codul penal, art. 38 alin. (1) din Codul penal, art. 39 alin. (1) lit. b) și d) din Codul penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 203/2015 a Judecătoriei Mediaș și cu pedeapsa de 2.000 lei amendă penală aplicată prin Sentința penală nr. 26/2017 a Judecătoriei Mediaș, definitivă la data de 7.03.2017, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 2 + 2 + 1 + 1 + 1), respectiv un spor de 2 ani și 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni închisoare la care se adaugă amenda penală în sumă de 2.000 lei.

În baza art. 45 alin. (2) din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementată, pe o perioadă de 2 ani, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. d) și lit. k) din Codul penal, și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a alege; dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 45 alin. (5) din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. d) și lit. k) din Codul penal, și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a alege; dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 72 din Codul penal raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii, a arestului preventiv și a arestului la domiciliu, cu indicarea perioadelor, iar în temeiul art. 399 din Codul de procedură penală a fost menținută măsura controlului judiciar luată față de inculpatul A. prin Decizia Curții de Apel Alba Iulia nr. 55 din 13.04.2017.

Față de inculpat au fost dispuse și alte măsuri așa cum rezultă din hotărârea pronunțată.

S-a constatat că infracțiunile reținute prin prezenta sentință în sarcina inculpatului se află în concurs real cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 200 din 12.12.2014 a Judecătoriei Mediaș, definitivă la data de 19.02.2015, și prin Sentința penală nr. 155 din 6.10.2015 a Judecătoriei Mediaș, definitivă la data de 25.02.2016.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 391 din 19.04.2016 a Judecătoriei Deva, definitivă la data de 3.05.2016, în pedepsele componente de:

- 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 200/2014 a Judecătoriei Mediaș, modificată prin Decizia penală nr. 197/A/19.02.2015 a Curții de Apel Alba Iulia, pentru infracțiunea prevăzută de art. 334 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, art. 43 alin. (5) din Codul penal;

- 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 200/2014 a Judecătoriei Mediaș, modificată prin Decizia penală nr. 197/A din 19.02.2015 a Curții de Apel Alba Iulia, pentru infracțiunea prevăzută de art. 334 alin. (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, art. 43 alin. (5) din Codul penal;

- 9 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 200/2014 a Judecătoriei Mediaș, modificată prin Decizia penală nr. 197/A din 19.02.2015 a Curții de Apel Alba Iulia, pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, art. 43 alin. (5) din Codul penal;

- 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 155 din 6.10.2015 a Judecătoriei Mediaș, definitivă la 25.02.2016, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, art. 41 alin. (1) din Codul penal, art. 43 alin. (5) din Codul penal, art. 79 alin. (2) din Codul penal.

A fost înlăturat sporul de 15 luni închisoare aplicat inculpatului prin Sentința penală nr. 391/2016 a Judecătoriei Deva.

În baza art. 40 alin. (1) și (2) din Codul penal, art. 38 alin. (1) din Codul penal, art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, au fost contopite pedepsele de 2 ani închisoare aplicate prin prezenta sentință pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, art. 43 alin. (5) din Codul penal, de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință pentru infracțiunea prevăzută de art. 213 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, art. 43 alin. (5) din Codul penal, cu pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 200/2014 a Judecătoriei Mediaș, 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 200/2014 a Judecătoriei Mediaș, 9 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 200/2014 a Judecătoriei Mediaș, 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 155 din 6.10.2015 a Judecătoriei Mediaș și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 2 ani + 2 ani, 1 an și 6 luni + 1 an și 6 luni + 9 luni = 1/3 din 7 ani și 9 luni), respectiv un spor de 2 ani și 7 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 6 ani și 7 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, pe o perioadă de 4 ani, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), n), o) din Codul penal, și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a alege; dreptul de a comunica cu partea vătămată G. sau cu membrii familiei acesteia; dreptul de a se apropia de locuința acesteia.

În baza art. 45 alin. (5) din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), n), o) din Codul penal, și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a alege; dreptul de a comunica cu partea vătămată G. sau cu membrii familiei acesteia; dreptul de a se apropia de locuința acesteia.

S-a anulat Mandatul de executare a pedepsei nr. 615 din 3.05.2016 al Judecătoriei Deva și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada de timp executată, arătată în concret, iar în temeiul art. 399 din Codul de procedură penală a fost menținută măsura controlului judiciar luată față de inculpatul B. prin Încheierea penală din data de 24.04.2017 a Tribunalului Sibiu.

Față de inculpat au fost dispuse și alte măsuri așa cum rezultă din hotărârea menționată.

În temeiul art. 38 alin. (1) din Codul penal, art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 2 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, pe o perioadă de 2 ani, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. d) din Codul penal, și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a alege.

În baza art. 45 alin. (5) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. d) din Codul penal, și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a alege.

În temeiul art. 91 alin. (1) din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 alin. (1) din Codul penal s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. (1) din Codul penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune S., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. d) din Codul penal s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței.

În temeiul art. 93 alin. (3) din Codul penal raportat la art. 404 alin. (2) din Codul de procedură penală, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei M. sau Primăriei A. S., pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 91 alin. (4) din Codul penal raportat la art. 404 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. (1), alin. (2) și alin. (4) din Codul penal, în sensul că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse sau stabilite de lege ori dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârșește o nouă infracțiune, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea pedepsei.

În temeiul art. 72 din Codul penal raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii, a arestului preventiv și a arestului la domiciliul, începând, așa cum s-a menționat în concret, iar în temeiul art. 399 din Codul de procedură penală s-a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpat prin Decizia nr. 55 din 13.04.2017 a Curții de Apel Alba Iulia.

Față de inculpat au fost dispuse și alte măsuri, așa cum rezultă din sentința pronunțată.

În temeiul art. 38 alin. (1) din Codul penal, art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 2 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, pe o perioadă de 2 ani, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. d) din Codul penal, și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a alege.

În baza art. 45 alin. (5) din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. d) din Codul penal, și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a alege.

În temeiul art. 91 alin. (1) din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 alin. (1) din Codul penal s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. (1) din Codul penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Sibiu, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. d) din Codul penal s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi teritoriul Românei fără acordul instanței.

În temeiul art. 93 alin. (3) din Codul penal raportat la art. 404 alin. (2) din Codul de procedură penală, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei S. sau Primăriei M., pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 91 alin. (4) din Codul penal raportat la art. 404 alin. (2) din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. (1), (2) și (4) din Codul penal, în sensul că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse sau stabilite de lege ori dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârșește o nouă infracțiune, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea pedepsei.

În temeiul art. 72 din Codul penal raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii, a arestului preventiv și a arestului la domiciliu, cu indicarea concretă a perioadei, iar în temeiul art. 399 din Codul de procedură penală a fost menținută măsura controlului judiciar luată față de inculpat prin Decizia nr. 35 din 14.03.2017 a Curții de Apel Alba Iulia.

Față de inculpat au mai fost dispuse și alte măsuri, potrivit sentinței menționate.

În baza art. 38 alin. (1) din Codul penal, art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 2 ani + 2 ani) închisoare, respectiv un spor de 1 an și 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 4 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, pe o perioadă de 2 ani, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) din Codul penal, și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a alege.

În baza art. 45 alin. (5) din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) din Codul penal, și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a alege.

În temeiul art. 72 din Codul penal raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii, a arestului preventiv și a arestului la domiciliu, cu indicarea concretă a acestora, iar în temeiul art. 399 din Codul de procedură penală a fost menținută măsura controlului judiciar luată față de inculpat prin Încheierea din data de 24.04.2017 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin Decizia penală nr. 67/2017 a Curții de Apel Alba Iulia.

Față de inculpat au mai fost dispuse și alte măsuri, cum rezultă din sentința atacată.

În temeiul art. 38 alin. (1) din Codul penal, art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 2 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, pe o perioadă de 2 ani, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) din Codul penal, și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a alege.

În baza art. 45 alin. (5) din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) din Codul penal, și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a alege.

În temeiul art. 91 alin. (1) din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 alin. (1) din Codul penal s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. (1) din Codul penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune S., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) l#EEXLINK#it. d) din Codul penal s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței.

În temeiul art. 93 alin. (3) din Codul penal, raportat la art. 404 alin. (2) din Codul de procedură penală, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei D. sau Primăriei M., pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 91 alin. (4) din Codul penal raportat la art. 404 alin. (2) din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. (1), (2) și (4) din Codul penal, în sensul că, dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse sau stabilite de lege ori dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârșește o nouă infracțiune, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea pedepsei.

În temeiul art. 72 din Codul penal raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii, a arestului preventiv și a arestului la domiciliu, cu arătarea perioadelor în concret, iar în temeiul art. 399 din Codul de procedură penală a fost menținută măsura controlului judiciar luată față de inculpat prin Încheierea penală din data de 24.04.2017 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin Decizia penală nr. 67 din 2.05.2017 a Curții de Apel Alba Iulia.

Față de inculpat au fost dispuse și alte măsuri, în condițiile arătate în sentință. Totodată în hotărâre sunt arătate în detaliu și dispozițiile legale privind acțiunea civilă și dispozițiile corespunzătoare, precum și cele referitoare la cheltuielile judiciare, precum și onorariile avocaților din oficiu.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Sibiu a reținut că:

- fapta inculpatului A., care, în perioada 2013-2015, a înlesnit practicarea prostituției de către martorele G. și H., prin introducerea lor în cluburi sau case private unde se practica prostituția, identificarea de clienți cu care martorele să întrețină contra cost raporturi sexuale, adăpostirea acestora în perioada 2013-2014 într-un apartament închiriat de el și fratele său, inculpatul B., în localitatea N., Germania, precum și adăpostirea, în cursul anului 2015, a martorei H., la locuința sa din D., și asigurarea transportului la locațiile unde urmau să practice prostituția (în Germania sau la locațiile din țară - L. sau K.), precum și obținerea repetată de foloase patrimoniale de către acesta de pe urma practicării prostituției de către cele două martore (K. în perioada 2013-2015 și L. în perioada 2013- decembrie 2015, în perioada încarcerării coinculpatului B.), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) din Codul penal;

- fapta inculpatului B. de a înlesni practicarea prostituției de către martorele H. și K. în perioada 2013-2015, prin introducerea lor în cluburi sau case private unde se practica prostituția, identificarea de clienți cu care martorele să întrețină contra cost raporturi sexuale, supravegherea și adăpostirea acestora în perioada 2013-2014 într-un apartament închiriat de el și fratele său, inculpatul A., în localitatea N., Germania, prin asigurarea transportului acestora la locațiile unde urmau să practice prostituția, respectiv obținerea de beneficii materiale de pe urma practicării prostituției de către numita L. în perioada 2013-2015, întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii de proxenetism, faptă prevăzută și pedepsită de art. 213 din Codul penal;

- fapta inculpatului C. de a înlesni practicarea prostituției de către martora M., în perioada 2011-2015, și de a obține beneficii materiale de pe urma practicării prostituției de către aceasta, fapte comise în perioada 2013-2016, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de proxenetism, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 213 din Codul penal, fapta fiind săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, cu intenție directă;

- fapta inculpatului D. de a înlesni practicarea prostituției de către martora N. în perioada 2007-2016 și de a obține beneficii materiale de pe urma practicării prostituției de către aceasta, fapte comise în perioada 2013-2016 în cadrul unui grup infracțional organizat, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de proxenetism, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 213 din Codul penal;

- fapta inculpatului E. de a înlesni practicarea prostituției de către martorele O. și P., în perioada 2014-2015, precum și obținerea de beneficii materiale de pe urma practicării prostituției de către aceasta întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 213 alin. (1) din Codul penal;

- fapta inculpatului F. de a înlesni practicarea prostituției de către martora R., în cursul anului 2015, și de a obține beneficii materiale de pe urma practicării prostituției de către aceasta întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) din Codul penal, fapta fiind săvârșită cu intenție directă și cu scopul calificat cerut de lege.

Împotriva Sentinței penale nr. 102/2017, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 1.495/85/2016, au declarat apel inculpații A., D. ș.a., cale de atac înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia cu Dosarul nr. 1.495/85/2016, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 20.02.2018.

Prin apelurile declarate în cauză se critică, în esență, soluția de condamnare a inculpaților, învederându-se că aceștia sunt căsătoriți, respectiv anterior au fost concubini ai persoanelor care practicau prostituția în străinătate.

Se învederează că în speță este incident cazul de achitare prevăzut de art. 16 lit. b) teza I din Codul de procedură penală, faptele deduse judecății nefiind tipice.

III. Punctul de vedere al procurorului și al părții asupra chestiunii de drept sesizate

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se opune sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, învederând că la nivelul Judecătoriei Brașov există o soluție similară de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de proxenetism, nedefinitivă. A arătat că în cuprinsul sentinței penale este menționată doctrina cu privire la acest aspect și apreciază că nu s-ar impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că este o chestiune de interpretare a instanței.

Punctul de vedere al autorului sesizării este că, potrivit art. 16 din Codul de procedură penală:

(1) Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă: fapta nu există; fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege; lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

A învederat că, potrivit art. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situația în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

A arătat că politica penală europeană este guvernată de principii care derivă nu numai din tradiția europeană, ci și din principiile consacrate de reglementările naționale. Într-un stat de drept este vitală prezența principiului legalității în cadrul sistemului legislativ. Pe acest considerent, art. 6 alin. (3) din Tratatul de la Lisabona reflectă principiul legalității, împreună cu toate implicațiile sale, în categoria principiilor generale de drept în sensul arătat de tratat.

De asemenea, Convenția europeană a drepturilor omului (Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale) promovează principiul legalității în art. 7, prin următorul deziderat: "Nicio pedeapsă fără lege". În acest context, legiuitorul european trebuie să respecte principalele consecințe care rezultă din aplicarea principiului legalității, respectiv: claritatea legii penale, neretroactivitatea și lex mitior, cerința unei legi adoptate de către un Parlament (nulla poena sine lege parlamentaria), subsidiaritatea, precum și coerența.

Principiului referitor la aplicarea în timp a legii penale, problemele referitoare la neretroactivitatea legii penale, precum și excepțiile de la principiu, situația aplicării retroactive a legii penale mai favorabile au noi implicații după adoptarea Tratatului de la Lisabona.

De principiu, este interzisă retroactivarea normelor penale în defavoarea cetățeanului acuzat de comiterea unei fapte penale. Astfel, ținându-se cont și de caracterul previzibil al răspunderii penale, a rezultat interzicerea pentru legiuitorul european de a obliga statele membre să recurgă la adoptarea unor norme care să presupună aplicarea retroactivă a legii penale în cadrul procesului de uniformizare a legislației naționale.

Prin excepție, în situația în care normele penale intră în vigoare după comiterea faptei de către inculpat, dar aplicarea lor produce efecte favorabile pentru acesta, sentința poate fi fundamentată fără a se încălca principiul neretroactivității, ținându-se cont totodată de principiul legii penale mai favorabile, care, deși existent în toate statele membre ale Uniunii Europene, prezintă diferențe privitoare la integrarea sa în ierarhia stabilită la nivelul normativ al fiecărei țări.

Dată fiind importanța deosebită atribuită principiului legii penale mai favorabile în jurisprudența Curții Europene de Justiție, dar și în Carta drepturilor fundamentale, legiuitorului european nu îi este permis ca, în cadrul armonizării legislației penale, să oblige statele membre să țină cont, în exclusivitate, de legea penală în vigoare în momentul comiterii faptei, chiar dacă ulterior, dar până la judecarea definitivă a cauzei, a intervenit o modificare a normei penale în beneficiul inculpatului.

A arătat că la nivel național, în contextul aderării României la Uniunea Europeană, se impune pentru aplicarea legii penale în timp armonizarea principiilor care fundamentează această materie cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Europene de Justiție.

A învederat că în acest cadru este necesară realizarea concordanței legilor penale cu dreptul comunitar, precum și cu Convenția europeană a drepturilor omului.

Astfel, în ce privește problemele pe care le implică succesiunea legilor în timp, în speciale cele referitoare la legea penală mai favorabilă, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 7 din Convenția europeană a drepturilor omului ("Nicio o pedeapsă fără lege"), articol în sensul căruia noțiunea de lege care incriminează faptele și prevede pedepsele aplicabile apare ca un concept independent.

Curtea a lansat, în cadrul art. 7 din Convenție, următorul deziderat: "Nicio pedeapsă fără lege", deziderat care promovează principiul legalității ce ulterior este regăsit în reglementările Tratatului de la Lisabona.

În temeiul acestui principiu a considerat situațiile în care instanțele sunt sesizate cu fapte sub încadrare juridică diferită de cea din cursul urmăririi penale, fapte care nu comportă un element nou de incriminare pentru care inculpatul să nu își fi organizat apărarea.

A arătat faptul că Curtea a stabilit că instanțele au dreptul și datoria de a încadra juridic respectivele fapte, admițând că judecătorul poate preciza elementele constitutive ale unei infracțiuni, însă nu le poate modifica în mod substanțial în defavoarea acuzatului.

În consecință, conform Curții Europene a Drepturilor Omului, judecătorul nu poate conferi caracter penal unui act care până la acea dată nu era incriminat și nici nu poate extinde sfera infracțiun