ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr 398/RC/2015

Asupra recursului în casație de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 391 din 30 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Botoșani, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. 1969 pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. 1969 cu referire la art. 8 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. 1969, art. 5 C. pen. și la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. 1969 pe o durată de 2 ani.

Pe durata executării pedepsei, i-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza II, lit. b) C. pen. 1969.

În baza art. 86

1

art. 86

2

C. pen. 1969, art. 71 alin. (5) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe o durată de 6 ani, încredințând supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. 1969 care prevăd revocarea acestui beneficiu și executarea în întregime a pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni cu intenție în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeptinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligațiilor stabilite de instanță.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

C. pen. 1969, respectiv:

- să se prezinte la dalele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani:

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea:

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă:

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A fost dedusă din pedeapsa de executat durata reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu din perioada 20 ianuarie 2014 - 16 aprilie 2014.

Prin aceeași sentința, a fost condamnată inculpata B. Ia pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. 1969 pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită în formă continuată, prev. de 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., art. 8 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. și la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., i-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza lI și lit. h) C. pen. 1969 pe o durată de 2 ani.

Pe durata executării pedepsei, i-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. 1969.

În temeiul art. 86

1

, art. 80

2

C. pen. 1969, art. 71 alin. (5) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe o durată de 6 ani încredințând supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. 1969, care prevăd revocarea acestui beneficiu și executarea in întregime a pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni cu intenție în cursul termenului de încercare sau in cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligațiilor stabilite de instanță.

Pe durata termenului de încercare, inculpata a fost obligată să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

C. pen. 1969. respectiv:

- să se prezinte la dalele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani:

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare eare depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele tui de existență.

I-a fost dedusă din pedeapsa de executat durata reținerii, arestării preventive și a arestului Ia domiciliu din perioada 21 ianuarie 2014 - 16 aprilie 2014.

A fost menținută față de inculpați măsura preventivă a controlului judiciar luată prin încheierea Tribunalului Botoșani din 10 aprilie 2014. așa cum a fost modificată prin încheierea de ședință din 08 mai 2014.

A fost confiscată de la inculpați în folosul statului suma de 4.450.000 RON.

Au fost menținute măsurile asigurătorii instituite asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ce aparțin inculpaților, prin ordonanța din 27 ianuarie 2014 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea până la concurența sumei de 4.450.000 RON.

Au fost obligați inculpații să plătească statului câte 7.500 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. x/P/2013 din 07 februarie 2014 al Direcției Naționale Antieorupție - Serviciul Teritorial Oradea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 308 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. și spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și B., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la luare de mită în formă continuată, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. și spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că, în perioada 2007-2009, în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, în calitate de administrator delegat al societății comerciale SC C. SRL Bran Sohodol, județul Brașov. A. a pretins de la denunțătorii D. și E. (fostă F.) și prin intermediul lui B., a primit suma totală de 4.450.000 RON, contravaloarea unui sejur efectuat în Grand Canaria de către inculpați împreună cu denunțătorii în vara anului 2007 și un autoturism marca C., pentru ca în numele societății comerciale mai sus arătate, să cumpere de la denunțători terenuri forestiere situate pe teritoriul României, Ia prețurile și în condițiile stabilite în prealabil de inculpatul A. și denunțătorul D.

În perioada 2007-2009, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și în baza unei înțelegeri prealabile, în mod repetat, cu intenție, inculpata B. l-a ajutat pe inculpatul A. să primească cu titlu de mită suma totală de 4.450.000 RON, contravaloarea unui sejur efectuat în Grand Canaria de către inculpați împreună cu denunțătorii în vara anului 2007 și un autoturism marca C. de la denunțătorii D. și E., pentru ca în numele societății comerciale SC C. SRL Bran Sohodol, județul Brașov, acesta să cumpere de la denunțători terenuri forestiere situate pe teritoriul României la prețurile și în condițiile stabilite de inculpatul A. și denunțătorul D. Pentru disimularea adevăratei naturi a provenienței sumei de 4.450.000 RON, pe care inculpatul A. a primit-o cu titlu de mită, între inculpata B. și denunțătorul D. au fost încheiate trei contracte de donație mobiliară, respectiv contractul de donație mobiliară autentificat din 22 ianuarie 2008 pentru suma de 1.650.000 RON, contractul de donație din 10 octombrie 2008 pentru suma de 1.600.000 RON și contractul de donație mobiliară sub semnătură privată din 15 octombrie 2008 pentru suma de 1.200.000 RON.

Totodată, pentru disimularea adevăratei naturi a provenienței autoturismului marca C. pe care inculpatul A. I-a primit cu titlu de mită, fiindu-i remis efectiv în vara anului 2008, la inițiativa sa. În cursul anului 2009 în Oradea s-a prezentat numitul G., pe numele căruia s-a emis factura fiscală din partea societății comerciale SC H. SRL Oradea, prețul de facturare fiind de 23.800 RON, în luna decembrie acest autoturism fiind înmatriculai pe numele inculpatei B.

Astfel. în perioada 2008 – 2009, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat inculpații au disimulat adevărata natură a provenienței sumei de 4.450.000 RON primită de la denunțătorii D. și E. prin încheierea unor contracte de donație mobiliară și a unui contract de vânzare cumpărare.

Sesizat cu rechizitoriul, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Botoșani, prin încheierea din 17 martie 2014, a respins cererile inculpaților A. și B. cu privire la nelegalitatea actului de sesizare și în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/P/2013 din 07 februarie 2014 al Direcției Naționale Anticorupție Serviciul Teritorial Oradea, privind pe inculpați, a administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei.

În fața instanței de fond s-a depus la dosar o cerere de constituire parte civilă din partea SC C. SRL Bran – Sohodol, județ Brașov, iar prin încheierea de ședință din 10 aprilie 2014, instanța a respins cererea de introducere în cauză în calitate de parte civilă a SC C. SRL Bran, având în vedere că nu au fost îndeplinite condițiile de introducere a acestei părți civile în cauză, obiectul urmăririi penale referindu-se la alte infracțiuni și la alte persoane, această parte civilă având posibilitatea formulării unei noi plângeri penale organelor abilitate pentru a se efectua cercetări cu privire la săvârșirea faptelor arătate și pentru prejudiciile aduse acestei societăți.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele administrate în cursul cercetării judecătorești, instanța a constatat ca fiind dovedită următoarea situație de fapt:

La data de 25 martie 2013, numiții D. și E. (fostă F.) au depus un autodenunț la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, sesizând comiterea infracțiunii de luare de mită în formă continuată de către inculpatul A. în calitate de administrator delegat al SC C. SRL Bran Sohodol, județ Brașov, precum și comiterea de către inculpata B. a infracțiunii de complicitate la luare de mită în formă continuată.

Din autodenunțul acestora a reieșit faptul că numitul D. l-a cunoscut pe inculpat în cursul anului 2006, acesta prezentându-se ca fiind director și reprezentant în România al SC C. SRL Bran Sohodol, județ Brașov, societate care avea ca obiect de activitate achiziția de terenuri forestiere pe teritoriul României. Chiar din momentul în care s-au cunoscut, inculpatul i-a creat denunțătorului convingerea că poale decide în numele societății comerciale sus-menționate ce cumpăra, cât cumpără, prețul la care cumpără și de la cine cumpără.

În cursul anului 2006, fiind ajutat de către I. denunțătorul a intermediat cumpărarea de către SC C. SRI. Bran Sohodol, județ Brașov, reprezentată de inculpat a mai multor suprafețe de terenuri forestiere, denunțătorul acționând ca reprezentant al vânzătorilor respectivelor suprafețe de terenuri forestiere.

Cu ocazia semnării documentelor, inculpatul a prezentat deciziile consiliului de administrație al societății C. SRI. Bran Sohodol, județ Brașov și procurile speciale emise de către administratorii societății. înscrisuri care i-au întărit încă o dată denunțătorului convingerea că acesta are putere de decizie deplină.

În cursul lunii iunie 2007, inculpatul împreună cu denunțătorul a plecat într-un sejur în insulele Grand Canaria, la acest sejur participând și concubina inculpatului, inculpata B., soția denunțătorului și familia I.

În cadrul discuțiilor purtate în acest sejur, denunțătorul și-a manifestat intenția de a achiziționa în nume propriu diverse suprafețe de terenuri forestiere în limita a 2.500 ha. terenuri pe care intenționa să le valorifice, prin vânzare, societății pe care o reprezenta inculpatul.

Cu privire la această solicitare, inculpatul a fost de acord să colaboreze însă, acesta, în momentul achiziționării suprafeței de 2.500 ha., să-i dea un procent de minim 30% din profituri pe care denunțătorul avea să-l obțină ca diferență dintre prețul cu care cumpăra de la terți terenuri forestiere și prețul de vânzare al acestor terenuri către societatea pe care inculpatul o reprezenta.

În urma acestor înțelegeri, stabilite în perioada sejurului, denunțătorii D. și E. au început demersurile pentru achiziționarea de terenuri forestiere în limita suprafeței de 2.500 ha.

Astfel, denunțătorul discuta în prealabil cu foștii proprietari ai terenurilor forestiere, aceste terenuri erau inspectate și verificate faptic și de către inculpat, activități în urma cărora acesta se și pronunța asupra prețului pe care l-ar putea oferi pentru respectiva suprafață forestieră în numele SC C. SRL Bran – Sohodol, județ Brașov.

Numai în aceste condiții și cu garanția unui câștig sigur, dacă exista o diferență satisfăcătoare între prețul oferit de inculpat în reprezentarea societății și prețul cu care denunțătorii puteau achiziționa respectivele terenuri forestiere, aceștia din urmă procedau la achiziționarea terenurilor prin încheierea contractelor de vânzare cumpărare.

Astfel, în majoritatea cazurilor, vânzarea către SC C. SRL Bran - Sohodol, județ Brașov, a suprafețelor de terenuri forestiere achiziționate inițial de către denunțători s-a realizat în aceeași zi sau cel mai târziu în ziua următoare datei în care era eliberat extrasul de carte funciară pe numele denunțătorului.

Cu ocazia discuțiilor ulterioare dintre denunțători și inculpat, discuții care s-au desfășurat în ultima parte a anului 2007 și mai ales în cursul lunii ianuarie 2008, în legătură cu cumpărarea de către denunțători a unor terenuri forestiere și vânzarea către SC C. SRL au fost calculate posibilele câștiguri pe care urmau să le realizeze denunțătorii ca urmare a acestor tranzacții.

După stabilirea posibilului profit, s-a calculat procentul de 30% din respectivul câștig, care trebuia să-i fie remis inculpatului.

Pentru a fi sigur de primirea foloaselor necuvenite pretinse, inculpatul A. a pretins și primit în cursul lunii ianuarie 2008 cu titlu de avans suma de 1.650.000 RON înainte de semnarea documentelor în formă autentică.

Ca modalitate de remitere a sumei pretinse inculpatul a impus denunțătorilor întocmirea unui contract de donație mobiliară în favoarea inculpatei B.

În acest sens. la data de 22 ianuarie 2008, la Biroul Notarului Public J., a fost semnat și autentificat contractul de donație mobiliară din 22 ianuarie 2008, conform căruia denunțătorul D. a donat suma de 1.650.000 RON către inculpata B. În aceeași zi, din contul personal deținut la Banca K. denunțătorul a virat în contul personal al inculpatei, cont deținut la Banca L, Sucursala Botoșani suma de 1.650.000 RON, conform OP din 22 ianuarie 2008.

După primirea acestei sume de bani de către inculpat prin intermediul inculpatei B. au fost autentificate următoarele contracte de vânzare cumpărare de terenuri forestiere:

- contractul de vânzare cumpărare autentificat din 08 februarie 2008 încheiat între vânzătorul D. și cumpărătorul SC C. SRL Bran, reprezentată Iegal de către inculpat, având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 158.92 ha., teren forestier în schimbul sumei de 963,150 RON. Această suprafață de teren a fost inițial achiziționată de către denunțător, la data de 28 ianuarie 2008. pentru suma de 416.622 RON, extrasul de carte funciară pe numele denunțătorului fiind eliberat la 07 februarie 2008.

- contractul de vânzare cumpărare autentificat din 07 martie 2008. încheiat între denunțător și SC C. SRL, având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 194,3925 ha. teren forestier în schimbul de 1.676.640 RON. Această suprafață a fost inițial achiziționată de către denunțător la 29 februarie 2008 pentru suma 1.136.500 RON, extrasul de carte funciară pe numele denunțătorului fiind eliberat la 07 martie 2008.

- contractul de vânzare cumpărare autentificat din 28 martie 2008, pentru suprafața de 80 h. teren forestier în schimbul de 1.257.900 RON. Această suprafață de teren forestier a fost inițial achiziționată de către denunțător la 10 martie 2008, cu suma de 800.000 RON, extrasul de carte funciară pe numele acestuia fiind eliberat la 11 martie 2008.

- contractul de vânzare autentificat din 11 aprilie 2008 pentru suprafața de 340 ha. teren în schimbul sumei de 2.422,500 RON. Această suprafață de teren forestier a fost inițial achiziționată de denunțător ta 08 aprilie 2008 pentru suma de 428.000 euro (echivalentul sumei de 1,568.620 RON), extrasul de carte funciară pe numele denunțătorului fiind eliberat la 10 aprilie 2008.

- contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 205 din 14 mai 2008 pentru suprafața de 760.6 ha. teren forestier în schimbul sumei de 12.950.000 RON. Această suprafață a fost achiziționată inițial de către denunțâtoarea E. la data de 08 august 2008 pentru suma de 10.078.750 RON, extrasul de caile funciară pe numele acesteia fiind eliberat la 13 mai 2008.

- contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1148 din 24 iunie 2008, pentru suprafața de 169,4 ha teren forestier în schimbul sumei de 277.816 euro, echivalentul sumei de 1.053.476 RON.

- contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1149 din 24 iunie 2008 pentru suprafața de 189.24 ha teren forestier în schimbul sumei de 31.354 euro, echivalentul suinei de 1.154.5 17 RON.

- contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1150 din 24 iunie 2008. pentru suprafața de 192.56 ha teren forestier în schimbul sumei de 315.798 euro, echivalentul sumei de 1.174.769 RON și contractul de vânzare cumpărare autentificat din 24 iunie 2008 pentru suprafața de 168.80 ha. teren forestier în schimbul sumei de 276.832 euro, echivalentul sumei de 1.029.815 RON.

Toate terenurile forestiere vândute de către denunțătorul D. către SC C. SRL în 24 iunie 2008, prin Biroul Notarului Public M., au fost inițial achiziționate de către denunțător la 13 iunie 2008, pentru suma de 828.000 euro, echivalentul sumei de 3.034.620 RON, extrasul de carte funciară pe numele denunțătorului fiind eliberat la 18 iunie 2008.

În cursul lunii octombrie 2008, inculpatul a refăcut calculul profilului realizat de către denunțător prin tranzacționarea terenurilor forestiere mai sus-arătate și a stabilit că mai trebuie să-i fie virală suma de 1.600.000 RON în baza înțelegerii prealabile avute cu denunțătorul D.

Ca și modalitate de remitere a acestei sume de bani, inculpatul a impus denunțătorilor întocmirea unui contract de donație mobiliară în favoarea inculpatei B.

Astfel, la 10 octombrie 2008, la Biroul Notarului Public J. a fost semnat și autentificat contractul de donație mobiliară din 10 octombrie 2008. conform căruia denunțătorul D. a donat suma de 1.600.000 RON către inculpata B., în aceeași zi. din contul personal deținut la Banca K. denunțătorul a virat în contul personal al inculpatei suma de 1.600.000 RON.

Instanța de fond a arătat că din probatoriul administrat a rezultat că, în ziua de 15 octombrie 2008, inculpatul a prelins de la denunțătorul D. suma de 1.200.000 RON pentru ca în viitor în numele societății comerciale C. SRL. să mai achiziționeze de la acesta diverse suprafețe de terenuri forestiere în condițiile unui procent din câștigurile realizate.

Și în ce privește această sumă, inculpatul a solicitat încheierea contractului de donație mobiliară la data de 15 octombrie 2008. contract care a fost semnat și de către martorul N. Acest contract a fost întocmit într-o cameră a apartamentului deținut de către inculpata B. Martorul N. se afla într-o altă cameră unde a așteptat pentru a semna această înțelegere. În cursul aceleiași zile. denunțătorul D. a virat suma de 1.200.000 RON din contul personal în contul inculpatei.

S-a reținut în hotărârea primei instanței că situația de fapt a fost dovedită cu autodenunțul numiților D. și E., împreună cu înscrisurile anexate acestuia, cu declarațiile acestora date în calitate de denunțători și martori, declarațiile martorilor N., G., I., înscrisuri - documente înaintate de Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov, înscrisurile înaintate de Birouri Notariale privind contractele de vânzare cumpărate încheiate între societatea comercială SC C. SRL Bran și denunțători, extrasele de cont comunicate de către Banca L. Sucursala Focșani, Oradea și banca K., înscrisurile comunicate de Autoritatea Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și alte instituții publice referitoare la verificarea bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, declarațiile inculpaților A., B.

Atât în cursul urmăririi penale, cât și instanță, inculpații au avut o atitudine de negare a comiterii infracțiunilor prezentând o cu totul altă situație de fapt.

Cu ocazia audierii sale în calitate de învinuit, A. a declarat că nu a prelins sau primit de la denunțător nici o sumă de bani, că nu a condiționat achizițiile de terenuri forestiere de la denunțători de primirea respectivele sume. Cu privire la suma de 4.450.000 RON primită în contul inculpatei a declarat că la momentul respectiv nu a știut de primirea acestor surne de bani și că a atlat mult mai târziu de aceste sume, inculpata spunându-i că Ie-a primit de la D. care îi făcea curte Ia acea dată.

Ulterior, inculpatul a revenit în totalitate asupra acestei declarații, precizând că, în cursul anului 2006, a hotărât împreună cu D. constituirea unui fond la care a contribuit cu bani atât el cât și denunțătorul.

A mai precizat că sumele vărsate în respectivul cont, care inițial a fost pe numele lui I. intenționau să le folosească pentru achitarea cheltuielilor aferente pregătirii documentației necesare fără ca respectiva proprietate să fie scoasă la vânzare către SC C. SRL. A mai arătat că, la acest fond. a contribuit cu suma de 25.000 euro până în luna octombrie 2008. La acest fond au mai participat I. până în 2007 și domnul D. din anul 2007 titularul contului respectiv devenind denunțătorul. A mai precizat că, în cursul anului 2008, denunțătorul i-a spus că acest cont s-a mărit substanțial și că poate să-i vireze și lui o parte din sume, denunțătorul venind cu sugestia să vireze o parte din respectivele sume în contul lui B., el fiind de acord. Cu referire la cei 25.000 euro, sumă cu care a contribuit la constituirea fondului a declarat că i-a înmânat-o personal lui I., care i-a depus la bancă.

A precizat că inculpatei B. i-a spus că suma de 4.450.000 RON sunt bani care au fost rulați în păduri și că această sumă reprezintă partea sa, rugând-o să se ocupe de semnarea contractelor de donație din cursul anului 2008.

Această declarație a fost susținută parțial în instanță cu ocazia audierii sale.

Instanța de fond a înlăturat susținerile inculpatului, nefiind confirmate de nici o probă administrată în dosar. Astfel, constituirea respectivului fond nu a fost confirmată de nici unul din martorii audiați atât în cursul urmăririi penale cât și în instanță.

Mai mult, s-a reținut că nu are logică constituirea unui astfel de fond pentru achiziție de terenuri în condițiile în care suma de 1.650.000 RON conform contractului de donație mobiliară din data de 22 ianuarie 2008, a fost virată în contul inculpatei B. înainte ca terenurile forestiere să fie achiziționate pe numele denunțătorilor D. și E. Din probele ce s-au administrat a reieșit faptul că prima achiziție de teren forestier pe numele denunțătorilor a fost realizată la data de 28 ianuarie 2008.

De asemenea, nu a putut fi avută în vedere nici susținerea inculpatului cu privire la faptul că în cursul anului 2008 s-a mărit acest fond atât de mult încât a avut posibilitatea să-i fie restituită partea sa. Din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că la data de 7 mai 2008, înainte de achiziționarea suprafeței de 760 ha. teren forestier, denunțătorul D. s-a împrumutat cu suma de 1.600.000 RON chiar de la inculpata B., aspect ce a rezultat din rulajul contului deținut de către inculpată la Banca L.

Această sumă de bani i-a fost restituită inculpatei B. la data de 15 mai 2008, aspect ce a rezultat din rulajul contului și din ordinul de plată din 15 mai 2008, transferul acestei sume între cele două conturi s-a realizat cu „titlu de împrumut” respectiv „restituire împrumut".

Succesiunea evenimentelor nu a făcut decât să convingă instanța de fond câ intenția inculpatului a fost să se asigure câ va primi sumele pretinse pentru a facilita ca denunțătorii să vândă terenurile cumpărate, societății pe care acesta o reprezenta legal, suma de 1.650.000 RON fiindu-i achitată în avans.

Coroborând declarațiile denunțătorilor cu declarațiile martorilor N.., G., I, date Ia urmărirea penală, cât și în instanță, s-a constatat câ apărarea inculpatului nu corespunde adevărului.

Instanța de fond a apreciat ca fiind nesinceră și apărarea susținută de către inculpata B. care, în declarațiile date a preluat în mare parte susținerile inculpatului A. iar probele administrate în cauză au dovedit cu prisosință activitățile infracționale a celor doi inculpați descrise mai sus.

S-a mai arătat câ prin rechizitoriu s-a reținut în sarcina inculpaților și faptul că denunțătorii, pentru realizarea activităților infracționale descrise, au plătit acestora și contravaloarea unui sejur în Insulele Gran Canaria și i-au predat un autoturism marea C.

Tribunalul Botoșani a apreciat că susținerile denunțătorilor cu privire la achitarea sejurului în Insulele Gran Canaria nu a fost confirmată de nici o altă probă, mai mult de atât în acea perioadă nici nu au existat tranzacții cu privire la terenurile forestiere între societatea pe care inculpatul A. o reprezenta și aceștia, reieșind din probele administrate că au mai fost și în alte excursii împreună. Cu privire la autoturismul menționat, s-a considerat de asemenea, că nu există probe certe câ a fost dat inculpaților în aceleași scopuri. A rezultat din probele administrate că pentru acest autoturism actele de înstrăinare au fost întocmite abia în vara anului 2000 prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între martorul G. și inculpata B., rezultând totodată că prețul acestuia este de 4.500 euro.

La data întocmirii actelor de înstrăinare a mașinii între inculpați și denunțători nu mai existau tranzacții, astfel că în situația în care acest autoturism a fost dat în alte scopuri, aveau posibilitatea să anunțe organele în drept pentru recuperarea sa și nicidecum să fie de acord cu întocmirea actelor de înstrăinare către martorul G.

Prin urmare, instanța de fond nu a reținut aceste bunuri ca fiind date inculpaților în scopul activităților infracționale mai sus indicate.

Prima instanță a considerat că fapta inculpatului A. care în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, în calitate de reprezentant legal al societății comerciale SC C. SRL Bran-Sohodol, județul Brașov, conform mențiunilor cuprinse în actul constitutiv al societății și în procurile speciale date de administratorul societății, în mod repetat a pretins de la denunțătorii D. și E. (fostă F.) și prin intermediul inculpatei B. a primit suma totală de 4.450.000 RON, pentru ca în numele societății pe care o reprezenta, să cumpere de Ia denunțători terenuri forestiere situate pe teritoriul României, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de actualul C. pen. în art. 289 alin. (1) raportat Ia art. 308 C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen.

S-a reținut că fapta aceluiași inculpat care, în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, în mod repetat, împreună cu inculpata B., a disimulat adevărata proveniență a sumei de 4.450.000 RON prin încheierea unor contracte de donație mobiliară, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

S-a considerat că fapta inculpatei B., care în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale și în baza unei înțelegeri prealabile în mod repetat, cu intenție, l-a ajutat pe inculpatul A. să primească cu titlu de mită suma totală de 4.450.000 RON, pentru ca în numele societății comerciale SC C. SRL Bran-Sohodol, județul Brașov, acesta să cumpere de la denunțători terenuri forestiere situate pe teritoriul României, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la luare de mită comisă în formă continuată prev. și ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 308 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

Totodată s-a reținut că fapta inculpatei B. care, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, împreună cu inculpatul A. a disimulat adevărata natură a provenienței sumei de 4.450.000 RON primită cu titlu de mită prin încheierea unor contracte de donație mobiliară, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

Având în vederea că la data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare noul C. pen. și că faptele au fost comise de inculpați sub legea veche, instanța a apreciat că pentru condamnarea lor mai favorabil în ce privește aplicarea concursului de infracțiuni cât și individuali/arca modalității de executare a pedepselor, este vechiul C. pen., motiv pentru care a avut în vedere aplicarea acestuia.

Așa fiind, la stabilirea pedepsei pentru săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de luare de mită și respectiv complicitate la această infracțiune s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute Ia art. 254 alin. (1) C. pen. 1969 raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000, gravitatea faptelor comise, persoana acestora, fără antecedente penale, cu o poziție nesinceră pe tot parcursul procesului penal, apreciindu-se că pentru reeducarea lor este necesară aplicarea unor pedepse cu închisoarea.

În ce privește modalitatea de executare a pedepselor, având în vedere lipsa antecedentelor penale, faptul că de la data comiterii lor a trecut o perioadă de 6 ani și că inculpații au fost arestați preventiv o perioadă de timp în care au putut să reflecte la consecințele faptelor lor, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse a cărei executare să beneficieze de dispozițiile art. 86

1

C. pen. 1969 este suficientă pentru reeducarea lor.

Pe durata termenului de încercare, instanța a impus inculpaților să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

C. pen. 1969.

De asemenea, Tribunalul Botoșani a aplicat inculpaților și pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. 1969 și având în vedere că inculpații au comis faptele în concurs real s-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 33, 34 C. pen. 1969. iar pe durata executării pedepselor s-a aplicat inculpaților și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pedeapsă ce a fost suspendată în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. 1969, pe durata termenului de încercare a pedepsei principale.

Prin sentința instanței de fond, s-a dedus din pedepsele de executat, durata reținerii, arestării preventive și a arestului Ia domiciliu, menținându-se măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de ambii inculpați.

În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen. 1969, s-a dispus confiscarea de Ia inculpați în folosul statului a sumei de 4.450.000 RON, menținându-se măsurile asigurătorii luate prin ordonanța din 27 ianuarie 2014 a Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, până Ia concurența acestei sume.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, inculpații A. și B. și petenții E. (fostă F.) și D.

Prin decizia penală nr. 328 din 15 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/40/2014, au fost admise apelurile declarate de D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava și de inculpații A. și B. împotriva sentinței penale nr. 391 din 30 iunie 2014 pronunțate de Tribunalul Botoșani, în Dosarul nr. x/40/2014.

A fost desființată, în parte, sentința apelată și. în rejudecare, făcând aplicarea art. 5 C. pen.:

În temeiul art. 33 lit. a), 34 C. pen. din 1969, i-a fost aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. 1969 pe o durată de 2 ani.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu sunt contrare deciziei din apel.

Totodată, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de petenții E. (fostă F.) și D. împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a decide astfel. Curtea de Apel Suceava, analizând apelurile, prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1), (2), art. 420 C. proc. pen., a constatat următoarele:

S-a apreciat că în ceea ce privește critica inculpaților vizând greșita lor condamnare întrucât faptele pentru care au fost trimiși în judecată nu sunt prevăzute de legea penală ori nu au fost comise cu vinovăția prevăzută de lege, nu poate fi primită.

Asttel, s-a menționat că prima instanță, reținând în mod corect situația de fapt, în baza unei analize obiective a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în mod direct și nemijlocit în faza cercetării judecătorești, probe expuse și analizate pe larg în considerentele hotărârii atacate a stabilit că faptele există și au fost comise cu forma de vinovație cerută de textele de incriminare, în mod corect apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile angajării răspunderii penale a inculpaților pentru faptele reținute în sarcina lor.

Contrar susținerilor apărării, din analiza conținutului Actului constitutiv al societății comerciale SC C. SRL Bran-Sohodot,  jud. Brașov, hotărârea nr. 1 din 16 noiembrie 2004 a Consiliului de administrație ai acestei societăți și procurile speciale din 25 noiembrie 2004. 6 martie 2008, decizia nr. 21 a Consiliului de administrație al societății urmată de procura specială a administratorului, rezultă că inculpatului A. i se încredințaseră, de către reprezentanții societății, atribuții de serviciu în cadrul acesteia în raport de care calitatea sa poale fi asimilată cu cea de funcționar în sensul avut în vedere de legiuitor în textul de lege care incriminează infracțiunea de luare de mită.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 11.3 din Actul constitutiv al societății menționate, consiliul de administrație poate delega puterile de reprezentare prevăzute în prezentul act constitutiv către terțe persoane fizice sau juridice, în scopul desfășurăriii activităților zilnice ale societății și îndeplinirii obiectului de activitate al societății în limitele prevăzute în prezentul, pe baza deciziei consiliului de administrație.

Prin hotărârea nr. 1 din 16 noiembrie 2004, Consiliul de administrație al aceleiași societăți a hotărât delegarea inculpatului A. în calitate de reprezentat autorizat al societății, în relațiile cu terțe persoane, pentru operațiunile curente ale societății, incluzând fără limitare reprezentarea societății cu puteri și autoritate deplină în România, în fața tuturor băncilor instanțelor, consiliilor, ministerelor oficiilor, departamentelor, agențiilor, autorităților fiscale sau financiare și a oricăror persoane private sau publice, fizice sau juridice, operarea conturilor bancare în anumite limite. De asemenea, în baza procurilor speciale inculpatul era împuternicit să facă toate demersurile pentru achiziționarea în numele societății a unor suprafețe de teren și înstrăinarea unora dintre acestea.

Conform art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969. constituie infracțiunea de luare de mită, fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește, bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Potrivit art. 147 alin. (1) C. pen. din 1969, prin funcționar public se înțelege orice persoană care execută permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145. Conform alin. (2) al aceluiași art., prin funcționar se înțelege persoana menționată în alin. (1), precum și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul altei persoane juridice decât cele prevăzute în acel aliniat.

Raportat la mențiunile cuprinse în actul constitutiv al SC C. SRL Bran-Sohodol, în hotărârile și deciziile consiliului de administrație al acestei societăți și în procurile speciale menționate și ținând seama de dispozițiile legale enunțate s-a considerat că era evident că inculpatul era împuternicit să îndeplinească anumite atribuții în cadrul societății pentru asigurarea bunei desfășurări a activității acesteia și în scopul îndeplinirii obiectului de activitate înscris în actul constitutiv.

S-a avut în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia penală nr. 391/1999, în sensul că pretinderea sau primirea de foloase de către un funcționar pentru a îndeplini un act în privința căruia are atribuții de serviciu, chiar limitate, pentru realizarea actului final, constituie infracțiunea de luare de mită.

Așadar, s-a considerat că, față de munca prestată de inculpat pentru îndeplinirea atribuțiilor conferite de Consiliul de administrație al societății, este îndeplinită cerința calității sale de funcționar, fiind deci subiect activ al infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969.

Cât privește susținerile referitoare la existența unui fond bănesc, constituit în vederea achiziționării de terenuri forestiere și la care inculpatul pretinde că și-a adus contribuția, fond din care ulterior i-a fost remisă suma de 4.450.000 RON, s-a reținut, în primul rând, că inculpații, cu ocazia primelor declarații nu au făcut nici un fel de referiri la acest fond, susținând-o cu totul altă variantă privitor Ia proveniența sumelor de bani virate în contul inculpatei B. și care au făcut obiectul contractelor de donație mobiliară. Inculpatul a susținut că nu a știut de primirea acestor sume, iar inculpata a declarat că Ie-a primit de la denunțător care „îi făcea curte” la acea dată.

În al doilea rând, s-a reținut că nici unul dintre martorii audiați nu confirmă contribuția inculpatului la constituirea acestui fond, cu excepția martorului O. propus spre audiere abia în fața instanței de apel, acesta afirmând că are cunoștință de constituirea fondului de la denunțătorul D., titular al contului bancar în care inculpatul susține că se depuneau periodic diverse sume de bani necesare achiziționării de noi suprafețe de teren. Or. această susținere ca și cea a inculpatului care a declarat că a depus în acel cont, inițial 25.000 euro pe care i-a dat personal lui D. au fost apreciate ca simple afirmații, neconfirmate de persoana în cauză și nici de vreun alt martor dintre cei audiați pe parcursul cercetărilor.

S-a mai reținut cu privire la raportul de expertiză contabilă extrajudiciară depus de către inculpați la dosar în apel în dovedirea acelorași susțineri, că din conținutul lucrării nu rezultă elemente în raport de care să se poată concluziona în sensul dorit de inculpați. Împrejurarea că inculpatul A. era informat uneori de către denunțătorul D. prin intermediul poștei electronice cu privire la situația rulajului contului deschis pe numele său, nu constituie, prin ea însăși, o dovadă că inculpatul a avut vreo contribuție la constituirea și alimentarea contului, ci, dimpotrivă denotă câ acesta urmărea să controleze situația rulajului sumelor din cont pentru a fi la curent cu profilul realizat de denunțător prin tranzacționarea terenurilor și a se asigura că va primi sumele pretinse pentru facilitarea vânzării terenurilor achiziționate de către denunțător de la diferite persoane, către firma SC C. SRL Bran-Sohodol.

S-a arătat că, pe de altă parte dacă așa cum concluzionează expertul contabil ar fi fost vorba de o asociere în participațiune, nimic nu-i împiedica pe inculpați să încaseze cola parte ce pretind că i se cuvenea, la vedere, prin întocmirea unor acte în conformitate cu legea, din care să se deducă natura și scopul asocierii, drepturile și obligațiile asociaților, operațiunile financiar contabile efectuate, ceea ce nu se regăsește în speță.

În sfârșit, instanța de apel a menționat că nu este lipsit de importanță, în configurarea activității infracționale a inculpaților relativ la comiterea infracțiunii de luare de mită faptul că prima tranșă de bani, de 1.650.000 RON Ie-a fost remisă în 22 ianuarie 2008, deci anterior primei achiziții de teren forestier pe numele denunțătorilor care a avut loc. ulterior, la data de 28 ianuarie 2008. În aceste condiții, s-a apreciat că nu se mai poate pretinde că fondul bănesc era constituit în vederea asigurării de resurse pentru achiziționarea de terenuri forestiere.

În consecință, Curtea de Apel Suceava a reținut că suma 4.450.000 RON ce a făcut obiectul contractelor de donație mobiliară, a fost pretinsă și primită de inculpatul A. pentru îndeplinirea unor acte ce intrau în sfera atribuțiilor sale, conferite de reprezentanți ai SC C. SRL Bran-Sohodol, iar inculpata B. a cunoscut la rândul său proveniența ilicită a banilor primiți în contul personal, în cele trei tranșe.

Cât privește implicarea inculpaților în activitatea ilicită care a făcut obiectul infracțiunii de spălare a banilor, redată în considerentele sentinței atacate, fără a fi reluată în decizia instanței de apel, Curtea de Apel Suceava a apreciat câ aceasta se circumscrie, sub aspect obiectiv și subiectiv, conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 565/2002, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. din 1969, săvărșită în modalitatea descrisă și reținută pentru fiecare, apărările formulate în susținerea cererilor de achitare pe temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., fiind infirmate de evidența faptelor infracționale desfășurate. dovedite, fără contradicții, de probele cauzei.

Astfel, s-a menționat că a rezultat cu certitudine faptul că suma de bani care a constituit obiectul material al infracțiunii de luare de mită a fost disimulată în cele trei contracte de donație mobiliară, modalitate prin care s-a urmărit a se ascunde adevărata proveniență a acestora, inculpații, ca și denunțătorii, de altfel, cunoscând sursa ilicită a banilor.

S-a considerat că în mod evident această infracțiune subzistă cât timp s-a dovedit cu probatoriul administrat vinovăția inculpaților cu privire la săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, respectiv complicitate la această infracțiune, care au produs sumele de bani supuse ulterior spălării, în acest sens, instanța de apel nu a împărtășit punctul de vedere exprimat de inculpați, prin apărător conform căruia, chiar și în condițiile reținerii ca fiind mai favorabilă legea veche, poate fi avut în vedere textul incriminator astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 187/2012, față de considerentele Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale.

Așadar, în speță, instanța de prim control judiciar a constatat că prezumția de nevinovăție a inculpaților a fost înlăturată, ansamblul probator administrat la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, demonstrând. fără echivoc, vinovăția acestora, în cauză neimpunându-se achitarea pentru vreuna dintre ele, pe temeiul textului de lege invocat.

În acest sens s-a arătat că mijloacele de probă care confirmă vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, redate punctual în actul de sesizare și la care instanța de fond a făcut trimitere în considerentele sentinței, constând în declarațiile numiților E. și D. în calitate de denunțători și martori, declarațiile martorilor N., G., I., documentele înaintate de Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov, înscrisurile înaintate de Birouri Notariale privind contractele de vânzare cumpărare încheiate între societatea comercială SC C. SRL Bran și denunțători, extrasele de cont comunicate de către Banca L. - Sucursala Focșani, Oradea și Banca K., înscrisurile comunicate de Autoritatea Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și alte instituții publice referitoare la verificarea bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, probe coroborate cu aspecte din declarațiile inculpaților A. și B., analizate coroborat, înlăturând orice îndoială cu privire la vinovăția inculpaților, simpla negare a faptelor, fără a se face dovada cu probe certe a acestei poziții de nerecunoaștere, reprezentând doar o încercare a inculpaților de a-și diminua răspunderea penală sau chiar de a fi absolviți de orice pedeapsă.

Referitor la motivele de apel ce vizează încadrarea juridică, Curtea de Apel Suceava a constatat că prima instanță a realizat o corectă încadrare în drept a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, urmare a identificării legii penale vechi ca lege mai favorabilă în speță, cu excepția reținerii dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 78/2000 privitor Ia infracțiunea de luare de mită pentru care încadrarea juridică nu corespunde situației de fapt reținute privitor la calitatea inculpatului apelant, și în condițiile în care prin actul de sesizare s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar instanța nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice stabilită prin actul de sesizare, fapt învederat de către parchet și inculpați, s-a apreciat că sub acest aspect apelurile declarate de către D.I.I.C.O.T. și inculpați sunt întemeiate.

În consecință, instanța de apel a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor, pentru inculpatul A. din infracțiunea de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. din 1969 și art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar pentru inculpata B. din infracțiunea de complicitate la luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de complicitate la luare de mită în