ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 312/A/2014

Asupra contestației în anulare de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 62/F din 15 februarie 2013, a Curții de Apel București, secția a Il-a penală,

în baza art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul A., la 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. anterior raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b), c) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. anterior s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen. anterior pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și apoi arestat preventiv de la 27 august 2011 la 28 decembrie 2011 și s-a dedus această perioadă din pedeapsa cu închisoarea aplicată.

În baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior și la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata B., la 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. anterior raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. anterior s-au interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că inculpata a fost reținută și arestată de la 27 august 2011 la 28 decembrie 2011 și s-a dedus această perioadă din pedeapsa cu închisoarea aplicată.

În baza

art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior și art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 05 septembrie 2011-28 noiembrie 2011.

În baza art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. anterior, a condamnat pe fiecare dintre inculpatele D., la pedepse de câte 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. anterior ca pedepse accesorii pentru fiecare dintre inculpate.

În baza art. 81 C. pen. anterior s-a suspendat condiționat executarea de către fiecare inculpată a pedepselor aplicate pe un termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 82 alin. (1) C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, aplicate fiecărei inculpate.

Conform art. 359 C. proc. pen. anterior, s-a atras atenția fiecărei inculpate asupra prevederilor art. 83 C. pen. anterior, privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate.

În baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, a fost condamnată inculpata E., la 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. anterior raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. anterior ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86

1

C. pen. anterior s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit în temeiul art. 86

2

alin. (1) C. pen. anterior.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. anterior s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

În baza art. 86

3

C. pen. anterior pe durata termenului de încercare, inculpata urmează a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a)

să se prezinte, la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui, sau la Serviciul de protecție al victimelor și reintegrarea socială a infractorilor;

b)

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

Conform art. 359 C. proc. pen. anterior, s-a atras atenția inculpatei

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior privind posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. anterior și art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 400.900 lei.

S-au menținut măsurile asigurătorii instituite pe parcursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatului - teren fâneață în suprafață 2698 mp, situat în intravilanul com. Poiana Câmpina și a bunurilor mobile deținute la locuința din Chitila, județ Ilfov, conform art. 163 și urm. C. proc. pen. anterior și art. 20 din Legea nr. 78/2000 până la concurența sumei de 400.900 lei.

S-a ridicat măsura indisponibilizării dispusă prin Ordonanța din 13 septembrie 2011 privind instituirea sechestrului asupra sumelor de 5.411 dolari SUA, 5.135 euro și 38.871 lei.

S-a dispus restituirea acestor sume către inculpat.

S-a ridicat măsura indisponibilizării luate prin aceeași Ordonanță asupra sumelor de 7859,40 lei pe care inculpatul o are în contul deschis la Banca Comercială a României, a sumei de 5.508,63 euro din contul deschis Raiffeisen Bank și, respectiv a sumei de 108.667,99 lei din contul deschis la Bancpost.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. anterior și art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a confiscat de la inculpata B. suma de 824.000 lei.

Conform art. 163 și urm. C. proc. pen. anterior și art. 20 din Legea nr. 78/2000, s-au menținut măsurile asigurătorii instituite pe parcursul urmăririi penale prin Ordonanța din 8 septembrie 2011 asupra sumelor de 86.980 euro și 6465 lei, precum și asupra imobilului din sectorul 1, deținut în coproprietate cu inculpatul C., până la concurența sumei de 824.000 lei.

S-a dispus restituirea către inculpații A. și C. a sumelor de câte 135 lei, plătite de aceștia în contul Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București.

A fost obligat inculpatul A. la 30.100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

A fost obligată inculpata B. la 10.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

A obligat pe fiecare dintre inculpatele F., D., G. și E. la câte 5000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că prin Rechizitoriul din 19 septembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției, s-au dispus, între altele:

1.

- trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, B. și C. pentru complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior și la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

2.

- punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatelor D., F. și G. pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare a influenței, prevăzută de art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, precum și a inculpatei E. pentru complicitate la infracțiunea de cumpărare a influenței - art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

3.

- disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia, în vederea efectuării cercetărilor penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt sa, după caz, a infracțiunii de mărturie mincinoasă de către numitul C.;

Pe baza materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale (proces-verbal de marcare criminalistică și înseriere bancnote Banca Comercială a României din 24 august 2011 și planșa foto; planșa foto marcare criminalistică bancnote Raiffeisen Bank din 24 august 2011; planșă foto ridicare bani de la Raiffeisen Bank din 24 august 2011; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 26 august 2011 și planșă foto; proces-verbal de comparare serii bancnote Raiffeisen Bank; proces-verbal de comparare serii bancnote Raiffeisen Bank - flagrant și anexe, din 15 septembrie 2011; procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice și ambientale, procese-verbale de percheziției corporală, domiciliară și auto, constatările tehnico-științifice, rapoartele de constatare tehnico-științifică testare poligraf, declarațiile inculpaților și ale martorilor H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A. și B.B.), rechizitoriul a stabilit următoarea situație de fapt:

În perioada iunie - august 2011, ca urmare a intervențiilor efectuate de inculpata B., inculpatul A., vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, cu rang de subsecretar de stat, a întreprins „demersuri pentru facilitarea derulării cu celeritate a procedurii de acordare a despăgubirilor" în beneficiul titularilor F., G., C.C. și D. pentru un teren în suprafață de 7180 mp, situat în București, cartierul Aviației, sector 1.

S-a menționat că prin raportul de evaluare întocmit în cursul lunii noiembrie 2006, valoarea terenului respectiv a fost stabilită la suma de 35.589.160 lei (echivalentul a 10.482.800 euro), iar prin decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din octombrie 2008 s-a aprobat plata către titulari a respectivei sume;

Cu toate acestea „procedurile de acordare a despăgubirilor au trenat până în vara anului 2011", când A., acționând la solicitarea numitei B., s-a folosit de prerogativele funcției „pentru a-și trafica influența asupra funcționarilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu atribuții în aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, asigurând unora dintre titularii respectivului dosar finalizarea cu celeritate a formalităților la nivelul acestei autorități publice și primirea despăgubirilor cuvenite", prin convertirea sumei menționate în acțiuni la Fondul „Proprietatea".

S-a mai arătat în rechizitoriu că inculpatul A. a pretins, prin intermediul aceleiași complice, de la titularele G., C.C., D. și F., sume de bani reprezentând circa 15% din valoarea despăgubirilor. în privința inculpatei B., s-a menționat că sarcina pe care și-a asumat-o ar fi constat în primirea sumelor de la cele în cauză și asigurarea remiterii ulterioare a foloaselor materiale către inculpatul A.

Cercetările efectuate au mai relevat - se afirmă în rechizitoriu - și participația penală a inculpatei E. (fiica numitei C.C.), prin intermediul căreia B. ar fi ținut legătura cu cumpărătoarele de influență pentru realizarea demersurilor infracționale menționate.

În contextul acestor activități ilicite, a rezultat din probatorii că la data de 8 august 2011, inculpata G., însoțită de inculpata B. a ridicat în numerar, din contul deschis la Banca Comercială a României - Sucursala Amzei, „suma de aproximativ 450.000 lei". Banii au fost remiși imediat inculpatei B., care în aceeași zi i-a înmânat inculpatului A., cei doi întâlnindu-se în zona restaurantului x.

S-a mai arătat în rechizitoriu că și D. ar fi remis inculpatului A., tot în cursul lunii august 2011 și prin intermediul complicei B. suma de aproximativ 400.000 lei.

De asemenea, conform conivenței infracționale stabilite în legătură cu folosul pretins de inculpatul A., s-a afirmat că învinuitele C.C. și F. ar fi stabilit să-i remită acestuia, în perioada imediat următoare, și tot prin intermediul complicei B., câte aproximativ 400.000 lei. în acest sens, F. a împuternicit-o pe sora sa, C.C., să scoată din contul său de la Banca Comercială a României - Sucursala Târgu Mureș, suma de aproximativ 800.000 lei, ce constituie obiect material al infracțiunilor săvârșite.

S-a mai arătat în rechizitoriu că inculpatele B. și E. au convenit ca C.C. să retragă de la Raiffeisen Bank - Sucursala Piața Presei Libere, suma de circa 520.000 lei.

Cercetările au evidențiat că în cei 520.000 lei era inclusă și suma de circa 48.000 lei, pe care inculpata F. a refuzat să o mai dea ca obiect al infracțiunilor de corupție menționate. E. și C.C. au stabilit că ea urmează să fie suportată proporțional (câte 16.000 lei fiecare) și de inculpatele G. și D.

Suma de aproximativ 927.000 lei a rămas asupra inculpatei B.

Ulterior - s-a arătat în rechizitoriu -, în ziua de 26 august 2011, aceasta s-a întâlnit cu inculpatul A., căruia i-a remis suma de 400.900 lei provenită din cei 927.000 primiți în condițiile anterior descrise, ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante.

Din actele de urmărire penală efectuate ar mai fi reieșit că inculpatul C., soțul inculpatei B., a acționat împreună cu aceasta pentru a-l ajuta, cu intenție, pe inculpatul A. să primească folosul pretins ca obiect al infracțiunii de trafic de influență, astfel că s-a reținut participația sa penală, în forma complicității, la săvârșirea acestei infracțiuni.

După această prezentare generală, în rechizitoriu au fost descrise în mod detaliat aspectele și situațiile de fapt despre care s-a arătat că au rezultat din probatoriul administrat în faza de urmărire penală.

Astfel, s-a stabilit că inculpatul A., în calitate de vicepreședinte al Autorității Naționale pentru restituirea Proprietăților, avea atribuții de coordonare a aplicării acelor acte normative ce oferă despăgubiri sau compensații pentru bunurile de care cetățenii români au fost deposedați în anul 1940 în Basarabia, Bucovina de Nord, Ținutul Herța, zona Cadrilater și Banat (Legile nr. 9/1998, nr. 290/2003 și nr. 393/2006).

în ziua de 28 iunie 2011, B. l-a vizitat pe inculpatul A. în biroul acestuia de la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, solicitându-l, așa cum s-a arătat în rechizitoriu, „să se implice pentru finalizarea procedurilor de acordare a despăgubirilor în beneficiul numitelor C.C., G., D. și F." Convorbirea a fost înregistrată audio-video, invocându-se în rechizitoriu incidența art. 91

1

și urm. C. proc. pen.

Pe parcursul discuției, inculpata B. ar fi afirmat că E., fiica numitei C.C., este cea mai bună prietenă a sa și că din cei treisprezece moștenitori din dosar doar cele patru beneficiare erau în posesia deciziei de acordare a despăgubirilor, însă nu au reușit să avanseze în derularea formalităților. Ele ar fi dorit să convertească despăgubirile în acțiuni la Fondul „Proprietatea", iar în finalul discuției interlocutorii ar fi convenit ca inculpata B. să revină, împreună cu prietena sa „luni", ceea ce în rechizitoriu s-a menționat că ar fi fost data de 04 iulie 2011.

S-a mai afirmat în actul de sesizare a instanței că ambii interlocutori s-au referit la practicile organelor de urmărire penală constând în supravegherea operativă și înregistrarea convorbirilor, A. arătând că are cunoștință despre astfel de acțiuni cu privire la el, considerându-le nejustificate și abuzive.

Din convorbirile telefonice interceptate în perioada 02 iulie 2011 - 11 iulie 2011 între inculpatele B. și E., precum și cu fratele acesteia din urmă, martorul Y., ar fi rezultat că întâlnirea cu A. a fost amânată pentru o dată ulterioară, deoarece inculpata B. a fost câteva zile plecată din București, iar inculpatul A. a lipsit și el o perioadă de timp de la serviciu.

Potrivit convorbirilor telefonice din 11 iulie 2011, B. i-a comunicat lui A. că a revenit în București și au stabilit, în principiu, să se întâlnească în zilele următoare. Drept urmare, inculpata a sunat-o pe E., spunându-i că vor merge să discute „cu el. Da, cu el" și vor rezolva repede problema.

La data de 13 iulie 2011, cele două inculpate s-au deplasat la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, convorbirea din biroul inculpatului A. fiind înregistrată ambiental audio-video.

în rechizitoriu s-a afirmat că din discuții ar reieși că finalizarea procedurilor „presupunea și satisfacerea unui interes personal", alături de cel al numitei E., deși sub acest aspect sunt redate doar frânturi de propoziții, de genul: „deci noi personal n-am făcut încă, "(referindu-se la cererea de opțiune pentru convorbirea despăgubirilor în acțiuni) și: „C.C.! E. sunt mai multe".

Din cercetările efectuate a mai rezultat că inculpatul A. ar fi apelat-o din birou, folosind telefonul fix, pe martora P., directorul Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, această structură având atribuții în finalizarea procedurilor de piață, inclusiv prin conversie în acțiuni la Fondul „Proprietatea".

S-a arătat în rechizitoriu că prin modul în care s-a adresat martorei P., inculpatul ar fi dat de înțeles că dosarul respectiv era în atenția sa și că dorea să fie finalizat.

Martora P. a venit în biroul inculpatului, care nu era șeful său ierarhic, în virtutea statutului său de vicepreședinte al instituției, cu rang de subsecretar de stat. Ea Ie-a explicat celor prezenți că titularii despăgubirilor aveau posibilitatea să formuleze cerere pentru conversia lor în acțiuni, precum și ce acte mai trebuiau depuse în dosar. întrucât urma să mai fie adusă o hotărâre judecătorească legalizată, inculpatul A. ar fi sugerat ca actul să fie căutat în arhiva instituției, afirmând: „dacă găsim o hotărâre de asta e bine. Dacă nu, o să vedem aici ce."

Inculpatele B. și E. au convenit să revină în aceeași zi la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru a depune înscrisurile la care se referise martora P., context în care inculpatul A. ar fi spus: „într-o o oră veniți înapoi. Eu plec, dacă plec, vorbim la telefon".

în rechizitoriu s-a mai arătat că după ce au plecat de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, numitele E. și B. au mers la un notariat, unde s-au întâlnit cu G. și D. Acestea au mandatat-o pe E. să le reprezinte în procedura de obținere a despăgubirilor.

S-a mai stabilit că în aceeași zi inculpatele B. și E. au revenit la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, unde martora P. a îndrumat-o pe E. să formuleze, în numele mamei sale, C.C. și a mătușilor F., D. și G., cereri de opțiune pentru acordarea despăgubirilor prin convertirea valorii acestora în acțiuni la Fondul „Proprietatea", înregistrate sub nr. 24593, nr. 24954, nr. 24595 și nr. 24596.

În faza derulării procedurilor, au fost constituite la Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar patru dosare distincte, ce au fost repartizate în lucru, la 25 iulie 2011, martorei S., după ce, la data de 15 iulie 20]11, inculpata E. a depus și procura pentru mama sa C.C. La 27 iulie 2011 au fost emise titlurile de conversie pentru D., pentru G. și pentru F., în care s-a menționat că fiecare titular a primit despăgubiri în cuantum de 3.049.096,66 lei, reprezentând un număr total de 5.817.776 acțiuni, calculate la un preț mediu ponderat de 0,5241 lei/acțiune. Pentru C.C., titlul de conversie a fost emis abia la 16 august 2011, pentru un număr total de 5.876.078 acțiuni, calculate la un preț mediu ponderat de 0,5189 lei/acțiune.

S-a mai afirmat în rechizitoriu că în ziua de 27 iulie 2011, B. s-a întâlnit din nou cu inculpatul A. la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților Ulterior, în convorbirea telefonică avută în seara aceleiași zile cu E., inculpata B. i-a relatat despre discuția avută cu inculpatul A., precizând: „. m-a întrebat astăzi ceva, i-am confirmat. și a rămas că dimineață se ocupă."

A doua zi - 28 iulie 2011, inculpații B. și A. au avut o discuție telefonică, convenind să se întâlnească în ziua următoare. Din exprimarea inculpatului A.: „problema este că, săptămâna viitoare, asta era!", în rechizitoriu s-a tras

concluzia că acesta se referă la folosul discutat anterior cu inculpata B., și pe care ar fi vrut să-l primească până „săptămâna viitoare".

Rechizitoriul a reținut că în ziua de 29 iulie 2011 inculpatul A. le-ar fi facilitat inculpatelor B. și E. accesul în sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, sunând pe telefonul fix un angajat de la intrarea în instituție și indicându-i să le ducă „la P." (martora P.). Din documentele eliberate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților rezultă că la acea dată numita E. a ridicat titlurile de conversie eliberate pe numele mătușilor sale D., F. și G.

În ziua de 01 august 2011, într-o convorbire telefonică, inculpata E. i-a comunicat inculpatei B. faptul că G. demarase procedurile de vânzare a unei părți din acțiunile primite de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și că va mai dura două-trei zile până în momentul în care îi vor fi virați banii în cont. La aceeași dată, între cele două interlocutoare s-a mai purtat o convorbire telefonică, E. afirmând: „am fost, am rezolvat cu două persoane, dar la una e o greșeală și a trebuit să mergem acolo să modifice. E greșit."

În rechizitoriu s-a arătat că aceste afirmații se refereau la împrejurarea că au fost obținute de la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților despăgubirile, prin convertirea în acțiuni, cuvenite numitelor C.C. și G., însă în ceea ce o privește pe F. s-a produs o eroare materială la transcrierea codului numeric personal.

Din cercetările efectuate s-a susținut că a mai rezultat preocuparea inculpatelor B. și E. pentru ca și numitele F. și G. să intre cu celeritate în posesia drepturilor ce li se cuveneau.

Sunt menționate în acest sens mai multe convorbiri telefonice interceptate (3, 4 și 5 august 2011), din care ar rezulta implicarea inculpatei B. în derularea acestor operațiuni comerciale și bancare.

În contextul remedierii erorii materiale strecurate în codul numeric personal al numitei F., s-a reținut că între inculpații B. și A. a mai avut loc, în biroul acestuia din urmă de la Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, o discuție, de asemenea înregistrată audio-video. Inculpatul B. a relatat despre această greșeală „s-a omis cifra patru înainte de trei la CNP-ul doamnei, motiv pentru care noi nu am putut să facem nimic mai departe." în minutele următoare, inculpatul A. a sunat-o la telefon pe martora P., rugând-o să rezolve această problemă.

Rechizitoriul a afirmat că din modul de comportare al inculpatei B. ar rezulta că aceasta avea reprezentarea faptului că obținerea titlurilor de conversie se datora intervenției inculpatului A.. în acest context, ea ar fi scris ceva pe o coală de hârtie, pe care apoi a remis-o inculpatului. Acesta a citit-o și i-a înapoiat înscrisul. Inculpata ar fi întrebat, cu privire la acele mențiuni: „da? Tot, da, da, da", iar A. ar fi făcut „un semn discret cu capul, în semn de aprobare". Inculpata ar fi scris din nou ceva pe aceeași coală de hârtie, iar replica lui A. a fost: „i-o lăsăm mai rece un pic, de marți, așa, până joi, da."

Interpretând această discuție dintre inculpați, rechizitoriul a tras concluzia că ei încercau să stabilească modalitatea de împărțire a sumei pe care B. urma să o primească în zilele următoare de la numita G. De

asemenea, s-a apreciat că cei doi voiau să fie siguri că mai întâi vor primi foloasele de la G. și D., amânând rectificarea erorii strecurate în titlul de conversie emis pentru F. și emiterea titlului pentru C.C.

La un moment dat în biroul inculpatului a intrat martora P., cu care inculpații ar fi discutat despre îndreptarea erorii materiale și lipsa de la dosarul titularei C.C. a copiei actului de identitate al acesteia. în finalul convorbirii, martora P. i-a spus inculpatei că o așteaptă la ea în birou pentru a găsi o modalitate de rezolvare a acelor probleme.

În rechizitoriu s-a mai susținut că, după plecarea martorei, inculpata B. a scris din nou ceva pe aceeași coală de hârtie, pe care i-a dat-o inculpatului A., întrebându-l: „da?". Inculpatul ar fi ridicat din umeri, în sensul că problema respectivă nu îl interesează, iar B. ar fi afirmat: „nu, deci am fost acolo, asta mi-a zis acum. Că aici acum. Și încă n-a intrat. A zis că luni sau marți. deci n-am, n-am ce să fac, am crezut, că așa, astăzi".

Interpretarea dată de Parchet acestei discuții este în sensul că inculpata B. îi comunica inculpatului A. faptul că banii rezultați din vânzarea acțiunilor deținute de G. urmau să intre în contul acesteia abia luni sau marți (8 sau 9 august 2011), astfel încât nu era încă în măsură să remită folosul material anterior convenit.

S-a mai apreciat că afirmația inculpatului A.: „să vadă și femeile alea liniștite, că au și ele . și vor să-și vadă treaba încheiată ." semnifică acordul său pentru derularea pe viitor a evenimentelor, așa cum îi fuseseră prezentate de către inculpata B.

în partea de final a discuției, despre care s-a afirmat în rechizitoriu că s-ar fi purtat, în mare parte, în șoaptă, A. i-ar fi cerut inculpatei B. să discute cu martora P. problemele privind titlurile de conversie pentru F. și C.C. S-a mai afirmat că inculpatul i-ar fi promis de asemenea că va interveni și el în același sens, urmând să vorbească în lunea următoare cu martora P., precum și cu „Cătălin". în rechizitoriu s-a arătat că acesta din urmă este martorul B.B., alt vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în competența căruia intrau și atribuții de semnare a titlurilor de conversie și a deciziilor prin care se rectificau anumite erori materiale.

În ziua de 08 august 2011 între inculpații A. și B. au avut loc trei convorbiri telefonice, redate fragmentar în rechizitoriu, în legătură cu care se arată că relevă interesul numitei B. pentru obținerea titlului de conversie al cărei titulară era C.C., ca și pentru rectificarea erorii materiale în ceea ce o privea pe D.D.

Fiind înregistrat ambiental în biroul său, inculpatul A. ar fi fost auzit vorbind la telefonul fix cu martora P., la care s-a interesat despre stadiul acestor proceduri.

În cadrul întâlnirii care a avut loc în biroul inculpatului A., cu puțin după ora 14, și în care B. ar fi scris în mai multe rânduri pe o coală de hârtie, cei doi discutând în șoaptă. A. i-a spus ia un moment dat:. „mă, vino tot acolo, adu și tu o sticlă de vin. Și ne vedem la terasă, acolo. Bem o, alea, alea", pentru ca apoi să precizeze: „aduceți și voi o sticlă de whisky."

În rechizitoriu această discuție a fost interpretată ca reprezentând solicitarea făcută de inculpatul A. de a i se aduce o primă parte din folosul pretins, în concret banii proveniți de la G., la restaurant.

La cererea inculpatului A., în biroul acestuia a venit apoi martora P., care a afirmat că „rectificativa se face astăzi" și a stabilit cu inculpata B. ca aceasta din urmă să revină la Autoritatea Naționale Pentru Restituirea Proprietăților după ora 16.00 pentru a lua înscrisul respectiv. în același context, martora i-ar fi spus inculpatei că în privința dosarului referitor la titlul de conversie al numitei C.C., „săptămâna asta, săptămâna viitoare maxim, scăpați."

După ce a plecat de la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, inculpata B. Ie-a sunat la telefon pe numitele E., C.C. și G., informându-le despre demersurile făcute, iar cu cea din urmă s-a și întâlnit în zona Pieței Amzei. De asemenea, inculpata a avut o convorbire telefonică și cu martorul E.E., broker împuternicit de F. pentru vânzarea la bursă a acțiunilor și s-a interesat cum trebuie folosită decizia de rectificare.

S-a mai reținut în rechizitoriu că, dorind să se asigure că i se va remite chiar în aceeași zi tranșa de bani provenind de la G., inculpatul A. a contactat-o telefonic pe inculpata B., spunându-i, în limbaj codificat. „A fost și ziua mea și-am zis să ne vedem, să bem un șpriț acolo.", referindu-se la restaurant.

Datele comunicate de Banca Comercială a României pe parcursul urmăririi penale, coroborate cu celelalte probatorii, atestă că în ziua de 08 august 2011, ora 15.40, numita G. a retras în numerar suma de 457.000 lei de la sucursala Amzei, fiind însoțită de inculpata B. Banii au fost puși într-o sacoșă cu sigla „F.F.", iar la ieșirea din incintă au fost preluați de inculpatul C., soțul inculpatei B.

Ulterior, toți cei trei s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpatul C. la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în vederea ridicării deciziei de rectificare privind-o pe F., ceea ce s-a și întâmplat în după-amiaza aceleiași zile.

S-a mai arătat în rechizitoriu că inculpata B. a semnat pentru eliberarea acelui înscris, cu toate că nu fusese împuternicită printr-o procură.

Potrivit rechizitoriului, în seara de 08 august 2011, inculpații B. și A. s-au văzut de două ori, la restaurant, iar cu ocazia celei de-a doua întâlniri, inculpata i-ar fi remis suma de 367.000 lei, provenită din cei 457.000 lei primiți mai devreme de la numita G., iar diferența de 90.000 lei ar fi rămas asupra sa.

Aceiași doi inculpați au purtat a doua zi o altă convorbire telefonică, rechizitoriul susținând că, printr-un limbaj abuziv, B. s-ar fi interesat dacă A. era dispus să accepte amânarea momentului de primire a celei de-a doua tranșe din folosul pretins, reprezentând banii pe care trebuia să-i dea numita D.

Acest dialog este redat în sensul că inculpata B. ar fi spus: „da! Nu știu. Eu le-am transmis, conform înțelegerii. Ei m-au rugat să le dau, ă, Raif. la

ăștia", iar inculpatul A. răspunde! „treaba lor! Na. Eu nu mă bag, că e treaba oamenilor să facă".

S-a mai menționat în rechizitoriu că în cursul aceleiași zile inculpata B. a avut o convorbire telefonică și cu numita E., transmițându-i „într-un mod voalat" că se întâlnise în ziua precedentă cu G., când a fost prezent și soțul său și că, „omul a plecat în concediu astăzi."

În aceeași zi, inculpata B. s-a deplasat cu autoturismul condus de martorul A.A., în zona Pieței „Progresul", la sucursala „Toporași" a Băncii Comerciale a României, unde s-a întâlnit cu D. și a primit de la aceasta, în prezența numitei G., suma de 350.000 lei.

În rechizitoriu s-a susținut că numita D. aprecia această sumă ca reprezentând cota de 15% pe care trebuia să o remită inculpatului A., conform înțelegerii anterioare. Inculpata B. i-ar fi explicat însă că acest calcul este greșit, întrucât procentul de 15% trebuia raportat la valoarea acțiunilor menționată în titlul de conversie, astfel încât i-a pus în vedere că trebuie să mai dea 107.000 lei, până la concurența sumei de 457.000 lei.

În consecință, la data de 11 august 2011, cele trei persoane s-au reîntâlnit, de această dată și în prezența inculpatului C., numita D. înmânându-i inculpatei B. încă 107.000 lei.

Pe de altă parte, în perioada 09 august -10 august 2011, inculpata B. a vorbit la telefon cu numitele F. și E., ținându-le la curent cu demersurile întreprinse pe lângă martorul E.E. în vederea punerii în executare a deciziei rectificative și tranzacționării acțiunilor.

În convorbirea purtată cu F., inculpata B. i-ar fi solicitat interlocutoarei să nu discute la telefon aspecte legate de despăgubiri.

În ziua de 12 august 2011, inculpata B. s-a deplasat la Târgu Mureș, unde locuiește F., și s-a întâlnit cu aceasta a doua zi dimineața, înmânându-i titlul de conversie în original și decizia de îndreptare a erorii materiale.

S-a mai menționat în rechizitoriu că inculpata și-ar fi păstrat 90.000 lei din cei 457.000 lei primiți de la D., iar diferența de 367.000 lei a remis-o inculpatului A., cu care s-a întâlnit în ziua de 14 august 2011, în apartamentul ei situat în București. Această împrejurare ar rezulta din cuprinsul mai multor convorbiri telefonice purtate în cursul acelei zile între cei doi inculpați.

La data de 17 august 2011, inculpata B., însoțită de numita C.C., s-a deplasat la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, întrucât, conform înțelegerii anterioare cu inculpatul A., trebuiau să ridice titlul de conversie al acesteia din urmă. Convorbirile din acea zi din biroul inculpatului A. au fost înregistrate audio-video. A rezultat că inculpatul a luat legătura în două rânduri, folosind telefonul fix, cu martora O., interesându-se de stadiul lucrării. Apoi inculpatul A., adresându-se celor două vizitatoare și dorind, conform rechizitoriului, să-și sublinieze meritele în rezolvarea problemei, a afirmat:. „au rămas destul de mulți pe afară, care n-o să prindă niciun leu, niciodată, din păcate". Inculpații ar mai fi stabilit să se revadă „miercuri" (24 august 2011),

conform înțelegerii anterioare în sensul ca inculpata B. să îi remită celelalte două tranșe de bani, provenite de la numitele F. și C.C.

Întrucât s-a reținut în rechizitoriu că F. a decis s-o împuternicească pe sora sa, C.C., să efectueze operațiunile de retragere a sumei respective de bani din contul său, s-au făcut demersuri pentru efectuarea formalităților necesare în zilele de 19 și 20 august 2011, aceste operațiuni prelungindu-se până la data de 23 august 2011. Se mai menționează că în această perioadă între B., E. (fiica numitei C.C.) și F. au existat mai multe discuții telefonice, redate fragmentar în rechizitoriu, din care ar rezulta unele nemulțumiri ale inculpatei B. în legătură cu faptul că F. ar fi dorit să plătească o sumă cu circa 50.000 lei mai mică.

S-a mai arătat în rechizitoriu că pentru obținerea de probe referitoare la destinația sumelor de bani aflate în conturile numitelor F. și C.C., prin procesele-verbale întocmite la data de 24 august 2011, Direcția Națională Anticorupție a procedat la individualizarea și marcarea unor bancnote, atât la Banca Comercială a României - Sucursala Amzei, cât și la Raiffeisen Bank - Sucursala Piața Presei Libere, de unde existau indicii că se vor efectua retrageri de numerar, suma de 407.000 lei din contul numitei F., iar ulterior la Raiffeisen Bank - Sucursala Piața Presei Libere, de unde C.C. a scos din contul său suma de 520.000 lei. Chitanțele de eliberare numerar emise de Raiffeisen Bank cu privire la această sumă au fost găsite cu ocazia percheziției efectuate la data de 27 august 2011 în autoturismul, utilizat de inculpata B.

În rechizitoriu s-a mai menționat că întreaga sumă de 927.000 lei a fost luată de inculpata B. și remisă soțului ei, inculpatul C., iar acesta din urmă a dus-o la locuința lor din Snagov. Inculpata B. a însoțit-o pe C.C. până la Ciolpani, unde aceasta locuiește, iar înainte de a se despărți i-a dat, conform celor anterior stabilite cu numita E., suma de 3.000 lei, iar în zilele următoare a alimentat contul bancar al acesteia din urmă, care se afla în Austria, cu suma de 20.500 lei.

În aceeași zi de 24 august 2011, după ce a intrat în posesia sumei de 407.000 lei, retrasă de C.C. din contul numitei F., inculpata B. a purtat o discuție telefonică, la ora 14:18, cu inculpatul A., acesta afirmând că este plecat din București și stabilind să se întâlnească în ziua următoare.

S-a mai arătat în rechizitoriu că discuțiile purtate de inculpata B., soțul său, C. și numita C.C., în autoturism, imediat după retragerea de numerar de la Banca Comercială a României - Sucursala Amzei, au fost înregistrate ambiental din punct de vedere audio.

Conform rechizitoriului, inculpații B. și C. au afirmat, în legătură cu o parte din bani, că le-ar reveni lor, această concluzie rezultând din afirmația inculpatei: „să mergem la bancă, să-i depunem pe ai noștri". S-a renunțat apoi la această idee, problema urmând să fie rezolvată a doua zi, deoarece, așa cum s-a arătat în rechizitoriu, inculpata nu stabilise cu A., care nu se afla în acel moment în București, modalitatea de împărțire a celor aproximativ 900.000 lei remiși de

către C.C. în numele ei și al inculpatei F. Pe de altă parte, folosirea pluralului de către inculpata B. („ce facem?", „cum facem") atestă că soțul ei era la curent și chiar implicat în activitatea infracțională desfășurată.

S-a reținut că ulterior, în ziua de 25 august 2011, inculpații B. și A. au vorbit din nou la telefon, stabilind să se întâlnească a doua zi.

La data de 26 august 2011, la orele 11:44, A. a contactat-o telefonic pe inculpata B. și au convenit să se întâlnească în după amiaza aceleiași zile, în locuința ei din Bd. …, unde, conform rechizitoriului, se remiseseră, la 14 august 2011, banii proveniți de la D.

Pe de altă parte, inculpatul C., în ziua de 26 august 2011, a venit de la Snagov la București separat de soția sa, având asupra sa aceeași geantă din pânză în care fuseseră puși banii primiți de la C.C. la 24 august 2011.

Inculpata B. a vorbit la telefon cu E., pe care a informat-o că i-a alimentat contul, așa cum stabiliseră anterior, și cu inculpatul C., căruia i-ar fi spus că este necesar „să facă socotelile", convenind să se întâlnească la apartamentul lor din Bd. ….

S-a mai reținut în rechizitoriu că în aceeași zi, în jurul orelor 17:15, inculpatul C. a efectuat o tranzacție valutară la casa de schimb a SC G.G. SRL, situată în apropierea locuinței respective, cumpărând 30.000 euro, pentru care a plătit 127.800 lei. Potrivit imaginilor video, inculpatul avea asupra sa aceeași geantă din pânză, iar în interior s-ar fi aflat mai mulți bani decât cei folosiți pentru schimbul valutar.

Tot în urma supravegherii inculpatului C. a mai rezultat că acesta s-a deplasat la apartament, având asupra sa aceeași geantă, iar apoi a plecat singur spre Snagov, soția sa rămânând în locuință.

La ora 19.15 inculpații B. și A. au purtat o convorbire telefonică. în rechizitoriu s-a susținut că inculpata, într-un limbaj disimulat, referindu-se la „prospecte" și „pliante", i-ar fi dat de înțeles că nu a reușit să schimbe în valută suma în lei pe care o avea asupra sa.

În jurul orei 19.45, inculpatul A. a venit la locuința inculpatei și a primit suma de 400.900 lei, ca obiect al infracțiunii de trafic de influență, ocazie cu care s-a realizat constatarea infracțiunii flagrante. Din procesul-verbal întocmit, precum și din planșa fotografică rezultă că au fost identificate o parte din bancnotele marcate criminalistic la data de 24 august 2011, înainte ca numita C.C. să efectueze retragerile de numerar și să dea banii inculpatei B. Astfel, au fost găsite mai multe bancnote pe care era menționat textul „Trafic 24 august 2011", iar ulterior, prin procesul-verbal din 15 septembrie 2011, s-a constatat că toate cele 1500 de serii ale bancnotelor provenind din suma de 400.900 lei au corespondent în seriile celor ce au compus suma de 520.000 lei, marcată criminalistic în ziua de 24 august 2011, la sediul Raiffeisen Bank.

În rechizitoriu s-a arătat că aspectele menționate se coroborează cu probațiunea testimonială administrată, precum și cu înscrisurile și celelalte mijloace de probă aflate la dosar.

Astfel, prin declarațiile lor concordante, inculpatele B. și E. ar fi confirmat atât exercitarea actelor materiale de pretindere și primire a unui folos, ca

obiect al infracțiunilor corelative de trafic, respectiv cumpărare de influență, precum și participația lor, în forma complicității, la săvârșirea acestor infracțiuni.

În continuare, în rechizitoriu se reia prezentarea situației de fapt, insistându-se asupra unor aspecte considerente de către Parchet esențiale.

Astfel, s-a subliniat că simultan cu acțiunile întreprinse de către inculpatul A. de facilitare a derulării cu celeritate a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a procedurilor de emitere a celor patru titluri de conversie, inculpata B. s-a preocupat să clarifice folosul pe care acesta dorea să-l primească, să transmită pretențiile către cumpărătoarele de influență și în final să asigure remiterea sumelor de bani constituind obiectul material al infracțiunii.

Inculpatul A. a tratat folosul pe care l-a pretins ca pe un întreg și doar compus din patru tranșe, câte una de la fiecare din cumpărătoarele de influență, menționând că trebuie să fie ceva „de bun simț" sau „simbolic". Cu ocazia discuției înregistrate ambiental în autoturismul inculpatei, la data de 29 iulie 2011, inculpata B. ar fi înțeles - se susține în rechizitoriu - că inculpatul A. pretindea câte un procent de 10-15% din valoarea acțiunilor de la fiecare titular al despăgubirilor.

Pe de altă parte, cu privire la același aspect, s-a arătat în actul de sesizare a instanței că în cursul unei întâlniri care a avut loc într-o zi de vineri a lunii iulie 2011, la locuința din Snagov a inculpatei B., și la care au mai participat E. și fratele acesteia, Y., s-ar fi stabilit ca folosul ce urma să fie remis inculpatului A. să fie de 15% din valoarea acțiunilor, din care 3% să revină inculpatei B..

S-a reluat în rechizitoriu susținerea că prima tranșă de 457.000 lei a fost primită de această inculpată de la numita G., la data de 08 august 2011, iar în seara aceleiași zile, la restaurant, ea i-ar fi remis lui A. suma de 367.000 lei, oprindu-și pentru sine restul de 90.000 lei.

De asemenea, în zilele de 09 august 2011 și 11 august 2011, inculpata a primit de la numita D., în mod succesiv, ca urmare a unor retrageri bancare de numerar, suma totală de 457.000 lei.

Din acești bani, 367.000 lei au fost dați inculpatului A. la data de 14 august 2011 în apartamentul inculpatei B. din bd. ….

În fine, au fost reiterate mențiunile din rechizitoriu referitoare la aspectele premergătoare prinderii în flagrant a inculpatului A., în seara de 26 august 2011, având asupra sa suma de 400.900 lei.

Un capitol distinct al rechizitoriului se referă la vinovăția inculpaților, despre care se arată că este pe deplin dovedită prin probatoriile administrate. Au fost reluate, din nou, principalele elemente ale situație de fapt, astfel cum ele rezultă, în opinia Parchetului, din ansamblul dovezilor cauzei.

S-a concluzionat că din suma totală de 1.817.500 lei care a fost remisă de către cumpărătoarele de influență F., D., G. și C.C., pretinsă de către inculpatul A. prin intermediul inculpatelor B. și E., în posesia acestuia a ajuns suma de 1.134.900 lei, iar la inculpata B. a rămas diferența de 682.600 lei.

La stabilirea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul A., în rechizitoriu s-a menționat că, potrivit dovezilor administrate, acesta nu avea atribuții de serviciu privind coordonarea Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților ori în legătură cu emiterea titlurilor de conversie, precum și împrejurarea că actele materiale săvârșite de acesta se circumscriu unei unități infracționale.

Prin rechizitoriu au fost înlăturate ca nesincere, neverosimile și în dezacord cu materialul probator susținerile inculpatului în sensul că nu a făcut decât să le îndrume pe inculpatele B. și E. la Direcția Plăți din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, și că la data de 26 august 2011 nu a știut că în punga dată de numita B. se află bani, ci un cadou.

În ceea ce le privește pe numitele E., F., D., G. și C.C., s-a arătat că acestea au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.

Referitor la inculpata B., rechizitoriul a arătat că aceasta a recunoscut, încă de la începutul cercetărilor în cauză, că a remis inculpatului A. sumele de bani reprezentând folosul infracțional, și chiar dacă a încercat să-și diminueze rolul în ansamblul activităților ilicite, în final a confirmat situația de fapt astfel cum a fost descrisă.

S-a mai menționat, în privința învinuitei C.C., că prin ordonanța din 19 septembrie 2011 s-a dispus, în baza art. 252 C. proc. pen. anterior și art. 45 raportat la art. 38 C. proc. pen. anterior, admiterea cererii acesteia în sensul efectuării unei expertize psihiatrice, pentru a se stabili dacă are sau nu discernământul afectat. Prin aceeași ordonanță s-a disjuns cauza și s-a constituit un Dosar separat (cu nr. x/P/2011 al aceleiași secții din cadrul Direcției Naționale Anticorupție) pentru completarea cercetărilor prin administrarea probei încuviințate.

Situația juridică a inculpatului C. a fost analizată într-o secțiune distinctă a rechizitoriului, susținându-se că acesta, în desfășurarea activității infracționale ce face obiectul cauzei, a acționat împreună cu soția sa, B. pentru a-l ajuta, cu intenție, pe inculpatul A. să primească folosul pretins ca obiect al traficului de influență.

Astfel, se fac referiri la faptul că la data de 08 august 2011, inculpatul C. a însoțit-o pe soția sa la sediul Băncii Comerciale a României - Sucursala Amzei, de unde aceasta a primit cei 457.000 lei de la inculpata G. Banii au fost preluați de inculpat și duși la locuința din București.

Inculpata B. a declarat că soțul său știa că în aceeași seară trebuia să dea o parte din bani lui A. în schimbul ajutorului dat pentru facilitarea procedurilor la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Ea a mai arătat că inculpatul C. și-a exprimat dezacordul față de implicarea ei în această activitate, fiind de părere că se expune prea mult. Totuși, inculpatul a primit de la soția sa 90.000 lei din cei 457.000 lei remiși de G. și i-a dus la locuința lor din Snagov.

S-a mai reținut în rechizitoriu că, în aceleași condiții, inculpatul a mai primit de la soția sa alți 90.000 lei, proveniți de la inculpata D., din suma totală stabilită pentru serviciile făcute de A..

În mod similar, s-a menționat că la data de 24 august 2011, C. Ie-a însoțit pe soția sa și pe numita C.C., mai întâi la Banca Comercială a României - Sucursala Amzei, și apoi la Raifeissen Bank - Sucursala Piața Presei Libere, de unde a fost retrasă în numerar de către C.C., suma totală de 927.000 lei. Acești bani au fost preluați de inculpat și duși la locuința din Snagov.

În rechizitoriu s-au făcut din nou referiri la forța probantă a unei înregistrări ambientale din 24 august 2011 între inculpat și soția sa, precum și la o convorbire telefonică de a doua zi, purtată de cei doi, din care rezultă că inculpata B. nu era lămurită cu privire la modul de împărțire a banilor, iar C. și-ar fi exprimat părerea că suma ar fi trebuit schimbată în euro și că plata ar fi bine să fie amânată pentru a doua zi.

S-a mai arătat în actul de sesizare a instanței că la data de 26 august 2011, inculpatul C. a transportat geanta în care se aflau banii puși la dispoziție de către C.C. și F. înapoi de la Snagov în București, a schimbat, așa cum s-a menționat, o parte din ei pe 30.000 euro și i-a lăsat soției sale 400.900 lei. Această sumă a fost ulterior remisă inculpatului A. și descoperită asupra sa cu prilejul prinderii în flagrant.

În privința celor 30.000 euro și a diferenței de bani până la concurența sumei de circa 900.000 lei, rechizitoriul a susținut că au rămas în posesia inculpatului C..

Cu prilejul primei audieri în cauză, inculpatul ar fi arătat, în prezența avocatului ales, că este de acord să predea organelor de urmărire penală sumele de bani respective.

După câteva ore, el a revenit însă la sediul Direcției Naționale Anticorupție, susținând o versiune pe care rechizitoriul o apreciază ca nesinceră și neverosimilă.

Inculpatul C. a afirmat că în seara de 26 august 2011, după reținerea soției sale, l-a condus cu autoturismul pe fiul său C., la locuința numitului H. din Sinaia și că a lăsat la acesta bagajele în care crede că se afla și suma de bani respectivă. Ulterior, în cursul zilei de 05 septembrie 2011, inculpatul C. i-a solicitat numitului H. să îi aducă acele bagaje într-o parcare din Sinaia, iar când a verificat conținutul lor a constatat lipsa banilor. De asemenea, inculpatul a arătat că i-a cerut celui în cauză explicații, însă numitul H. a afirmat că nu a găsit niciun ban în bagaje.

Rechizitoriul a concluzionat, pe baza cercetărilor efectuate asupra acestui aspect, că locul în care suma respectivă se află în prezent sau eventuala ei însușire pe nedrept nu sunt elucidate, astfel încât s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia.

Concluzionând cu privire la încadrarea juridică, în actul de sesizare a instanței s-a menționat că fapta inculpatului A., constând în aceea că „în perioada iunie-august 2011, deținând funcția de vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, cu rang de subsecretar de stat și pe fondul soluționării Dosarului înregistrat la această autoritate publică sub nr. x/CC/2006, având ca obiect despăgubirile cuvenite, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005, învinuitelor F., D., G., C.C. și alți titulari, a pretins de la acestea, cu ajutorul coinculpatei B., un folos care inițial nu a fost particularizat, iar ulterior individualizat ca fiind un procent de 20% din valoarea despăgubirilor stabilită prin Decizia nr. 3265 din 27 octombrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și finalmente diminuat la un procent de 15%, după care a primit, în trei tranșe, cu ajutorul aceluiași complice, suma totală de 1.817.500 lei (reprezentând echivalentul a aproximativ 432.738 euro), din care și-a însușit 1.134.900 lei (respectiv, în zilele de 08 august 2011 și 14 august 2011 câte 367.000 lei, iar în data de 26 august 2011 suma de 400.900 lei, ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante), inculpatul folosindu-se în desfășurarea activității infracționale de influența derivată din funcția sa pentru a-i determina pe funcționarii din cadrul aceleiași autorități să finalizeze cu celeritate formalitățile de emitere în beneficiul celor patru învinuite a titlurilor de conversie a cuantumului despăgubirilor acordate în acțiuni la Fondul Proprietatea întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni unice de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000".

În ceea ce o p