CtEDO 11.12.2007 Auto

KRASUSKI v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
11.12.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KRASUSKI v. POLAND (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI PRIVIND PROCEDURA DE PILOT-JUDGMENT De către Waldemar KRASUSKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 11 decembrie 2007 în calitate de cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza, președinte, J. Casadevall, G. Bonello, K. Traja, S. Pavlovschi, L. Garlicki, L. Mijović, judecători și T.L. Grefierul de secțiuni inițiale având în vedere cererea depusă la 10 septembrie 2001, având în vedere decizia de a aplica procedura de judecată pilot și de a suspenda examinarea cererilor care decurg din aceeași problemă sistemică identificată în cazul Broniowski v. Polonia (nr. 31443/96), având în vedere deciziile de a ataca cererile Wolkenberg și alții v. Polonia (nr. 50003/99) și Witkowska-Toboła c. Polonia (n. 11208/02) din lista de cazuri, deliberată de Curte, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Waldemar Krasuski, a fost un național polonez născut în 1934 și a locuit în Zielona Góra. La 2 februarie 2005, soția reclamantului, dna Jozefa Krasusska, a informat Registrul Curții că reclamantul a murit la 30 decembrie 2004. Ea a declarat că dorește să continue procedura în fața Curții în locul soțului său demodat. Reclamantul întârziat și, ulterior, văduva sa, au fost reprezentate în fața Curții de către dl L. Cyrson, un avocat care practică în Poznań. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul Înainte de Al Doilea Război Mondial Părinții reclamanților au deținut proprietăți imobiliare în provinciunile de est ale Poloniei anterioare războiului, așa-numitele „Borderlands” (Kresy ). Aceste regiuni au inclus mari zone ale actualului Belarus și Ucraina și teritorii din jurul Vilnius în ceea ce este acum Lituania. În septembrie 1939 regiunile au fost invadate de URSS. După sfârșitul războiului, atunci când granița poloneză de est a fost retrasă spre vest și fixat de-a lungul râului Bug, zonele de frontieră au achiziționat numele „territorii dincolo de râul Bug” ( ziemie zabużańskie La o dată neespecificată după 9 septembrie 1944, familia reclamantului, cum ar fi aproximativ 1.240.000 de cetățeni polonezi care au fost la diferite date din 1944 până în 1953 supuse repatriării din teritoriile dincolo de râul Bug, a fost repatriat în Polonia în conformitate cu dispozițiile așa-numitelor „Acorduri Republicane” (unowy republikańskie Un cont mai detaliat al antecedentelor istorice și al dispozițiilor relevante ale acordurilor republicane și al altor tratate și legi conexe poate fi găsit în hotărârea Curții în cazul pilot al Broniowski c. Polonia (a se vedea, în special, Broniowski c. Polonia [GC], nr. 31443/96, CEDH 2004-V, §§ 10-12 și 39-45). La o dată neespecificată părinții reclamanților au primit proprietăți compensatorii din partea statului. Potrivit reclamantului, care se baza pe un raport de evaluare comandat de el, valoarea acesteia a corespuns la mai puțin de 3% din valoarea proprietății originale. La 5 noiembrie 1997 Curtea de District ( Sīd Rejonowy ) a dat o decizie declarând că reclamantul și cei trei frați ai săi, K.K., A.K și J. La 1 iulie 1999, reclamantul a obținut un certificat eliberat de primarul districtului Starosta (Starosta ) care confirmă că el și frații săi au în comun dreptul la compensare pentru proprietatea abandonată de părinții lor, evaluată la 1.586.046 zloti polonezi (PLN). La o dată neespecificată în 1999, reclamantul a depus o cerere de compensare pentru proprietatea Bug River, cerând plata valorii totale a acțiunii sale, adică PLN 395.588.10. În ceea ce privește cererea, referindu-se la o partidă acuzată, el a declarat că nu va conduce acțiunea împotriva primarului districtului (autoritatea responsabilă pentru manipularea cererilor Bug River la momentul material) deoarece a decis să dea în judecată guvernatorului relevant. În orice caz, el a adăugat că acțiunea sa nu va fi reușită, dar principalul său obiectiv este de a obține o decizie recursabilă, pe care el ar putea contesta în cadrul procedurilor interne și în fața Curții Europene. Februarie 2000. Curtea a constatat că reclamantul nu a demonstrat că a suferit de fapt daunele materiale presupuse și că afirmația sa nu a fost susținută de nici o probă și nu are o bază juridică. Reclamantul a apelat. La 21 decembrie 2000, Curtea Regională Poznań ( Sīd Wojewódzki ) a susținut hotărârea de primă instanță. Singura posibilitate de aplicare a cererii a fost de a participa la oferte competitive pentru vânzarea de bunuri de stat. Cu toate acestea, autoritățile de stat din toată Polonia au recunoscut oficial deficiența acută de terenuri de stat desemnate pentru realizarea cererilor Bug River. Acest fapt și faptul că în momentul material a fost practică comună a autorităților să renunțe la organizarea licitațiilor pentru reclamanții Bug River sau să le refuze în mod deschis posibilitatea de a-și exercita dreptul prin procedura de licitație legală a fost stabilit de Curte în hotărârea Broniowski (a se vedea Broniowski , citată mai sus, §§ 48-61, 69-87 și 168-176). Oferta guvernului polonez de a asigura așa-numita „pagament accelerat” În noiembrie 2005, după decontarea prietenoasă încheiată în cazul Broniowski (a se vedea Broniowski c. Polonia (decontare prietenoasă , [GC], nr. 31443/06, CEDH 2005-IX) și intrarea în vigoare a Legii din 8 iulie 2005 privind realizarea dreptului la compensare pentru bunuri lăsată dincolo de actualele frontiere ale statului polonez (Ustawa o realizacji prawa do rekonpensaty z tytułu pozostawienia nieruchomości poza obecnymi granicami państwa polskiego ) („Legea din iulie 2005”), o delegație a guvernului a vizitat Registrul Curții și a inspectat dosarul tuturor cazurilor „Bug River”. Scopul misiunii guvernului a fost de a selecta un grup de solicitanți pentru care, din cauza vârstei, a sănătății sau a situației personale dificile, guvernul a fost dispus să asigure o punere în aplicare accelerată a dreptului lor la compensare, astfel cum este definit în Legea din iulie 2005. Inițiativa lor a avut ca scop punerea în aplicare a măsurilor generale indicate în Broniowski merită o hotărâre și a angajamentelor asumate în soluționarea prietenoasă încheiată în cazul pilot (a se vedea Broniowski , citat mai sus § 194 și a treia și a patra dispoziții operative ale hotărârii , precum și Broniowski ( soluționarea favorabilă ) , citat mai sus § 31). Prin scrisoarea din 16 februarie 2006, Guvernul a furnizat Curtea numele celor 50 de solicitanți aleși de ei pentru includere în așa-numita „procedură de plată accelerată” pe baza criteriilor menționate mai sus. Reclamantul a fost inclus în lista acestor persoane. La 14 iunie 2006, Guvernul a prezentat un document care să prevadă „planul de acțiune” pentru plata compensației și să explice reclamanților în cauză cerințele și formalitățile care trebuiau să fie îndeplinite de acestea pentru a primi plata, în conformitate cu dispozițiile relevante din Legea din iulie 2005. Actul a introdus un plafon de 20% din valoarea actuală a proprietății originale privind compensațiile recuperabile de către reclamanții Bug River. Veduva solicitantă a acceptat oferta Guvernului. Totuși, ea a dorit să continue cererea depusă la Curte în măsura în care se referă la restul 80% din cererile de compensare. La 24 ianuarie 2007, Guvernul, acționând prin intermediul Băncii Naționale de Economie ( Bank Gospodarstwa Krajowego ), a creditat contul său bancar cu o sumă corespunzător la 20% din valoarea actuală a proprietății Bug River ( mienie zabużańskie ), indexată pentru data plății. Văduva reclamantului a primit PLN 27,397,07. O descriere detaliată a dreptului și practicii interne relevante referitoare la proprietatea Bug River sunt prezentate în hotărârile emise de Curte în cazul pilot al lui Broniowski c. Polonia (a se vedea Broniowski c. Polonia (merits) , citate mai sus §§39-120; și Broniowski c. Polonia (resoluție favorabilă) , citate mai sus §§ 14-30) și hotărârile luate în cazul lui Wolkenberg și alții c. Polonia și Witkowska-Toboła c. Polonia , citat mai sus §§ 24-25 și respectiv § 28-29. Operarea sistemului de compensare instituit prin Legea din iulie 2005 este descrisă în hotărârile Curții din cauza Wolkenberg și alții c. Polonia (dec.) nr. 50003/99, 4 decembrie 2007, §§ 18-23 și Witkowska-Toboła c. Polonia (dec.) nr. 11208/02, 4 decembrie 2007, §§ 27. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la faptul că statul nu a continuat să asigure punerea în aplicare a dreptului său la compensare pentru proprietatea Bug River în perioada înaintea intrării în vigoare a Legii din iulie 2005. De asemenea, văduva reclamantului s-a plâns în legătură cu reducerea ulterioară a dreptului compensatoriu la 20% din valoarea actuală a proprietății inițiale. Reclamantul, dl Waldemar Krasuski, a murit după ce și-a depus cererea la Curte. Veduva sa a confirmat Curții că dorește să continue procedura din Convenția în locul său. Curtea, având în vedere jurisprudența sa stabilită în această privință, concluzionează că este în stare să urmărească cererea în locul său. Prezentul caz, cum ar fi aproximativ 273 de cazuri similare aflate în prezent pe docheta Curții, a fost examinat în conformitate cu procedura de judecată pilot în urma hotărârii din cauza Broniowski (a se vedea Broniowski (merits) , citată mai sus §§ 189 seq.). Denumirea reclamantului a apărut în aceleași deficiențe structurale constatate că au fost la rădăcina constatării Curții cu privire la o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazul pilot și definit ca „o problemă sistemică legată de disfuncționarea legislației și practicilor interne cauzată de nefiind înființat un mecanism eficace de punere în aplicare a „dreptului la credit” al reclamanților Bug River, care „ha [d] a afectat și rămâne [ed] capabil de a afecta un număr mare de persoane” (ibid., a se vedea, de asemenea, a treia dispoziție operativă a hotărârii). În acest sens, și având în vedere numărul de persoane potențial afectate de încălcarea sistemică a Convenției, Curtea a ordonat că „ Statul pârât trebuie, prin măsuri juridice și practică administrativă adecvate, să asigure punerea în aplicare a dreptului de proprietate în cauză în ceea ce privește reclamanții rămășiței Bug River sau să le furnizeze soluții echivalente în loc, în conformitate cu principiile protecției drepturilor de proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1” (ibid. § 194 și a patra dispoziție operativă a hotărârii). Aplicarea art. 37 din Convenția art. 37 din Convenție afirmă, în măsura în care este relevantă, cum urmează: „1. Curtea poate decide în orice etapă a procedurii să decidă dezbaterea unei cereri din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile din acest sens. Curtea poate decide restabilirea unei cereri la lista sa de cazuri dacă consideră că circumstanțele justifică acest curs.” În cazul Wolkenberg și alții c. Polonia și Witkowska Toboła c. Polonia Curtea, având în vedere compatibilitatea generală a schemei de compensare introduse în legea iulie 2005 cu principiile de protecție a drepturilor de proprietate, în special cu principiile legate de compensare și funcționarea efectivă a actului în practică, precum și cu disponibilitatea de căi de recurs interne care permit reclamanților Bug River să recupereze compensații pentru orice material sau neconformitate trecută prejudecățile materiale suferite ca urmare a anteriorului funcționare defectuoasă a legislației interne, s-a exprimat satisfacția faptului că chestiunea care dă naștere cazurilor de Bug River a fost rezolvată în sensul articolului 37 § 1 din Convenție. Curtea a susținut că procedurile prevăzute în Legea din iulie 2005 au furnizat reclamanților și altor reclamanți de la Bug River ajutor la nivel intern, ceea ce și-a făcut examinarea în continuare a cererilor și a altor cereri similare nu mai justificate. În consecință și nu se constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului care ar necesita examinarea continuă a cazurilor în temeiul articolului 37 § 1 în amendă , Curtea a hotărât să elimine cererile din lista sa de cazuri (a se vedea Wolkenberg și alții c. Polonia , citată mai sus §§ 60-77; și Witkowska Toboła c. Polonia , citată mai sus §§ 62-79 ). Având în vedere circumstanțele prezentei cauze, Curtea nu constată niciun motiv care să justifice depărtarea acesteia de la concluzia achiziționată în cazurile menționate mai sus. Prin urmare, cererea ar trebui eliminată din lista de cauze a Curții. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cauze.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă