ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 50 din 27 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Corabia, inculpatul V.G. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 17 lit. d) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. ref. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

A fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 teza I C. pen., cu aplic. art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 242 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a),-34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. Datele prevăzute la lit. b), c) și d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 și art. 83 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei principale se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.

S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat,prin achitarea integrală a acestuia.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv:

- copii falsificate ale cărții de identitate eliberată de autoritățile române și ale traducerii certificate din limba engleză a certificatului de înmatriculare eliberat de autoritățile bulgare pentru autoturism;

- s-a dispus anularea Deciziei nr. 15923 din 11 august 2011, cu privire la cuantumul taxei de poluare aferentă autoturismului;

- s-a dispus anularea înmatriculării a autoturismului și s-a comunicat acest aspect la D.R.P.C.I.V.

Inculpatul a fost obligat la 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul nr. 727/PA din 01 noiembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt s-a dispus trimiterea în judecata, în stare de libertate, a inculpatului V.G. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: abuz în serviciu contra intereselor publice, prev de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. (d) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 17 lit. (c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. ref. la art. 17 lit. (c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. și cu aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; uz de fals prev. de art. 17 lit. (c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 teza I C. pen. cu aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, și sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev de art. 242 alin. (1) C. pen., toate săvârșite în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului V.T.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 teza I C. pen., săvârșite în concurs real prev. de art. 33 lit. (a) C. pen. și neînceperea urmăririi penale față de numitul V.T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 292 C. pen. și fata de numiții C.S.M., J.C. și P.G.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. (d) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 249 C. pen. și art. 289 C. pen.

S-a reținut că în data de 18 martie 2011 inculpatul V.G. și fiul său V.T.S. au dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului, fiind împuterniciți sa aibă drept de folosință și dispoziție asupra autoturismului printr-o procură autentificată în Bulgaria.

În data de 11 august 2011, inculpatul V.G. a vândut dreptul de proprietate asupra autoturismului menționat anterior către fiul sau V.T.S., prețul fiind stabilit la suma de 0 lei.

În vederea înmatriculării autoturismului, s-a solicitat către R.A.R. emiterea certificatului de autenticitate, fiind eliberate în data de 20 iunie 2011 certificatul și cartea de identitate a autoturismului cu număr de omologare și număr de identificare, acesta fiind încadrat în categoria autoturism M.l., urmând a fi achitată taxa de poluare conform O.U.G. nr. 50/2008, calculată de A.F.P. Corabia pe baza caracteristicilor autoturismului.

Pentru a determina funcționarii A.F.P. Corabia să calculeze o taxă de poluare diminuată, care să nu fie conformă cu cele stipulate în documentele autoturismului, inculpatul V.G. a falsificat în luna august 2011, probabil prin scanare, înscrisuri oficiale, respectiv copia cărții de identitate J 060558 eliberată de autoritățile romane și o copie certificată tradusă din limba engleză a certificatului de înmatriculare eliberat de autoritățile bulgare, în sensul că a modificat categoria autoturismului din Ml în NI și norma de poluare din euro 3 în euro 4.

Deși conform normelor legale în vigoare solicitantul era obligat să prezinte documentele în original, inculpatul abuzând de funcția deținută, respectiv șef al A.F.P. Corabia, a constituit un dosar cu copii ale documentelor necesare, printre care și copii ale documentelor falsificate, a completat în numele fiului său, care era proprietarul autoturismului, două declarații pe propria răspundere, aplicând olograf rezoluția de repartizare a lucrării funcționarului public C.S.M., care preluase atribuțiile numitei M.I., aceasta din urma fiind în concediu de odihnă, și i-a solicitat acestuia sa emită urgent decizia privind stabilirea taxei de poluare întrucât dorea ca fiul sa achite suma stabilită pană la ora 15

00

când se termina programul de lucru cu publicul al Trezoreriei Corabia. în conformitate cu aceste date s-a emis Decizia înregistrată sub nr. 15923 din 11 august 2011 prin care s-a stabilit o taxa de poluare în cuantum de 1.038 lei, în raport de categoria autoturismului - N 1 și norma de poluare - Euro 4, astfel cum acestea reieșeau din documentele prezentate de inculpat.

În aceeași zi, fiul inculpatului a achitat la Trezoreria Corabia suma de 1.038 lei, și în data de 12 august 2011 s-a deplasat împreună cu numitul C.M. la S.P.C.R.P.C.I.V. Olt în vederea înmatriculării autoturismului în România, ocazie cu care au fost observate neconcordantele dintre caracteristicile autovehiculului menționate în decizia de calcul a taxei de poluare și caracteristicile reale ale acestuia, asa cum rezultau din documentele oficiale depuse la dosar. În aceste condiții s-a comunicat solicitantului ca exista probleme cu privire la taxa de poluare plătită și a fost blocata emiterea efectiva către titular a certificatului de înmatriculare, deși autoturismul figura ca înmatriculat.

De asemenea, s-a reținut că din data de 31 august 2011 inculpatul a luat dosarul cu documentele falsificate de pe biroul numitei M.I., și din acel moment dosarul respectiv a rămas în posesia sa,, urmărind să nu fie predat organelor de cercetare penală. Totodată, inculpatul a efectuat demersuri pentru a înlătura urmele activității infracționale, în sensul ca în data de 12 august 2011 a întocmit un nou dosar, cuprinzând de data aceasta copii reale ale documentelor, pe care l-a înregistrat din 11 august 2011, lucrarea fiind repartizata olograf numitului C.V., deși acesta nu avea atribuții privind emiterea deciziei pentru taxa de poluare.

Conform celor comunicate de D.G.F.P. Olt, cuantumul real al taxei de poluare care trebuia plătită este de 22.279 lei, rezultând un prejudiciu de 21.241 lei.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, atât în faza de urmărire penala cat și în faza de cercetare judecătorească.

Pentru a retine aceasta situație de fapt în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: procese verbale de sesizare din oficiu, declarații martori, fișe post funcționari publici, proces verbal ridicare înscrisuri A.F.P. Corabia, copie dosar repartizat lui C.S.M., capturi de imagine, dosar repartizat lui C.V., adresa D.G.F.P. privind cuantumul real al taxei de poluare, procese verbale de redare în forma scrisa a convorbirilor, planșa fotografica plăcute de înmatriculare, adresa S.P.C.R.P.C.I.V. Olt, declarație inculpat, declarație învinuit V.T., înscrisuri depuse de inculpat, dosar conținând înscrisuri înaintate în original către S.P.C.R.P.C.I.V. Olt.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului V.G., care a falsificat în luna august 2011 înscrisuri oficiale, respectiv copia cărții de identitate eliberată de autoritățile romane și o copie certificată tradusă din limba engleză a certificatului de înmatriculare eliberat de autoritățile bulgare, în sensul că a modificat categoria autoturismului din M.I. în N.I. și norma de poluare din euro 3 în euro 4, aceste înscrisuri fiind prezentate funcționarilor publici C.S.M. și J.C., abuzând de funcția de șef al A.P.P. Corabia și determinându-l pe C.S.M. să emită decizia de stabilire a taxei de poluare în cuantum de 1.038 lei, față de valoarea reală de 22.279 lei, semnând și aplicând ștampila pe acest înscris falsificat, urmărind astfel să obțină un avantaj patrimonial pentru fiul său V.T.S., iar în data de 12 august 2011 a sustras înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei menționată anterior și le-a substituit cu un alt dosar repartizat altui funcționar, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor: abuz în serviciu contra intereselor publice, prev de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. (d) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 17 lit. (c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. ref. la art. 17 lit. (c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. și cu aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; uz de fals prev. de art. 17 lit. (c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 teza I C. pen. cu aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, și sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev de art. 242 alin. (1) C. pen., toate săvârșite în concurs real prev. de art. 33 lit. (a) C. pen.

În cursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea inculpatului V.G. (fila 13) și a martorilor M.I. (fila 29), C.S.M. (fila 30), P.G.I. (fila 31), D.E. (fila 38), J.C. (fila 39), C.V. (fila 40), C.M. (fila 41), V.T.S. (fila 42).

S-au solicitat relații cu privire la condamnările anterioare ale inculpatului, fisa de cazier judiciar a acestuia fiind atașată la dosar (fila 6).

La data de 03 decembrie 2013 inculpatul a solicitat revocarea măsurii instituirii sechestrului asigurător, adusă la îndeplinire prin procesul verbal de sechestru din 30 octombrie 2012, asupra autoturismului, cererea fiind admisa pentru considerentele de fapt și de drept expuse în încheierea de ședința din data de 11 decembrie 2012 (filele 18-19), fiind dispusa revocarea măsurii asigurătorii și ridicarea sechestrului asigurător dispus prin ordonanța procurorului din data de 29 octombrie 2012 din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Olt și procesul verbal de sechestru din 30 octombrie 2012 asupra autoturismului.

S-a încuviințat pentru inculpat proba cu înscrisuri, fiind depus la filele 43-51 din dosar un raport de expertiza criminalistica (grafica) extrajudiciara întocmit în anul 2006 de către expert N.G., invocând faptul ca se afla în raporturi de dușmănie cu numitul P.G.I., angajat al A.F.P. Corabia.

Din analiza coroborata a probelor administrate atât în faza de urmărire penala, cat și direct și nemijlocit în cursul cercetării judecătorești instanța a reținut următoarele:

În data de 18 martie 2011 inculpatul V.G. și fiul sau V.T.S. au dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului, fiind împuterniciți sa aibă drept de folosința și dispoziție asupra autoturismului printr-o procura autentificata în Bulgaria.

În data de 11 august 2011 inculpatul V.G. a vândut dreptul de proprietate asupra autoturismului menționat anterior către fiul sau V.T.S., prețul fiind stabilit la suma de 0 lei.

În vederea înmatriculării autoturismului s-a solicitat către P.A.R. emiterea certificatului de autenticitate, fiind eliberate în data de 20 iunie 2011 certificatul și cartea de identitate a autoturismului, acesta fiind încadrat în categoria autoturism M.l., urmând a fi achitata taxa de poluare conform disp. O.U.G. nr. 50/2008, calculată de A.F.P. Corabia pe baza caracteristicilor autoturismului.

Pentru a determina funcționarii A.F.P. Corabia sa calculeze o taxa de poluare diminuata, care sa nu fie conforma cu cele stipulate în documentele autoturismului, inculpatul V.G. a falsificat în luna august 2011, probabil prin scanare, înscrisuri oficiale, respectiv copia cărții de identitate eliberata de autoritățile romane și o copie certificata tradusa din limba engleza a certificatului de înmatriculare eliberat de autoritățile bulgare, în sensul ca a modificat categoria autoturismului din Mi în N1 și norma de poluare din euro 3 în euro 4.

Deși conform normelor legale în vigoare solicitantul era obligat sa prezinte documentele în original, inculpatul abuzând de funcția deținuta, respectiv șef al A.F.P. Corabia, a constituit un dosar cu copii ale documentelor necesare, printre care și copii ale documentelor falsificate, a completat în numele fiului sau, care era proprietarul autoturismului, doua declarații pe propria răspundere, aplicând olograf rezoluția de repartizare a lucrării funcționarului public C.S.M., care preluase atribuțiile numitei M.I., aceasta din urma fiind în concediu de odihna, și i-a solicitat acestuia sa emită urgent decizia privind stabilirea taxei de poluare întrucât dorea ca fiul sa achite suma stabilita pana la ora 15

00

când se termina programul de lucru cu publicul al Trezoreriei Corabia. în conformitate cu aceste date s-a emis Decizia înregistrată sub nr. 15923 din 11 august 2011 prin care s-a stabilit o taxa de poluare în cuantum de 1.038 lei, în raport de categoria autoturismului – N.I. și norma de poluare - euro 4, astfel cum acestea reieșeau din documentele prezentate de inculpat.

În aceeași zi, fiul inculpatului a achitat la Trezoreria Corabia suma de 1038 lei, și în data de 12 august 2011 s-a deplasat împreuna cu numitul C.M. la S.P.C.R.P.C.I.V. Olt în vederea înmatriculării autoturismului în România, ocazie cu care au fost observate neconcordantele dintre caracteristicile autovehiculului menționate în decizia de calcul a taxei de poluare și caracteristicile reale ale acestuia, asa cum rezultau din documentele oficiale depuse la dosar. În aceste condiții s-a comunicat solicitantului ca exista probleme cu privire la taxa de poluare plătită și a fost blocata emiterea efectiva către titular a certificatului de înmatriculare, deși autoturismul figura ca înmatriculat.

De asemenea, s-a reținut ca din data de 31 august 2011 inculpatul a luat dosarul cu documentele falsificate de pe biroul numitei M.I., și din acel moment dosarul respectiv a rămas în posesia sa, urmărind sa nu fie predat organelor de cercetare penala. Totodată, inculpatul a efectuat demersuri pentru a înlătura urmele activității infracționale, în sensul ca în data de 12 august 2011 a întocmit un nou dosar, cuprinzând de data aceasta copii reale ale documentelor, pe care 1-a înregistrat la 11 august 2011, lucrarea fiind repartizata olograf numitului C.V., deși acesta nu avea atribuții privind emiterea deciziei pentru taxa de poluare.

Faptul ca inculpatul a achitat integral contravaloarea taxei de poluare este de asemenea irelevant pentru apărarea sa în cauza, ci dimpotrivă, a condus instanța la convingerea ca inculpatul se face vinovat de savasirea faptelor, atât timp cat achita o suma de bani considerabilă în contul Fondului de Mediu, suma achitata inca de la primele termen de judecata, pana la pronunțarea unei sentințe care sa duca la condamnarea inculpatului și implicit la obligarea sa la plata acestor despăgubiri. A considerat instanța ca achitarea acestei sume este o recunoaștere voalata a faptelor săvârșite de către inculpat.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunilor constă în acțiunea de inducere în eroare a angajaților A.F.P. Corabia, prin folosirea funcției pe care o deținea, prin falsificarea cărții de identitate eliberata de autoritățile romane a copiei certificate tradusa din limba engleza a certificatului de înmatriculare eliberat de autoritățile bulgare privind autoturismul, a sustras și distrus înscrisurile falsificate. Rezultatul socialmente periculos este reprezentat de cauzarea unei pagube Fondului de Mediu, aducând atingere bugetului de stat. Instanța constată că relația de cauzalitate există, întrucât, în absența acțiunii de falsificare a documentelor autoturismului, taxa de poluare ar fi fost de 22.279 lei în loc de 1.038 lei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a concluzionat din probatoriul administrat, având în vedere argumentele expuse la analizarea acestuia, că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției directe, cunoscând că, prin utilizarea documentelor falsificate și abuzând de funcția pe care o deținea la momentul respectiv, prezintă ca adevărată o situație de fapt mincinoasă și că în baza acestora vor obține o reducere a taxei de poluare, urmărind producerea acestui rezultat.

Totodată, instanța a reținut că inculpatul V.G. nu a recunoscut săvârșirea faptei, cu toate ca probele de la dosar conduc la convingerea instanței ca acesta se face vinovat de toate faptele reținute în rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Olt.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., cu referire, în special, la datele despre persoana inculpaților (vârsta, antecedente penale, conduita procesuala, atitudine fapta de fapte și urmări), dar și la datele despre contribuția lor efectivă la comiterea faptelor, urmările produse, modul în care s-a acționat, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor.

Cât privește modalitatea de executare, în raport de criteriile anterior menționate s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul V.G., iar în ședința din 17 februarie 2014, s-a recalificat calea de atac din recurs în apel.

Prin motivele scrise depuse inculpat, s-a solicitat, într-o primă teză, admiterea căii de atac, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar într-o teză subsidiară, achitarea pentru toate infracțiunile care au făcut obiectul trimiterii în judecată. In motivare s-au adus următoarele argumente:

Referitor la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, s-a arătat că instanța a reținut că, sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în acțiunea de inducere în eroare a angajaților A.F.P. prin falsificarea copiei cărții de identitate eliberată de autoritățile române și a copiei certificate a certificatului de înmatriculare, privind autoturismul marca Renaul, deci că obiectul material al infracțiunii constă în copiile acestor înscrisuri. Fiind vorba de falsificarea copiilor unor înscrisuri oficiale, nu poate fi pusă în discuție săvârșirea acestei infracțiuni, deoarece obiectul material nu poate să constea decât în înscrisuri originale, duplicate sau copii legalizate, astfel încât s-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. De asemenea, a mai invocat faptul că, nu se arată în hotărâre care sunt probele din care rezultă a falsificat copiile înscrisurile, precum și faptul că deși instanța a arătat în motivare că va aplica o pedeapsă spre minimul special prevăzut de lege a aplicat o pedeapsă de 3 ani, hotărârea fiind din acest punct de vedere contradictorie.

Referitor la infracțiunea de uz de fals, a arătat că, din moment ce nu a fost folosit nici un moment un înscris falsificat, copiile unor înscrisuri nefiind înscrisuri oficiale, nu sunt îndeplinite nici elementele constitutive ale acestei infracțiuni, solicitând achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

De asemenea, a mai invocat faptul că, deși instanța a arătat în motivare că va aplica o pedeapsă spre minimul special prevăzut de lege a aplicat o pedeapsă de 2 ani, hotărârea fiind din acest punct de vedere contradictorie.

În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. A arătat că, a solicitat emiterea deciziei de poluare în calitate de simplu contribuabil și nu de șef al A.F.P. Corabia, iar atribuțiile sale nu constau în calcularea acestei taxe. Referitor la declarația martorului C.S.M., a arătat că, acesta nu i-a solicitat documentele în original și nu a cunoscut ce anume documente trebuie să conțină dosarul (fila 37 d.u.p.), ca atare neglijența și necunoașterea legii de către angajatul A.F.P. nu poate să-i fie imputată, deoarece nu i-a solicitat niciodată acestuia să încalce legea.

Referitor la infracțiunea de participație improprie la fals intelectual, a arătat că, nu a determinat, înlesnit sau ajutat în nicium mod angajații A.F.P. Corabia să încalce fără vinovăție legea emițând decizia privind plata taxei de poluare diminuată. A arătat că cererea sa putea fi respinsă în condițiile în care dosarul nu conținea documentele prevăzute de lege, or, funcționarii nesolicitând documentele originale au acceptat posibilitatea producerii unui rezultat negativ al faptelor lor. In consecință, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. De asemenea, a mai invocat faptul că, deși instanța a arătat în motivare că va aplica o pedeapsă spre minimul special prevăzut de lege a aplicat o pedeapsă de 3 ani, hotărârea fiind din acest punct de vedere contradictorie.

n ceea ce privește infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, a arătat că la data de 31 august 2011, reținută ca dată a săvârșirii faptei, nu se afla în țară, solicitând achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. De asemenea, a mai invocat faptul că, nu se arată în hotărâre care sunt probele din care rezultă săvârșirea infracțiunii, precum și faptul că deși instanța a arătat în motivare că va aplica o pedeapsă spre minimul special prevăzut de lege a aplicat o pedeapsă de 2 ani, hotărârea fiind din acest punct de vedere contradictorie.

Sub aspectul laturii civile, a arătat, în esență, că soluția dispusă de instanța de fond nu a fost motivată în fapt și în drept, înscrisurile neavând valoare juridică.

Curtea, analizând cu prioritate motivul de apel vizând trimiterea cauzei spre rejudecare constată următoarele:

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 255/2013: „Apelurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen. se soluționează de către aceeași instanță, potrivit dispozițiilor din legea nouă referitoare la apel".

Conform art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanța de apel desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre acea posibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea se dispune și atunci când există vreunul din cazurile de nulitate absolută (...)".

În speță, se constată că, deși apelantul inculpat a solicitat desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, acesta nu a adus nici un argument de fapt și de drept în acest sens, iar în urma propriei analize asupra cauzei, instanța de apel nu a identificat niciun caz de nulitate absolută dintre cele expres reglementate de dispozițiile art. 281 C. proc. pen. care să fie incident în cauză și să atragă soluția solicitată de inculpat.

În continuare, trecând la examinarea cauzei, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că o parte din motivele de apel ale inculpatului sunt întemeiate, motiv pentru care admite calea de atac, conform considerentelor ce succed.

Curtea constată că în cauză prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) din Vechiul C. proc. pen. (dispoziții ce își găsesc corespondent în actualul art. 103 C. proc. pen.), referitoare la aprecierea probelor reținând o corectă situație de fapt.

Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (fila nr. 85 d.u.p.), rezultă că la data de 18 martie 2011, inculpatul V.G. și fiul acestuia, V.T.S. au primit o procură autentificată, prin care au fost împuterniciți cu drept de folosință și dispoziție asupra autoturismului. La data de 20 iunie 2011, demarându-se demersurile necesare pentru înmatricularea acestui autoturism în România, s-a emis certificatul de autenticitate și cartea de identitate (filele nr. 77-78 d.u.p.), acesta fiind încadrat în categoria de autoturism M.l. și norma de poluare euro 3. Prin contractul încheiat la data de 11 august 2011, dreptul de proprietate asupra autoturismului respectiv a fost transmis în baza procurii, către fiul inculpatului V.T.S.

Potrivit O.U.G.nr. 50/2008, pentru înmatricularea autovehiculului, proprietarul trebuia să plătească taxa de poluare, care urma să fie calculată de A.F.P. Corabia pe baza caracteristicilor autoturismului.

La data de 11 august 2011 s-a înregistrat la această instituție din 11 august 2011, o cerere prin care s-a solicitat calcularea taxei de poluare, în vederea efectuării primei înmatriculări în România, de rezolvarea acesteia ocupându-se inculpatul V.G., care a repartizat lucrarea martorului C.S.M., funcționarul care îi ținea locul martorei M.I., aflată în concediu de odihnă la acea dată, care potrivit fișei postului avea atribuții de serviciu referitoare la primirea și verificarea documentației privind taxa de poluare, emiterea deciziei și a referatului de calculare a taxei.

Dosarul depus de inculpat (filele 56-68 d.u.p.) conținea, contrar prevederilor legale, numai copii ale înscrisurile referitoare la autoturism, necesare calculării taxei de poluare, printre care și copia cărții de identitate și a certificatului de înmatriculare eliberat de autoritățile bulgare, care conțineau mențiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la categoria de autoturism (N.I. în loc de M.l.) și norma de poluare (euro 4 în loc de euro 3).

Din declarațiile martorilor D.E. și J.C., rezultă că la data de 11 august 2011, inculpatul a intrat în biroul în care își desfășurau activitatea solicitându-i celei din urmă să-l cheme pe martorul C.S.M., desemnat în locul funcționarei aflată în concediu medical, pentru emiterea deciziei privind taxa de poluare. Aceștia au mai declarat că, au observat personal, inculpatul V.G., șeful instituției, a completat personal cele două cereri și declarații pe propria răspundere în numele fiului său V.T.S., după care a aplicat și rezoluția de repartizare a lucrării.

Cu toate că dosarul întocmit de inculpat conținea doar copii ale actelor necesare, funcționarul C.S.M. nu a solicitat prezentarea originalelor, fiind vorba chiar de directorul instituției. Astfel, acesta ajutat de martora J.C. au introdus în programul special datele eronate cuprinse în copiile cărții de identitate și a certificatului de înmatriculare eliberat de autoritățile bulgare, fiind emise referatul de calcul a taxei de poluare (fila 58 d.u.p.) și decizia înregistrată din 11 august 2011 (fila 6 d.u.p.), prin care s-a stabilit o taxă de poluare de 1.038 lei.

Conform declarațiilor martorilor audiați, inculpatul V.G. a stat în permanență în birou, supraveghind rezolvarea cererii și insistând ca decizia să fie emisă de urgență, iar apoi, contrar uzanțelor, a semnat decizia și referatul, fără ca anterior ca aceste documente să fie semnate de șeful de serviciu P.G.I.

Potrivit declarației martorei J.C., a doua zi, a fost contactată telefonic de un funcționar de la Serviciul înmatriculări, care i-a cerut să verifice din nou datele înscrise în cartea de identitate a autoturismului, în special la rubrica categoria de autovehicul și norma de poluare, aceasta confirmându-i valorile de N.I. și euro 4. Fiind încunoștințat și martorul C.S., au verificat împreună documentele, constatând că, inclusiv traducerea autorizată a certificatului de înmatriculare conținea mențiunea de N.I. la categoria de autovehicule.

În aceste condiții, martorul C.S. a copiat în totalitate documentele depuse de inculpat, dosarul scanat de acesta, fiind pus la dispoziția organelor de urmărire penală.

Așa cum reiese din depoziția acestuia din urmă, la sfârșitul programului i-a reproșat inculpatului fapta comisă, care ulterior a luat dosarul original de pe biroul funcționarei M.I., exprimându-se de maniera că „voi dormi mai liniștit acum, aflându-mă în posesia dovezilor incriminatorii".

Pentru a înlătura urmele activității infracționale, inculpatul a întocmit un nou dosar, cuprinzând copii reale ale documentelor autoturismului, pe care l-a înregistrat sub același număr și l-a repartizat spre soluționare funcționarului C.V., deși acesta nu avea atribuții privind emiterea de decizii privind taxa de poluare. Cu ocazia audierii sale, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că, actele erau aceleași cu cele din dosarul repartizat martorului C.S., însă afirmațiile sale sunt contradictorii, inițial afirmând că primul dosar a fost cel repartizat în data de 11 august 2011 lui C.V., care nu a fost prezent în instituție fapt ce a determinat repartizarea unui set similar de documente lui C.S., pentru ca apoi să declare că ordinea de repartizare a lucrărilor a fost inversă, inculpatul susținând de fiecare dată că dosarul a fost predat la data de 11 august 2011.

Declarațiile sale sunt însă contrazise de depoziția martorului C.V., care subliniat că dosarul i-a fost repartizat și înmânat de inculpatul V.G. abia în ziua următoare de 12 august 2011.

Că inculpatul V.G. intenționa să se sustragă răspunderii pentru faptele săvârșite, aruncând vina asupra celor doi funcționari care acționaseră cu bună credință, rezultă și din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în ziua de 14 decembrie 2011 (în special afirmațiile de la fila 184 și 186 d.u.p).

Prin urmare, analiza ansamblului materialului probator administrat în cauză, confirmă situația de fapt reținută prin actul de sesizare, de unde rezultă concluzia că, motivarea apărării sub aspect factual, ce tinde către susținerea că instanța ar fi interpretat greșit probele administrate, este bazată pe o interpretare proprie a probatoriului administrat.

Sub aspectul încadrării juridice, se constată că prin rechizitoriul din data de 01 noiembrie 2012din Dosarul nr. 727/PA/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, inculpatul a fost trimis în judecată pentru cinci infracțiuni, după cum urmează:

- abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 17 lit. (d) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 17 lit. (c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. de la 1969, la art. 17 lit. (c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. de al 1969 și cu aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- uz de fals prevăzută de art. 17 lit. (c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 teza I C. pen. de al 1969, cu aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen. de la 1969.

Curtea de apel constată că, de la data săvârșirii faptei până la soluționarea definitivă a cauzei, a intrat în vigoare Legea nr. 289/2009 privind C. pen., fiind necesar să se analizeze eventuala incidență a art. 5 C. pen. actual, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.

în examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de apelanții inculpați instanța de apel urmează să analizeze:

a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. In examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării apelului. In examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

c) Instituțiile autonome în raport de incriminare și sancțiune decurgând din incriminare, respectiv art. 33 - 34 C. pen. anterior.

Cât privește primul aspect supus analizei, se reține că examinarea încadrării juridice data faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Potrivit art. 13 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 17 litd) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000: „Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.", iar în cazul reținerii agravantei de la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, potrivit art. 18 alin. (1) din aceeași lege : „Infracțiunile prevăzute la art. 17 lit. a) - d) se sancționează cu pedepsele prevăzute în C. pen. pentru aceste infracțiuni, al căror maxim se majorează cu 2 ani.". ^

În prezent, art. 132 din Legea nr. 78/2000 prevede: „în cazul infracțiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.", iar limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea de abuz în serviciu sunt stabilite de art. 297 alin. (1) C. pen. actual, care prevede o sancțiune de la 2 la 7 ani.

Totodată, se constată că prin Legea nr. 289/2009 privind C. pen., au fost abrogate dispozițiile art. 17 lit. d) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Prin urmare, față de noile limite de pedeapsă prevăzute de lege, dar și față de abrogarea unor agravante speciale, se impune constatarea, așa cum de altfel a solicitat și apărarea că legea penală mai favorabilă în cazul acestei infracțiuni este noua reglementare.

În continuare, în ceea ce privește infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, Curtea constată că, în prezent, dispozițiile art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reținute pe lângă încadrarea juridică în art. 288 C. pen. de la 1969, au fost abrogate, astfel că, în determinarea legii mai blânde, instanța de apel va avea de comparat limitele de pedeapsă prevăzute în legile penale succesive pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.

Potrivit art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. de la 1969, falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii sau subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Conform N.C.P., această infracțiune, presupune aceleași condiții de incriminare, însă pedeapsa prevăzută este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, minimul special fiind mai mare decât în legea veche.

În consecință, întrucât atât legea nouă, cât și legea veche prevăd același maxim special al pedepsei, legea penală mai favorabile este evident, legea care prevede un minim special mai redus, în speță, art. 288 C. pen. de la 1969.

În mod similar, în cazul infracțiunii de participație improprie la fals intelectual, se constată că, în prezent fiind abrogate dispozițiile art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reținute pe lângă încadrarea juridică, determinarea legii mai blânde, se va face și în acest caz prin compararea limitelor de pedeapsă prevăzute în legile penale succesive.

Cât privește sancționarea participației improprii, se constată că ambele reglementări (art. 31 alin. (2) C. pen. de la 1969, respectiv art. 52 alin. (3) C. pen. actual) prevăd: „Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune."

Potrivit art. 289 C. pen. de la 1969: „Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."

Art. 321 alin. (1) din actualul C. pen. prevede pentru aceeași infracțiune, pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

Ca și în cazul precedent, având în vedere că ambele legi succesive prevăd același maxim special al pedepsei, legea penală mai favorabile este, evident, legea care prevede un minim special mai redus, în speță, art. 31 raportat la art. 289 C. pen. de la 1969.

În ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, analizând dispozițiile care incriminează și sancționează fapta în legile penale care au intervenit de la data săvârșirii acesteia, se constată că, se impune înlăturarea dispozițiilor art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în prezent abrogate, reținute pe lângă încadrarea juridică, astfel încât Curtea constată că, în acest caz, legea desemnată cu titlul de „mitior lex" este legea nouă, care potrivit art. 323 alin. (1) C. pen., sancționează această infracțiune cu închisoarea de la 3 luni sau 2 ani sau amendă.

Trecând la analiza reglementărilor succesive, în vederea determinării mitior lex, în cazul infracțiunii de sustragere de înscrisuri Curtea constată că, potrivit art. 242 alin. (1) C. pen. de la 1969, aceasta era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 5 ani, în timp ce în prezent este pedepsită, conform art. 259 alin. (1) C. pen., cu închisoare de la unu la 5 ani sau amendă.

Contrar susținerilor apărării, determinarea legii penale mai favorabile se va face și în acest caz, după raționamentul expus anterior, adică după criteriul legii care prevede un minim mai redus maximul special al pedepsei fiind același în ambele reglementări. Astfel, legea penală mai blândă pentru inculpat în acest caz este C. pen. anterior, respectiv art. 242 alin. (1) C. pen.

În consecință, față de considerentele arătate, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a constatat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului.

Cât privește motivele care au determinat instanța de apel să adopte soluția achitării, Curtea de Apel a reținut că acestea sunt legate strict de îndeplinirea cerințelor legale prevăzute de norma de incriminare, situația de fapt fiind corect reținută atât de instanța de fond, cât și de parchet.

Sub acest aspect, potrivit rechizitoriului, acuzația adusă inculpatului se referă la falsificarea, prin scanare, a copiei cărții de identitate eliberate de autoritățile române și a copiei certificate traduse în limba engleză a certificatului de înmatriculare eliberat de autoritățile bulgare pentru autoturism, precum și la prezentarea funcționarilor publici din cadrul A.F.P. Corabia acestor înscrisuri, ce conțineau date necorespunzătoare adevărului.

Chiar starea de fapt reținută de parchet, confirmată și de instanța de apel, denotă împrejurarea că inculpatul nu a plăsmuit niciunul dintre cele două înscrisuri și nici nu a alterat mențiunile cuprinse în actele originale, ci a executat copii, pe care le-a modificat sub aspectul datelor cu privire la categoria de autoturism (N.I. în loc de M.l.) și norma de poluare (euro 4 în loc de euro 3), și pe care, nicidecum, nu le-a prezentat funcționarilor publici, ca fiind actele oficiale originale, ci profitând de calitatea sa, aceea de director al instituției, a determinat pe aceștia să calculeze taxa datorată pe baza mențiunilor nereale din copiile respective, acțiune ce se circumscrie infracțiunii de participație improprie la fals intelectual.

Cât privește infracțiunea de abuz în serviciu, s-a apreciat că nu poate fi primită solicitarea de achitare a inculpatului, pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală. Din contră, se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective, atâta vreme cât inculpatul, contrar atribuțiilor de serviciu (evidențiate de fișa postului de la filele 91-93 d.u.p.), cu știință, a dispus îndeplinirea unui act în mod defectuos, respectiv emiterea deciziei înregistrată din 11 august 2011 privind calcularea unei taxe de poluare diminuate, pe care a aprobat-o și a semnat-o în calitate de șef al A.F.P. a Orașului Corabia, producând o pagubă patrimoniului instituției în cadrul căreia își desfășura activitatea. Referitor la atribuțiile de serviciu ale inculpatului, s-a susținut de apărare că acesta nu aveau legătură cu calcularea taxei de poluare, însă instanța constată că potrivit fișei postului, în calitate de șef al administrației publice - A.F.P. Corabia acestuia îi reveneau obligațiile de a verifica și aviza lucrările efectuate în cadrul administrației precum și de a aproba și semna actele administrative în condițiile legii, având posibilitatea de a dispune refacerea acestora.

De asemenea, s-a considerat că apărarea inculpatului, în sensul că, potrivit Curții Europene de Justiție, taxa de poluare reprezintă o încălcare a art. 110, T.F.U.E., nedatorată statului român nu poate fi primită. Inculpatul a arătat în esență că taxa a fost prelevată de statul român cu încălcarea dreptului U.E., concluzie care se desprinde din jurisprudența Curții în acest domeniu. în situația dată, în care se invocă efectul direct al dreptului U.E. prin prisma principiului supremației dreptului uniunii asupra dreptului intern al statelor membre, inculpatul ar fi avut la dispoziție acțiunea în restituirea taxei de poluare încasată nelegal sau o acțiune în răspunderea statului pentru prejudiciul cauzat ca urmare a încasării unei taxe cu încălcarea T.F.U.E., întemeiată pe seria de jurisprudența C.J.U.E., acțiune care ar fi trebuit introdusă pe rolul instanței de drept comun. Nici legislația comunitară, nici jurisprudența Curții Europene de Justiție nu legitimează o acțiune de genul celei întreprinse de inculpat de a determina, în mod fraudulos, calcularea unei taxe mai reduse. Având în vedere că sumele datorate cu acest titlu se fac venituri la bugetul de stat, care este gestionat de M.F.P., autoritatea fiscală locală are competență în stabilirea, colectare și executare silită a acestor taxe speciale, astfel că, prin emiterea unei decizii privind calcularea unei taxe într-un cuantum diferit decât cea prevăzută de lege și crearea unui avantaj patrimonial în interesul fiului său, evident că îi corespunde, pe un alt plan, cauzarea unei pagube de către acest inculpat bugetului de stat. Astfel, activitatea inculpatului, descrisă cu ocazia prezentării situației de fapt, se grefează pe deplin pe temeiurile și elementele constitutive concrete ce țin de infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiune ce se impune a fi reținută.

De asemenea, probele analizate anterior conduc fără dubiu la concluzia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la fals intelectual, inculpatul, abuzând de funcția deținută în cadrul instituției publice a determinat pe martorul C.S. să emită referatul de calcul a taxei de poluare și Decizia înregistrată sub nr. 15923 din 11 august 2011, pe baza copiilor al căror conținut nereal în ceea ce privește datele esențiale privind categoria de autoturism (N.I. în loc de M.l.) și norma de poluare (euro 4 în loc de euro 3) era cunoscut de inculpat.

Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de sustragere de înscrisuri, nu poate fi primită apărarea inculpatului, în sensul că la data respectivă nu s-a aflat în țară, așa cum a declarat martorul C.P.D., audiat în faza apelului, deoarece, depoziția acestuia este lipsită de relevanță, în contextul în care acțiunea inculpatului de a sustrage dosarul a avut loc chiar a doua zi, respectiv la data de 12 august 2013, așa cum a declarat martorul C.S. și nu la data de 31 august 2011, pe care a indicat-o martorul propus în apărare. De altfel, declarația acestuia martor este apreciată ca fiind dată pro causa, în condițiile în care acesta a fost propus numai după momentul trimiterii în judecată, la momentul prezentării materialului de urmărire penală acesta nesolicitând administrarea altor probe.

Sub aspectul individualizării pedepselor, Curtea consideră că, în cauză, aplicarea unor pedepse pentru infracțiunile concurente săvârșite de inculpat, de 3 ani pentru abuz în serviciu contra intereselor publice și de câte 2 ani pentru fiecare din infracțiunile de participație improprie la fals intelectual și sustragere de înscrisuri, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de legea apreciată că fiind mai favorabilă inculpatului, față de criteriile de individualizare instituite de dispozițiile art 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoare socială ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a oricăror consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penală, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, constituie o replică adecvată gravității faptelor săvârșite, dar și periculozității făptuitorului, iar prin stabilirea concretă a cuantumului pedepselor aplicată inculpatului orientate către limita minimului special prevăzut în norma de încriminare, instanța a manifestat suficientă clementă, valorificând în mod corespunzător circumstanțele personale favorabile. De asemenea, nu se poate face abstracție nici de atitudinea constant nesinceră de care a dat dovadă inculpatul, pe parcursul procesului penal, încercând să împiedice aflarea adevărului. Neasumarea și neconștientizarea gravității faptelor comise, în condițiile existenței unor probe de vinovăție, conduc la concluzia că pentru acest inculpat, scopul educativ al pedepselor nu poate fi atins prin aplicarea unui tratament sancționator atenuat.

În ceea ce privește sancționarea concursului de infracțiuni, instanța de apel constată că, din perspectiva art. 5 C. pen., sunt mai favorabile dispozițiile art. 33 lit. a)- art. 34 lit. b) C. pen. de la 1969, întrucât acestea presupun contopirea pedepselor stabilite și aplicare