ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 87 din data de 09 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, s-au dispus următoarele:

I.1. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

În baza art. 67 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. de la rămânerea definitivă până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 ani la care a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse de 5 ani, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 11 ani și 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 72 C. pen. a dedus prevenția de la 11.02.2015 la zi.

II.1. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

În baza art. 67 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. de la rămânerea definitivă până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani la care a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse de 4 ani, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 9 ani și 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării la domiciliu a inculpatului.

În baza art. 72 C. pen. a dedus prevenția de la 10.02.2015 la zi.

III.1. În baza art. 396 alin. (2), (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul C., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 67 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după rămânerea definitive a hotărârii.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an la care adaugă o treime din pedeapsa de 9 luni, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 2 ani.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuia să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul urma să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile, la una din următoarele două entități: Administrația Domeniului Public - Sector 4 sau Administrația Domeniului Public - Sector 5, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului că, în cazul în care, pe parcursul termenului de supraveghere, nu respectă, cu rea-credință, măsurile de prevedere și obligația impusă de instanță, precum și în cazul săvârșirii de noi infracțiuni, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei.

IV. În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea specială a celor 3 stick-uri atașate dosarului.

V. În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpații A. și B. la plata sumei de 32.000 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat și pe inculpatul C. la plata sumei de 13.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul interpretului de limba ebraica s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

II. Prin decizia penală nr. 416/A, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, la data de 27 octombrie 2016, în Dosarul nr. x/2/2015, s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, inculpații A., B. și C. împotriva sentinței penale nr. 87 din 09 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, numai în ceea ce privește:

- Greșita achitare a inculpaților A. și B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 361 C. pen.;

- Greșita condamnare a inculpaților A., B. și C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în forma tentativei prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Pedeapsa rezultantă de executat pentru fiecare inculpat,

A desființat sentința apelată sub aspectele arătate și a reținut cauza spre rejudecare și în fond:

I. A repus în individualitatea sa pedeapsa rezultantă de 11 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.,

- 6 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) și (3) C. pen.,

- 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de transfer neautorizat de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 364 C. pen.,

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen.,

- 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

A înlaturat sporul de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 361 C. pen. sub aspectul complicității la săvârșirea infracțiunii de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. de la rămânerea definitivă până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1) C. pen. a refăcut concursul de infracțiuni și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare rezultată ca efect al noii reindividualizări al pedepselor la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse de 4 ani și 8 luni, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 9 ani și 8 luni închisoare și 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 72 C. pen. a dedus prevenția de la 11.02.2015 la zi.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în forma tentativei prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

II. A repus în individualitatea sa pedeapsa rezultantă de 9 ani și 4 luni închisoare aplicata inculpatului B. în pedepsele componente:

- 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) și (3) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de transfer neautorizat de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 364 C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

A înlăturat sporul de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 361 C. pen. sub aspectul complicității la săvârșirea infracțiunii de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice a condamnat pe inculpatul B. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. de la rămânerea definitivă până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1) C. pen. a refăcut concursul de infracțiuni și a aplicat pedeapsa cea mai grea, rezultată ca efect al noii reindividualizări de 5 ani, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse de 4 ani, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării la domiciliu a inculpatului.

În baza art. 72 C. pen. a dedus prevenția de la 10.02.2015 la zi.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

III. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

A menținut pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. și a înlăturat sporul de 3 luni închisoare ca efect al înlăturării concursului de infracțiuni.

În baza art. 67 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după rămânerea definitive a hotărârii.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 2 ani.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuia să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va avea de prestat o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile, la una din următoarele două entități: Administrația Domeniului Public - Sector 4 sau Administrația Domeniului Public - Sector 5, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului că, în cazul în care, pe parcursul termenului de supraveghere, nu respectă, cu rea-credință, măsurile de prevedere și obligația impusă de instanță, precum și în cazul săvârșirii de noi infracțiuni, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a hotărî în acest sens a reținut următoarele:

Analizând toate mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv procesele-verbale întocmite de S.R.I.; ordonanța nr. 596/P/D/2014; declarațiile inculpaților A., B. și C.; declarațiile martorilor D. și E.; procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare; referate medicale; înscrisuri bancare; procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate; rapoarte de constatare tehnico-științifică de recuperare și identificare date stocate pe suport optic; pășind la o analiză în drept a celor concret reținute, este, cu certitudine, de consemnat că:

Fapta inculpatului B. de a primi în perioada noiembrie 2014 - februarie 2015, de la utilizatorul postului telefonic nr. x, alias "cel deștept", deține și transmite către inculpatul A. în același interval de timp un număr de cel puțin 3 dispozitive electronice ce conțineau o aplicație tip "malware" având capabilități de accesare neautorizată a oricărui sistem informatic la care accesul este restricționat sau blocat, de culegere de date și informații necesare preluării de la distanță a controlului deplin asupra rețelei informatice atacate, prin substituirea în drepturile administratorului de sistem, în scopul valorificării acestor capabilități prin facilitarea accesului fără drept, de la distanță, a membrilor grupării infracționale organizate la sisteme informatice aparținând infrastructurii bancare naționale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A. de a primi de la inculpatul B. în intervalul noiembrie 2014 - februarie 2015, deține și transmite colaboratorului E. la datele de 26.11.2014, 16.12.2014 și 09.01.2015 în vederea introducerii în sisteme informatice aparținând infrastructurii bancare, un număr de 3 dispozitive electronice ce conțineau o aplicație tip "malware" având capabilități de accesare neautorizată a oricărui sistem informatic la care accesul este restricționat sau blocat, de culegere de date și informații necesare preluării de la distanță a controlului deplin asupra rețelei informatice atacate, prin substituirea în drepturile administratorului de sistem, în scopul valorificării acestor capabilități prin facilitarea accesului fără drept, de la distanță, a membrilor grupării infracționale organizate la sisteme informatice aparținând respectivei infrastructuri bancare naționale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

Fapta inculpaților A. și B. de a facilita în intervalul 16 decembrie 2014 - 9 februarie 2015, prin intermediul aplicației "malware" deținută și distribuită anterior cu încălcarea legii, accesul fără drept, de la distanță, a atacatorului aflat în spatele domeniului de comandă și control blabla123.noip.me la sisteme informatice aparținând F. Bank la care accesul este interzis pentru categoria de utilizatori din care făcea parte atacatorul, în scopul obținerii de date informatice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic (săvârșită de atacator n.n.) prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Fapta inculpaților A. și B. de a înlesni, în perioada 16 decembrie 2014 - 9 februarie 2015, prin intermediul aplicației "malware" deținută și distribuită anterior cu încălcarea legii, transferul neautorizat, operat de atacatorul aflat în spatele domeniului de comandă și control blabla123.noip.me, de date din sistemele informatice aparținând F. Bank accesate anterior fără drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la transferul neautorizat de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 364 C. pen.

Actul de sesizare face trimitere și la fapta inculpaților A. și B. de a facilita, în perioada noiembrie 2014 - februarie 2015, reprezentanților unei organizații străine localizate pe teritoriul statului Israel, prin primirea, deținerea și distribuirea, în vederea introducerii în sisteme informatice aparținând infrastructurii bancare naționale, de dispozitive electronice conținând o aplicație tip "malware" cu capabilități de multiplicare a efectelor produse în sistem prin răspândirea progresivă pe lanțul de conexiuni informatice către un număr nerestricționat de sisteme informatice aparținând sistemului bancar național a unui virus având capabilități de genul celor anterior menționate, de dublare a accesului nelegal și controlului nelegitim obținut de persoane ostile în modalitatea descrisă mai sus asupra datelor și informațiilor stocate și vehiculate în sistemul informatic bancar, respectiv de supraveghere și control a informațiilor vehiculate în mediul ambiental urmare transformării fiecărui sistem infectat într-un dispozitiv ilegal de interceptare, accesul la un ansamblu de date și informații clasificate în legislația națională ca secrete de stat, ce ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tentativa de spionaj, săvârșită de autorii din Israel ai programului informatic malițios, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 412 C. pen. cu referire la art. 400 C. pen.

Instanța de apel a consemnat însă că, constituie infracțiunea de trădare prin transmitere de informații secrete de stat, potrivit art. 395 C. pen. - infracțiunea de bază ce stă la temelia întregii construcții juridice vizând spionajul - actul transmiterii de informații secrete de stat unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, precum și procurarea de date ce constituie informații secrete de stat de către cei care nu au calitatea de a le cunoaște, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora.

Așadar, ca prim aspect, informațiile pretins a fi transmise trebuie să intre în categoria informațiilor clasificate ca secrete de stat.

Potrivit art. 178 alin. (1) C. pen., informațiile secrete de stat sunt informațiile clasificate astfel, potrivit legii.

În conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 182/2002 - privind protecția informațiilor clasificate, informațiile secrete de stat sunt informațiile care privesc securitatea națională, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranța națională și apărarea țării.

Prin securitatea națională a României se înțelege, printre altele, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 51/1991 - privind securitatea națională a României, starea de echilibru și stabilitate economică necesară existenței și dezvoltării statului național român.

În conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 182/2002 intră în categoria informațiilor secrete de stat informațiile ce privesc activitățile economice care prezintă importanță deosebită pentru interesele economice ale României.

Potrivit Legii nr. 182/2002, pentru a fi informații clasificate secret de stat, datele trebuie incluse intr-o astfel de categorie, pe niveluri de secretizare prev. de art. 18, de persoane împuternicite să atribuie unul dintre nivelurile de secretizare a informațiilor cu prilejul elaborării lor și prev. de art. 19 din lege.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 182/2002, autoritățile publice întocmesc liste proprii cuprinzând categoriile de informații secrete de stat în domeniile lor de activitate, listele cuprinzând informațiile secrete de stat pe niveluri de secretizare, elaborate sau deținute de autoritățile ori de instituțiile publice, fiind aprobate și actualizate prin hotărâre a Guvernului.

Or, în actul de sesizare s-a reținut cu titlu general că activitatea bancară constituie din perspectivă legală o astfel de activitate economică ce prezintă importanță deosebită pentru interesele economice ale României, securitatea bancară reprezentând din acest punct de vedere o componentă importantă în demersul de asigurare a securității naționale, astfel încât din perspectiva globală a factorului de stabilitate pe care funcționarea normală a sistemului bancar îl asigură țării noastre, suma informațiilor privitoare la respectivul domeniu de activitate, de natură a permite, odată ajunse în posesia unor persoane ostile, preluarea controlului și manipularea sistemului cu consecințe în planul securității naționale, intră sub incidența protecției informațiilor clasificate secrete de stat prev. de art. 17 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 182/2002 și implicit a prevederilor art. 395 C. pen.

Instanța de apel a apreciat că o includere a tuturor informațiilor referitoare la operațiuni bancare ale unei unități bancare pentru a susține această acuzație nu poate complini strictețea textului de lege, în absența unor documente, informații calificate astfel, care să fi fost transmise sau accesate de vreo persoană.

De altfel, din declarația martorului cu identitate protejată G. și adresa F. Bank a rezultat că sistemele informatice atacate nu aveau acces nici măcar la baza de date centrală cu privire la datele clienților și operațiunile bancare, făcând parte din sistemul IT al băncii.

Totodată, instanța a constatat ca acuzarea nu a probat că accesarea sistemelor informatice ale băncii s-a făcut în scopul transmiterii de date unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, fiind probat exclusiv că au fost transferate date unor persoane cu care inculpații luau legătura pe numere de telefon din Israel.

Instanța de apel a constatat că în mod corect s-a dispus achitarea inculpaților cu privire la această infracțiune în baza art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., nefiind îndeplinite toate condițiile de existență ale infracțiunii.

În continuare răspunzând apelului Parchetului, este de consemnat că inculpații A. și B. au fost trimiși în judecată și pentru fapta de a mijloci în perioada 16 decembrie 2014 - 9 februarie 2015, prin intermediul aplicației "malware" deținută și distribuită anterior cu încălcarea legii, demersul atacatorului, aflat în spatele domeniului de comandă și control blabla123.noip.me, de a intercepta fără drept, prin mijlocirea programelor malițioase descărcate în sistem, transmisii nepublice de date informatice efectuate prin intermediul respectivelor sisteme informatice aparținând F. Bank, accesate anterior fără drept, ce ar constitui complicitate la tentativa de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 366 C. pen. cu referire la art. 361 C. pen.

Infracțiunea prevăzută de art. 361 C. pen. se diferențiază de infracțiunea de acces, fără drept, la un sistem informatic, prin faptul că acțiunea de interceptare se realizează în procesul de transmitere a acestor date de la un sistem informatic la altul. Ambele infracțiuni sunt săvârșite cu scopul de a obține ilegal date informatice (de regulă, folosite ulterior pentru comiterea infracțiunii contra patrimoniului), interceptarea comportând, însă, un caracter dinamic, în timp ce accesul ilegal la un sistem informatic are un caracter static.

Mai mult, infracțiunea de interceptare ilegală a datelor informatice poate constitui un mijloc de comitere a accesului, fără drept, la un sistem informatic. Spre exemplificare, folosirea unui program de tip troian, așa cum este în cazul de față, se obțin numele de user și parola de acces la un cont de e-mail și, utilizând aceste date, se accesează fără drept contul respectiv pentru obținerea unor date personale.

În aceste condiții, infracțiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice este văzută ca incriminare completatoare în raport cu accesul, fără drept, la un sistem informatic, în numeroase situații putând exista între cele două infracțiuni o legătură convențională.

Prin urmare, întrucât inculpații A. și B. au interceptat, fără drept, prin mijlocirea programelor menționate descărcate în sistem, transmisii nepublice de date informatice (logările utilizatorilor, operațiunile efectuate de aceștia etc.) accesate anterior fără drept, fiind astfel realizată o interceptare de la sursă, urmează să fie condamnați și pentru săvârșirea acestor fapte.

Admițând apelul Parchetului sub aceste aspecte instanța de apel nu este susceptibilă de reclamație în violarea vreunor drepturi ce țin de derularea unui proces echitabil (neadministrarea de probe în apel) în contextul în care s-a rezumat doar a interpreta legea penală în materie fără a fi modificată în vreun fel starea de fapt incidentă.

Separat, după cum s-a observat, inculpații au fost trimiși în judecată pentru activități de spălare de bani, reținându-se implicarea inculpaților A., B. și C., în perioada noiembrie 2014 - februarie 2015, în activități concrete de intermediere (cazul inculpaților A. și B.), respectiv de sprijinire din punct de vedere logistic (cazul inculpatului C.) a unor operațiuni de spălare de bani având ca obiect fonduri de proveniență ilicită, proveniență a cărei cunoaștere de A., B. și C. este dedusă din circumstanțele faptice obiective în care s-au succedat evenimentele materializate probator, însă, în cauză, având în vedere lipsa unui probatoriu de natură a confirma finalizarea acestor operațiuni și materializa activitățile desfășurate de persoanele aflate la cele două capete ale lanțului de spălare a banilor, fapta reținută în sarcina inculpaților a fost acea de complicitate la tentativa persoanelor implicate direct în activitatea de disimulare a originii ilicite a fondurilor tranzacționate, de săvârșire a infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

În cauză s-a dovedit că inculpatul A. încerca intermedierea schimbului unor sume de bani și s-a deplasat în străinătate împreună cu ceilalți inculpați cu sume mari de bani în circumstanțe de fapt nu totdeauna extrem de clare, însă aspectele menționate nu confirmă deplin originea ilicită a acestora și faptul că inculpații au avut reprezentarea că proveneau din activități infracționale (inclusiv interceptarea convorbirilor telefonice nu confirmă împrejurarea că inculpații ar fi fost interesați și înștiințați în concret de proveniența sumelor).

Pe de altă parte, așa-zisa activitate de «plăsmuire de înscrisuri pentru conferirea unei aparențe de legalitate operațiunilor de transport în cash respectivelor sume de bani» utilizată de instanța de fond, dincolo de faptul că nu a fost dezvoltată în niciun fel, nici nu are acoperire - inculpatul A. a dat explicații verosimile pe tot parcursul procesului penal privind sursa și destinația banilor respectivi confirmând astfel o origine pretins licită a acestora.

Prin urmare, acuzarea nu a dovedit că banii respectivi aveau origine ilicită, cunoscută de inculpați [proba fiind făcută potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002], iar inculpații chiar au încercat a face proba contrară, prin mijloace de probă care să confirme proveniența licită a acestora. În acest sens au fost depuse documente din care rezultă proveniența sumelor respective, există și o adresă emisă de Inspectoratul pentru Lupta Împotriva Drogurilor și a Spălării Banilor din Israel (instituție similară cu Oficiul de spălare a banilor din România) care atestă faptul că acei bani au fost verificați și este vorba de 1.500.000 euro, iar inculpatul A. a explicat că una dintre activitățile pe care le realiza cu bani personali era aceea de intermediere în anumite afaceri și lua comisioane.

În raport cu aceste considerente, instanța de apel a apreciat că nu au fost dovedite, dincolo de orice îndoială rezonabilă, elementele constitutive ale infracțiunii și a dispus achitarea acestora pentru actele de suport material săvârșite: în cazul inculpatului A. intermedierea prin identificarea unor posibile persoane care să efectueze în mod concret schimbul și stabilirea unor posibile locații de întâlnire, transmiterea dovezilor cu privire la existenta materială a banilor, al inculpatului B. preluarea de la persoane străine și predarea către inculpatul A. a unor genți cu bani, iar în cazul inculpatului C. prin suportul logistic oferit- închirierea și conducerea autoturismelor necesare deplasărilor în străinătate.

Nu în ultimul rând, în sarcina inculpaților A., B. și C. s-a reținut ca au aparținut în perioada noiembrie 2014 - februarie 2015, la un grup infracțional organizat specializat în operațiuni de spălare de bani, infracțiuni contra securității naționale și a siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice în componența căruia pe palierele ierarhic superioare se aflau persoane din Israel identificate cu apelativele "doamna", "cel deștept", "regele" și "religiosul cu zăpadă", persoane a căror existență fizică și implicare concretă în coordonarea activităților infracționale desfășurate pe teritoriul României de membrii grupării a fost concretizată prin intermediul indicațiilor comunicate telefonic fie inculpatului B. (cel care lua în principal legătura cu persoanele aflate în Israel), fie inculpatului A.

În acest sens instanța de fond a constatat în mod corect că repartizarea rolurilor în cadrul grupului infracțional s-a făcut în funcție de abilitățile specifice. Pe segmente de comportament infracțional, inculpatul A. se ocupa de plasarea dispozitivelor malware unor persoane care puteau să le introducă în sistemele informatice bancare, ținea legătura pentru a confirma accesul, pe care îl comunica telefonic inculpatului B., care îl transmitea persoanelor din Israel care verificau dacă se putea realiza accesul și preluarea datelor informatice.

Cu privire la activitatea de spălare de bani, în contextul pronunțării unei soluții de achitare, evident că întreg contextul infracțional vizând cadrul grupului infracțional va fi de revizuit.

Din analiza probatoriului administrat a rezultat că săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt de condamnat inculpații a presupus o anumită organizare, o coordonare de atribuții, o interdependență și ritmicitate a actelor ilicite și alăturarea eforturilor într-un consens ilicit neechivoc, pentru o durată suficientă pentru a imprima stabilitate și durabilitate grupului, în vederea realizării unor scopuri infracționale comune.

Astfel, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 367 alin. (6) C. proc. pen. care definește grupul infracțional organizat ca grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

Pe teritoriul României au acționat cei trei inculpați, aflați în legătură în mod constant cu alte persoane aflate pe teritoriul altor state - "doamna", "cel deștept", "regele" și "religiosul cu zăpadă" și care le transmiteau instrucțiuni sau erau informate cu privire la activitățile inculpaților. Chiar în condițiile în care identitatea acestor persoane nu a putut fi stabilită cu certitudine, instanța de fond a apreciat corect că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii întrucât, pe de o parte, textul de lege nu impune identificarea tuturor membrilor, iar în cauză a fost dovedită implicarea a cel puțin trei persoane, identificate în persoana celor trei inculpați, numărul minim necesar pentru existența acestei infracțiuni.

La stabilirea și individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpaților, evaluate în raport de criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., împrejurări ce vor fi avute în vedere și de către instanța de apel.

Cu privire la circumstanțele personale ale inculpaților, s-a menționat:

Inculpatul A. este cetățean român, are trei copii minori în întreținere, nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul procesului a avut o atitudine oscilantă. Totodată, contribuția sa a fost esențială.

Inculpatul B. este născut la data de 25.10.1964 în Israel, are drept de ședere pe termen lung în România, are doi copii, nu este cunoscut cu antecedente penale, a încercat să se sustragă de la răspundere penală, încercând să acrediteze ideea că întreaga sa activitate a fost de buna-credința, fiind folosit în mod insidios de coinculpatul A., deși susține ca este o persoana practicantă a riturilor mosaice, valorile morale ale acestei religii nu l-au împiedicat să încalce flagrant legile statului de protecția căruia a abuzat în scopul obținerii de foloase materiale ilicite, contribuția sa concretă la activitatea infracțională este mai redusă în raport de cea a inculpatului A. (inculpatul a predat coinculpatului stick-urile cu programe malware și a asigurat legătura cu persoanele aflate în Israel).

Inculpatul C. este născut la data de 17.05.1958, are stagiul militar satisfăcut, nu are antecedente penale, are studii superioare, este administrator al SC H., a recunoscut săvârșirea faptelor, solicitând în fața primei instanțe aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 375 C. proc. pen., contribuția sa concretă s-a limitat la executarea dispozițiile primite de la inculpatul A.

În raport cu aceste elemente, instanța de fond a aplicat justificat pedepse orientate spre maximul prevăzut de lege pentru inculpații A. și B. și spre minimul prevăzut de dispozițiile legale, în urma aplicării circumstanței legale atenuante prev. de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (deși instanța de fond a respins cererea de aplicare a procedurii simplificate, a constatat aceeași situație ca cea reținută în actul de sesizare) pentru inculpatul C.

Evident că în cadrul operațiunii de repunere în individualitatea lor a pedepselor, instanța de apel s-a orientat spre aceleași cuantumuri, cu materializarea și a unei sancțiuni de 2 ani închisoare pentru inculpații A. și B. pentru încălcarea art. 48 alin. (1) rap. la art. 32 C.pen. rap. la art. 361 C. pen.

Cu privire la modalitatea de individualizare a executării singurei pedepse aplicate inculpatului C., și Înalta Curte a apreciat că, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor, colaborând cu organele judiciare, dovedind că a înțeles gravitatea faptelor sale și ca și-a sumat răspunderea pentru comiterea acestora, de contribuția sa redusă la activitatea infracțională, având în vedere că un contact cu mediul din penitenciar ar putea lăsa urme profund negative asupra sa, de faptul că era bine integrat în societate anterior săvârșirii faptei (după cum rezultă din înscrisurile în circumstanțiere aflate la dosarul cauzei), neexistând dovezi că inculpatul nu se poate îndrepta decât prin înlăturarea totală a libertății, nu este necesară executarea acesteia în regim închis, fiind suficient avertismentul pronunțării hotărârii de condamnare pentru ca acesta să manifeste o diligență sporită în viitor în vederea respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală. Din analiza elementelor aflate la dosar nu rezultă în niciun fel că inculpatul este o persoană care manifestă dispreț față de legea penală și care nu ar putea înțelege gravitatea faptelor sale decât recurgând la mijlocul represiv al privării de libertate, astfel încât s-a apreciat că se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

III. Împotriva deciziei penale nr. 416/A, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, la data de 27 octombrie 2016, în Dosarul nr. x/2/2015 au declarat recursuri în casație inculpații A. și B., invocând cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În motivele scrise și cele prezentate oral, recurentul inculpat A. a susținut că hotărârea atacată este nelegală sub aspectul condamnării pentru infracțiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice, deoarece nu s-a făcut dovada existenței unei transmisii de date în interiorul sistemelor accesate fără drept sau între acestea și alte sisteme cu privire la care să se fi încercat captarea.

În ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, a considerat că aceasta nu este prevăzută de legea penală, invocând faptul că inculpatul C. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, infracțiune ce s-a considerat că a format obiectiv al grupului infracțional organizat. A mai arătat că pentru realizarea conținutului infracțiunii de grup infacțional trebuie să fie implicate cel puțin trei persoane, grupul să fie structurat, constituit pe o anumită durată și să acționeze în mod coordonat și că din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă că cei trei inculpați nu erau constituiți într-un grup infracțional organizat, deoarece inculpatul C. nu a avut niciun rol în ceea ce privește infracțiunile pentru care au fost condamnați inculpații A. și B.

Referitor la infracțiunea de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic și complicitate la transfer neautorizat de date informatice, a susținut că aceste fapte nu sunt prevăzute de legea penală, iar probele administrate referitoare la aceste infracțiuni nu pot fundamenta o condamnare în afara oricărei îndoieli, fiind lipsite de forța probantă necesară.

A opinat în sensul că, infracțiunea de complicitate la acces ilegal într-un sistem informatic are, în această cauză, o consumare în două etape indispensabile, iar fără contribuția colaboratorului G., care a introdus în sistemul informatic vizat stick-ul nu ar fi fost posibilă săvârșirea celui de al doilea moment al infracțiunii de acces ilegal într-un sistem informatic de o persoană neindentificată, mai ales care a operat la distanță și implicit infracțiunea de complicitate.

A invocat teza provocării din partea colaboratoului care a acționat în numele autorităților, care nu s-au rezumat la o observare pasivă.

Concluzionând a solicitat achitarea pentru cele trei infracțiuni arătate mai sus, în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., arătând că faptele reținute în sarcina sa nu sunt prevăzute de legea penală.

Recurentul inculpat B. a invocat lipsa tipicității elementelor constitutive ale infracțiunii de constituire de grup infracțional și a infracțiunilor informatice. A arătat că instanța de apel a pierdut din vedere aspectul că inculpatul C. a fost achitat în ceea ce privește infracțiunea de spălare a banilor, infracțiune ce forma obiectul grupului infracțional organizat, elementul material al infracțiunii impunând îndeplinită și condiția existenței unui grup format din cel puțin trei persoane, care să se asocieze în vederea săvârșirii de infracțiuni.

A mai susținut că faptele reținute nu întrunesc elementele de tipicitate pentru a fi încadrate ca infracțiuni informatice, deoarece nu s-a făcut dovada existenței unei transmisii de date, în interiorul sistemelor accesate sau între acestea și alte sisteme, cu privire la care să se fi încercat captarea. În condițiile unei încadrări greșite a faptei în cazul interceptării de date informate, a susținut că nu poate subzista nici infracțiunea de complicitate la săvârșirea infracțiunii de transfer neautorizat de date informatice, fiind vorba despre infracțiuni mijloc-scop, în care interceptarea ilegală a datelor reprezintă infacțiunea-mijloc, fără de care nu se poate realiza infracțiunea-scop, respectiv transferul de date, apreciind că ar fi trebuit achitat și pentru infracțiunea-scop.

A invocat și neîndeplinierea condițiilor necesare ale laturii subiective, pe lângă lipsa elementului material al infracțiunii, iar acțiunea de înmânare a unui suport informatic pe care se presupune că se afla o aplicație de timp malware nu reprezenta altceva decât o altă "operațiune ilegală cu dispozitive informatice" nicidecum complicitate la acces ilegal într-un sistem informatic.

Cu privire la această infracțiune a opinat că fapta nu este prevăzută ca atare de legea penală.

Prin încheierea din data de 04 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., au fost admise în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 416/A, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, la data de 27 octombrie 2016, în Dosarul nr. x/2/2015.

S-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație și s-a fixat termen de judecată la data de 18 mai 2017.

Examinând recursurile în casație cu care a fost învestită, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație, în reglementarea C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen. Recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. o hotărâre este supusă casării în situația în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În concret, prin motivele de recurs în casație formulate, recurenții inculpați au apreciat că se impune achitarea lor.

Recurentul inculpat A. a susținut că hotărârea atacată este nelegală sub aspectul condamnării pentru infracțiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice, deoarece nu s-a făcut dovada existenței unei transmisii de date în interiorul sistemelor accesate fără drept sau între acestea și alte sisteme cu privire la care să se fi încercat captarea, iar referitor la infracțiunea de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic și complicitate la transfer neautorizat de date informatice, a susținut că aceste fapte nu sunt prevăzute de legea penală, iar probele administrate referitoare la aceste infracțiuni nu pot fundamenta o condamnare fiind lipsite de forța probantă necesară.

Recurentul inculpat B. a susținut că faptele reținute în sarcina sa nu întrunesc elementele de tipicitate pentru a fi încadrate ca infracțiuni informatice, deoarece nu s-a făcut dovada existenței unei transmisii de date, în interiorul sistemelor accesate sau între acestea și alte sisteme, cu privire la care să se fi încercat captarea.

Totodată, ambii au invocat lipsa tipicității elementelor constitutive ale infracțiunii de constituire de grup infracțional arătând că instanța de apel nu a avut în vedere aspectul că inculpatul C. a fost achitat în ceea ce privește infracțiunea de spălare a banilor, infracțiune ce s-a considerat că a format obiectiv al grupului infracțional organizat. Totodată, din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă că cei trei inculpați nu erau constituiți într-un grup infracțional organizat, deoarece inculpatul C. nu a avut niciun rol în ceea ce privește infracțiunile informatice pentru care au fost condamnați inculpații A. și B.

Având în vedere criticile aduse deciziei atacate se constată că, în realitate, prin motivele de recurs în casație nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel.

Înalta Curte constată că legiuitorul nu a avut în vedere ca în cuprinsul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. să se verifice existența întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii, altfel ar fi prevăzut în mod expres un astfel de caz de casare, o astfel de analiză rămânând atributul exclusiv al instanțelor de fond. Or, dacă ar fi dorit ca prin intermediul acestui caz de casare să se analizeze și întrunirea/neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, ar fi folosit sintagma "fapta nu constituie infracțiune" și nu "fapta nu e prevăzută de legea penală". Cum legea procesual penală este de strictă interpretare, nu se poate extrapola o prevedere legală la alte situații neprevăzute de aceasta.

Astfel, o analiză a existenței elementelor constitutive ale infracțiunilor, astfel după cu