ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 866/2017

Decizia nr. 866/2017 Asupra recursului, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată la data de 4 mai 2015 de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. x/114/2015 s-a admis cererea formulată de SC A. SRL și s-a acordat certificat de titlu executoriu european sentinței nr. 923 din 10.06.2014, pronunțată în Dosar nr. x/114/2013. S-a reținut că sunt incidente prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) din Regulamentul CE nr. 805/2004, deoarece apărările debitoarei, care a depus la dosar întâmpinare, legal citată pe parcursul soluționării litigiului, au fost înlăturate ca neîntemeiate, pe baza probatoriului administrat în cauză.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/114/2015 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta SC B. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL ca în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. b) din Regulamentul nr. 805/2004 să se dispună retragerea certificatului de titlu executoriu european a sentinței nr. 923 din 10 iunie 2014 a Tribunalului Buzău, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Prin încheierea din 3 decembrie 2015, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de retragere a certificatului de titlu executoriu european a sentinței nr. 923 din 10 iunie 2014, formulată de reclamanta SC B. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL.

Totodată, a obligat debitoarea să achite creditoarei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată. Prima instanță a reținut, în esență, că cererea formulată de reclamantă este neîntemeiată, întrucât certificarea cu titlu european a sentinței nr. 923 din 10 iunie 2014, prin încheierea din 4 mai 2015, a fost emisă cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 12-17 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 805/2004. Împotriva acestei încheieri a declarat apel reclamanta SC B. SRL, fiind soluționat prin decizia nr. 235 din 5 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul admiterii, cu consecința schimbării în tot a încheierii apelate.

Astfel, a fost admisă cererea în sensul că s-a revenit asupra măsurii luate prin încheierea pronunțată la data de 4 mai 2015 de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. x/114/2015 și s-a dispus retragerea certificatului de titlu executoriu european acordat sentinței nr. 923 pronunțată de Tribunalul Buzău, în baza Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 805/2004. A fost respinsă cererea privind cheltuielile de judecată. Prin aceeași decizie a fost obligată intimata să achite apelantei suma de 6.798,75 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că încheierea apelată este pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 10 lit. b) și art. 3 alin. (1) lit. b) din Regulamentul CE nr. 805/2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate.

S-a apreciat că, în Dosarul nr. x/114/2013, în care s-a pronunțat sentința nr. 923 din 10 iunie 2014, debitorul s-a opus în conformitate cu normele de procedură aplicabile. De asemenea, s-a reținut că respingerea ca neîntemeiate a apărărilor, pe baza probatoriului administrat în cauză, nu este de natură să conducă la concluzia că este necontestată creanța ce formează obiectul litigiului.

În consecință, instanța de apel a constatat că, în speță, nu se impunea analiza îndeplinirii standardelor minime aplicabile procedurilor privind creanțele necontestate, întrucât creanța nu îndeplinea însăși condiția esențială, respectiv de a fi o creanță necontestată, această analiză fiind necesar a se efectua numai în situația în care creanța era necontestată, în sensul art. 3 alin. (1) lit. b) din Regulamentul CE nr. 805/2004, condiție însă neîndeplinită de creanța stabilită prin sentința nr. 923 din data de 10 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Buzău, a cărei certificare ca titlu executoriu european s-a solicitat. La data de 17 mai 2016 recurenta-pârâtă SC A. SRL a formulat recurs împotriva deciziei evocate anterior.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a încheierii pronunțate de Tribunalul Buzău, prin care s-a respins cererea de retragere a certificatului de titlu executoriu european acordat. Totodată, s-a solicitat menținerea în tot a titlului executoriu european acordat sentinței civile nr. 923/2014. În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut că instanța de apel a dat o interpretare greșită actelor normative aplicabile litigiului, în speță Regulamentul CE nr. 805/2004 atunci când a apreciat că în cauză, chiar dacă partea adversă s-a prezentat prin apărător și a formulat toate apărările necesare în favoarea sa, fiind astfel respectate toate garanțiile procedurale prevăzute atât de legislația internă, cât și de cea europeană, nu ar fi aplicabile dispozițiile Regulamentului nr. 805/2004.

Totodată, susține recurenta că în această interpretare, hotărârea nu ar putea fi executată, întrucât prin demararea procedurii exequatorului prevăzută de Regulamentul CE nr. 44/2001 s-a încercat executarea hotărârii, însă acest lucru nu s-a realizat, motiv pentru care singura opțiune rămasă era cea a obținerii titlului executoriu european. În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a mai învederat că intimata-reclamantă a recunoscut pe tot parcursul derulării litigiului suma datorată, prin actele depuse la dosar. Astfel, reclamanta a solicitat în apel admiterea excepției lipsei de interes a pârâtei motivat de faptul că SC A. SRL deține o hotărâre definitivă și irevocabilă, respectiv un titlu ce poate fi pus în executare, însă cu toate acestea nu a reușit recuperarea creanței.

În consecință, recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a procedat la o interpretare și aplicare incorectă a prevederilor legale aplicabile în speță. În plus, recurenta precizează că temeiul juridic al apelului au fost dispozițiile art. 3 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 805/2004, în cuprinsul cărora legiuitorul reține și situația în care debitorul nu s-a prezentat sau nu a fost reprezentat în cadrul unei ședințe de judecată privind creanța, împrejurare care în speță nu este incidentă în opinia recurentei, întrucât debitoarea a fost prezentă la judecata în fond prin apărător ales. Intimata-reclamantă SC B. SRL a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, precizând că motivele de recurs invocate nu pot fi încadrate în cazurile prevăzute de art. 488 C. proc.

civ. Totodată, susține că în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici la adresa deciziei recurate, aspect care presupune indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanța de apel în fundamentarea acesteia. Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului, precizând că recursul a fost amplu motivat, din criticile invocate rezultând că acestea pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc.

civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 22 noiembrie 2016 s-a dispus comunicarea raportului părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Recurenta-pârâtă a depus la dosar punct de vedere asupra raportului, prin care a arătat că recursul este admisibil în principiu, conform art. 483 C. proc. civ. coroborat cu art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2006. Totodată, a solicitat respingerea excepției nulității recursului invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare. De asemenea, a formulat punct de vedere asupra raportului și intimata-reclamantă, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, în raport cu dispozițiile art. 7 din O.U.G.

nr. 119/2006 și art. 10 din Regulamentul CE nr. 805/2004. În continuare, a solicitat instanței să aibă în vedere și excepția nulității recursului, pe care a invocat-o prin întâmpinare, în raport cu argumentele expuse în cuprinsul acesteia. Totodată, a solicitat și cheltuieli de judecată. Prin încheierea din 4 aprilie 2017, s-a admis în principiu recursul și s-a acordat termen în ședință publică la data de 16 mai 2017. Totodată, prin aceeași încheiere a fost respinsă excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, apreciindu-se că motivele de recurs pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. La data de 12 mai 2017, recurenta-pârâtă a depus la dosar punct de vedere asupra raportului prin care a susținut că recursul este admisibil în principiu, solicitând în consecință admiterea caii extraordinare de atac astfel cum a fost formulată.

Analizând recursul declarat de SC A. SRL Buzău, din perspectiva criticilor formulate și temeiurilor de drept invocate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte îl va respinge pentru următoarele considerente: Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., astfel cum a precizat recurenta-pârâtă prin răspunsul la întâmpinare. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestui motiv de casare, recurenta a susținut că instanța de apel a dat o interpretare greșită actelor normative aplicabile în cauză, în speță Regulamentul CE nr. 805/2004.

Din această perspectivă, s-a susținut că SC B. SRL a recunoscut pe tot parcursul derulării litigiului pe fond suma datorată. Astfel, s-a arătat că în cadrul Dosarului nr. x/114/2013, prin întâmpinare, apelul declarat, cât și notele scrise depuse în apel a solicitat să se admită excepția lipsei de interes a societății A. SRL. Recurenta-pârâtă a mai susținut că poziția reclamantei din prezentul litigiu de a nu preciza că nu ar datora suma de bani stabilită prin titlul executoriu, echivalează în mod evident cu o recunoaștere. În plus, s-a învederat că reclamanta, prin acțiunile întreprinse, doar a contestat încercările pârâtei de a pune în executare titlul executoriu deținut, având drept scop împiedicarea recuperării sumei de bani datorate de societatea reclamantă.

Totodată, s-a mai susținut că temeiul juridic al apelului a fost art. 3 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 805/2004, fiind invocată situația referitoare la neprezentarea debitorului în cadrul ședinței de judecată, lucru care în speță nu s-a întâmplat întrucât debitoarea a fost reprezentată prin avocat. Analizând decizia atacată, din perspectiva criticilor de nelegalitate întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. În motivarea deciziei recurate, instanța de apel a argumentat corect că încheierea din 3 decembrie 2015 a Tribunalului Buzău a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 10 lit. b) și art. 3 alin. (1) lit. b) din Regulamentul CE nr. 805/2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate.

Astfel, curtea de apel a reținut în considerentele deciziei faptul că, în Dosarul nr. x/114/2013 în care s-a pronunțat sentința nr. 923 din 10 iunie 2014, debitorul s-a opus executării creanței stabilite prin titlul executoriu, în conformitate cu normele de procedură aplicabile, respectiv a formulat întâmpinare, a invocat excepții, a formulat apel și apoi recurs. Coroborând toate aceste împrejurări, instanța de apel a concluzionat, în mod corect, faptul că pârâta a contestat creanța solicitată de reclamantă, reținând sub acest aspect că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) din Regulamentul CE nr. 805/2004.

Analizând critica recurentei-pârâte din această perspectivă, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere că instanța de apel a argumentat în detaliu motivele pentru care a apreciat că, în speță, creanța a fost contestată de către debitoare, aceasta opunându-se prin mijloacele procedurale pe care le-a avut la dispoziție. Sub acest aspect, argumentul pârâtei potrivit căruia reclamanta ar fi recunoscut suma de bani pe care o datorează în raport cu faptul că aceasta nu ar fi precizat că nu datorează respectiva sumă, nu poate fi validat și găsit întemeiat din perspectiva dispozițiilor art. 3 din Regulamentul CE nr. 805/2004. Înalta Curte constată că dispozițiile acestui regulament prevăd în mod expres faptul că acestea se aplică hotărârilor judecătorești, tranzacțiilor judiciare și actelor autentice privind creanțe necontestate.

În cuprinsul deciziei recurate, instanța de apel a argumentat care au fost criteriile care au format convingerea sa în sensul reținerii că în speță este vorba de o creanță contestată de debitoare. Astfel, în mod corect, curtea de apel a evocat actele de procedură prin care reclamanta SC B. SRL a contestat creanța, respectiv întâmpinarea formulată în cadrul Dosarului nr. x/114/2013 prin care a solicitat respingerea cererii formulate de SC A. SRL, invocarea excepțiilor autorității de lucru judecat și a lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii pendinte, apelul și recursul formulate împotriva soluțiilor de admitere a cererii formulate de SC A. SRL. În cuprinsul recursului, recurenta a susținut că toate aceste împrejurări ar reprezenta de fapt o încercare a reclamantei de a contesta punerea în executare a titlului executoriu, iar atitudinea societății reclamante ar echivala cu o recunoaștere a datoriei.

Contrar, susținerilor recurentei, mijloacele procedurale utilizate de reclamanta SC B. SRL și care au fost evocate anterior echivalează cu o opunere din partea acesteia, în sensul unei contestări a creanței, astfel cum prevăd dispozițiile Regulamentului CE nr. 805/2004. În consecință, în mod corect instanța de apel a constatat, potrivit dispozițiilor art. 11 - art. 7 din O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, modificată prin Legea nr. 76/2012, că certificatul a fost emis fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de Regulamentul CE nr. 805/2004, motiv pentru care a revenit asupra măsurii luate de tribunal și a dispus retragerea certificatului de titlu executoriu european acordat sentinței nr. 923 din 10 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Buzău.

Recurenta-pârâtă și-a întemeiat recursul și pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii. Criticile de nelegalitate întemeiate pe acest punct, astfel cum au putut fi extrase din memoriul de recurs, se referă la faptul că instanța de apel nu a arătat în motivarea hotărârii care au fost considerentele pentru care au fost înlăturate susținerile societății A. SRL, în opinia sa nefiind analizate apărările sale din apel, prin hotărârea recurată, instanța de apel limitându-se a reține că în speță este vorba de o creanța contestată de debitoare.

Analizând decizia recurată, Înalta Curte urmează a înlătura acest motiv de recurs întrucât, contrar susținerilor recurentei-pârâte, apărările formulate în fața curții de apel au făcut obiectul examinării instanței, iar hotărârea pronunțată a fost argumentată sub toate aspectele invocate, aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, cât și cele pentru care au fost înlăturate cererile și apărările părților. Recurenta-pârâtă a susținut că instanța de apel nu s-ar fi referit deloc la susținerile pârâtei potrivit cărora reclamanta a fost reprezentată în mod constant în litigiul de fond, a formulat întâmpinare, având totodată prilejul să formuleze cereri/apărări.

Înalta Curte, analizând această critică a recurentei, constată că este nefondată având în vedere că instanța de apel în considerentele hotărârii a argumentat soluția pronunțată răspunzând totodată și apărărilor pârâtei, în acest sens reținându-se faptul că prin mijloacele procedurale de care reclamanta a înțeles să uzeze, practic a contestat creanța stabilită prin titlul executoriu. În consecință, și această critică urmează a fi înlăturată, având în vedere că instanța de apel, prin hotărârea atacată cu recurs, a analizat și a răspuns tuturor apărărilor și argumentelor formulate de părți. Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SC A. SRL Buzău.

În ceea ce privește cererea intimatei-reclamante SC B. SRL de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte o va respinge ca nedovedită, conform art. 452 C. proc. civ., raportat la extrasul de cont și factura nr. 1100 din 10 august 2016 aflate la dosar. Astfel, onorariile de avocat se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanței reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care să menționeze numărul contractului de asistență juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume. Acest raționament se justifică prin faptul că instanța va acorda cheltuielile de judecată numai în raport cu actele justificative ale plăților, iar hotărârea instanței reprezintă înscris justificativ și poate fi pusă în executare de către partea care a avansat aceste cheltuieli.

În speță, justificarea onorariului avocatului a fost făcută cu un extras de cont care nu poartă semnătura băncii și din care nu reiese niciun element comun cu prezentul litigiu, iar din factura nr. 1100 din 10 august 2016 nu rezultă că suma de 8.915,60 lei ar fi fost achitată pentru asistență juridică în cadrul Dosarul nr. x/114/2015. Mai mult decât atât, din cele două înscrisuri depuse la dosar nu rezultă contractul de asistență juridică în temeiul căruia ar fi fost efectuată plata sumei de 8915,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Potrivit împuternicirilor avocațiale aflate la dosar, contractul de asistență juridică aferent prezentului litigiu este cel cu nr. 687452 din 1 august 2016, mențiuni care însă nu se regăsesc în înscrisurile depuse la dosar de avocatul intimatei-reclamante.

În consecință, pentru argumentele arătate, Înalta Curte va respinge cererea intimatei-reclamante SC B. SRL de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 235 din 5 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Respinge cererea intimatei-reclamante SC B. SRL de acordare a cheltuielilor de judecată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2017.