ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1483/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1483/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Decizia nr. 1483/2016
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrata pe rolul Tribunalului Maramureș, secția I civilă,
la data de 25 mai 2015 sub nr. x/100/2015, reclamanta A.
a contestat Dispoziția nr. 2539
din 19 decembrie 2014. art. 1 și 2 emisă de către primarul
municipiului Baia Mare, solicitând retractarea acesteia.
Prin
rezoluția de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată
din data de 27 mai 2015, judecătorul învestit cu soluționarea cauzei
a pus în vedere reclamantului lipsurile cererii, respectiv i-a solicitat ca la termen
de 10 zile de la data comunicării adresei emise în acest sens, să
indice numele/denumirea și sediul pârâților, să facă dovada
calității de reprezentant, să indice obiectul acțiunii,
motivele de fapt și de drept, mijloacele de probă și să
depună cererea în exemplare suficiente pentru comunicare.
Adresa
conținând lipsurile cererii a fost comunicată reclamantului la data
de 02 iunie 2015, dovada de comunicare fiind restituită cu mențiunea
că destinatarul nu mai locuiește la adresă, motiv pentru care s-a
dispus recomunicarea adresei pentru complinire lipsuri la sediul reclamantei
indicat în antetul cererii, respectiv pe plicul cu care a expediat
acțiunea (aceasta fiind comunicată la data de 15 iunie 2015), iar
reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței până la
expirarea termenului de 10 zile prevăzut de lege. respectiv până la
data de 26 iunie 2015.
Prin
încheierea de ședință nr. 651 din 29 iunie 2015
pronunțată în Dosar nr. x/100/2015 Tribunalul Maramureș,
secția I civilă,
a
anulai cererea reclamantei, reținând că aceasta nu conține
datele de identificare complete ale pârâților (identitate/sediu), nu
conține obiectul cererii, respectiv pretenția dedusă
judecății, motivele de fapt sau de drept de care reclamanta se
prevalează, sau probele ce urmează a fi propuse a fi administrate în
cauză, sens în care o atare solicitare nu respectă standardul
prevăzut de dispozițiile art. 194-197 C. proc. civ., sancțiunea
fiind aceea a anulării.
Prin
încheierea de ședință din 21 ianuarie 2016 pronunțată
în Dosar nr. x/1002015 la Curtea de Apel Cluj, secția I civilă,
a suspendat judecata
recursului declarat de către reclamantă împotriva încheierii mai sus
arătate, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc.
civ., raportat la lipsa nejustificată a părților la termenul de
judecată și la faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat
judecata în lipsă.
Împotriva
acestei încheieri a formulat recurs
întemeiat generic pe dispozițiile art. 304 din
V.C.P.C., art. 1-56 din Constituția României, art. 1-59 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 și 3 din Primul Protocol
adiționat la Convenție, art. 1-54 din Carta Drepturilor Fundamentale
a Uniunii Europene, art. 1-30 din Declarația Universală a Drepturilor
Omului, art. 1-31 din Pactul internațional cu privire la drepturile
economice, sociale și culturale, art. 1-53 din Pactul internațional
cu privire la drepturile civile și politice, art. 1, 2, 5, 6, 11 din
Convenția Internațională pentru Eliminarea Tuturor Formelor de
Discriminare reclamanta A.
În
motivare, recurenta-reclamantă a arătat că toate demersurile
sale judiciare sunt analizate cu lipsă de obiectivitate și de
imparțialitate; că există ingerințe nejustificate și
abuzive în actul de justiție; că se impune acordarea de respect
martirilor neamului românesc; că instanțele de judecată nu s-au
pronunțat asupra niciuneia din actele normative în raport de care recurenta-reclamantă
a arătat ca este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru în
toate dosarele în care figurează ca parte și că i-au fost
încălcate grav drepturi fundamentale reglementate de acte normative internaționale.
Înalta
Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 15 iunie 2016, la
întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a
recursului.
Completul
de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493
alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași
dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să
depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C.
proc. civ.
La
data de 23 iunie 2016 recurenta A. a formulat punct de vedere la raportul de
admisibilitate solicitând admiterea recursului.
La
dala de 30 iunie 2016 intimata-pârâtă B. Baia Mare a formulat punct de
vedere la raportul de admisibilitate arătând că achiesează la
concluziile acestuia.
La
data de 1 iulie 2016 intimata-pârâtă Instituția prefectului a formulat
de asemenea punct de vedere la raportul de admisibilitate, arătând că
își însușește concluziile actului procedural.
Prin
rezoluția din 11 iulie 2016 s-a acordat termen la data de 7 septembrie
2016 în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea
părților.
Analizând
cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit
art. 486 alin. (1) N.C.P.C. cererea de recurs trebuie să cuprindă,
printre altele, numele, prenumele, domiciliul, reședința, denumirea,
sediul părților, precum și motivele de nelegalitate pe care se
întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,
mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat.
Lipsa acestor
mențiuni este sancționată cu nulitatea potrivit alin. (3) al
aceluiași articol.
Conform
art. 487 alin. (1) N.C.P.C. „recursul se va motiva prin însăși
cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin.
(5) aplicabile și în recurs", adică atunci când termenul pentru
exercitarea căii de atac curge de la un alt moment decât comunicarea
hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași
durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.
O
atare situație nu este însă incidență în cauză
întrucât recurenta-reclamantă exercită calea de atac împotriva unei
încheieri prin care s-a dispus suspendarea judecății pentru lipsa
nejustificată a părților, măsură determinată de
inexistența unei solicitări de judecată în lipsă din partea
acestora (art. 411 alin. (1) pct. 2 N.C.P.C.).
O
astfel de încheiere poate fi atacată cu recurs la instanța
superioară. în speță Înalta Curte de Casație și
Justiție, așa cum prevăd dispozițiile art. 414 alin. (1) N.C.P.C.
Potrivit
alin. (2) al aceluiași articol „recursul se poate declara cât timp
durează suspendarea cursului judecării procesului atât împotriva
încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii
prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol".
Aceasta
nu înseamnă însă că recursul nu trebuie să fie motivat ori
că motivele deduse judecății prin intermediul căii de atac
nu ar trebui să se circumscrie ipotezelor expres reglementate de
dispozițiile art. 488 N.C.P.C. care nu disting cu privire la obiectul
hotărârii recurate.
Chestiunile
pe care recurenta-reclamantă Ie supune dezbaterii în calea
extraordinară de atac a recursului nu pot constitui critici de
nelegalitate care să conducă la desființarea încheierii atacate
întrucât nu au legătură cu cele statuate de instanță în
respectiva hotărâre, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea
recursului.
Astfel,
în speță, recurenta-reclamantă a arătat, în mod generic,
că toate demersurile sale judiciare sunt analizate cu lipsă de
obiectivitate și de imparțialitate; că există
ingerințe nejustificate și abuzive în actul de justiție; că
se impune acordarea de respect martirilor neamului românesc; că
instanțele de judecată nu s-au pronunțat asupra niciunuia din
actele normative în raport de care recurenta-reclamantă a arătat
că este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru în toate
dosarele în care figurează ca parte și că i-au fost
încălcate grav drepturi fundamentale reglementate de acte normative
internaționale.
Aceste
chestiuni însă nu pot fi avute în vedere de către instanța de
control judiciar și nu pot fi analizate în contextul art. 488 alin. (1) pct.
1-8 N.C.P.C., întrucât sunt străine de rațiunile pentru care a fost
dispusă măsura suspendării judecății pentru lipsa
părților, ce constituie obiect al hotărârii recurate supusă
controlului de nelegalitate la instanța ierarhic superioară. De
asemenea, nu au fost identificate motive de ordine publică în sensul
prevăzut de art. 489 alin. (3) N.C.P.C.
Neîndeplinirea
condiției prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d N.C.P.C. cu
privire la motivarea recursului atrage sancțiunea anulării acestuia,
potrivit art. 493 alin. (5) N.C.P.C.
Pentru
aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A.
împotriva încheierii de ședință din 21 ianuarie 2016 a
Curții de Apel Cluj, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează
recursul formulat de reclamanta A., cu sediul în București, sector 4,
împotriva încheierii de ședință din 21 ianuarie 2016 a
Curții de Apel Cluj, secția I civilă, în contradictoriu cu
intimații-reclamanți C., cu sediul în București, sector 4, D.,
cu sediul în București, sector 4, E., cu sediul în București, sector
4, intimații-pârâți F., fără domiciliu indicat, G. Baia
Mare, cu sediul în Baia Mare, jud. Maramureș, instituția prefectului Județului
Maramureș, cu sediul în Baia Mare, județ Maramureș, primar H.,
cu domiciliul în Baia Mare, jud. Maramureș, B. Baia Mare, cu sediul în
Baia Mare, jud. Maramureș, I. Baia Mare, jud. Maramureș.
Fără
cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 7 septembrie-2016.